Puteţi să credeţi într-un Dumnezeu care este o persoană?

„NU ESTE obligatoriu să crezi în Dumnezeu ca să fii creştin . . . În momentul de faţă asistăm la o revoluţie, dar în secolul al XXI-lea biserica nu va mai avea un Dumnezeu în sensul tradiţional al cuvântului“, a explicat un preot, decan de vârstă al unei universităţi britanice. El vorbea în numele mişcării Sea of Faith (Marea Credinţei), la care au aderat cel puţin o sută de preoţi britanici. Aceşti „creştini atei“ susţin că religia este o invenţie a oamenilor şi că, după cum s-a exprimat un membru al acestei mişcări, Dumnezeu este doar „o noţiune“. Un Dumnezeu supranatural nu mai corespunde modului lor de gândire.

„Dumnezeu este mort“ a fost un slogan la modă în anii ’60. Acesta a reflectat concepţiile lui Friedrich Nietzsche, filozof german din secolul al XIX-lea, şi le-a oferit multor tineri scuza pe care o doreau pentru a-şi face de cap, pentru a-şi permite să ducă o viaţă libertină şi să consume droguri, fără nici o restricţie de ordin moral. Dar le-a adus această libertate o viaţă mai fericită celor ce au fost cunoscuţi sub numele de flower children (hippy)?

În acelaşi deceniu, episcopul anglican John A. T. Robinson a publicat controversata sa carte Honest to God (Cinstit cu Dumnezeu). Numeroşi colegi de breaslă l-au criticat deoarece acesta şi-a imaginat că Dumnezeu „nu este mai mult decât un aspect al profunzimii trăirii umane“. Profesorul de teologie Keith Ward a întrebat: „Este credinţa în Dumnezeu un fel de superstiţie învechită, la care oamenii înţelepţi au renunţat?“ Răspunzându-şi singur la întrebare, el a spus: „Nimic nu este mai important în religia de astăzi decât reînsufleţirea noţiunii tradiţionale de Dumnezeu“.

Suferinţa şi un Dumnezeu care este o persoană

Multor oameni care cred că Dumnezeu este o persoană le vine greu să creadă în el când văd atâtea tragedii şi suferinţă în jurul lor. De exemplu, în martie 1996, 16 copii împreună cu profesoara lor au fost împuşcaţi mortal în Dunblane (Scoţia). „Nu reuşesc să înţeleg care este voinţa lui Dumnezeu“, a spus o femeie sfâşiată de durere. Durerea provocată de această tragedie a fost exprimată pe un bilet lăsat împreună cu nişte flori lângă şcoala acelor copii. Pe acest bilet era scris doar atât: „DE CE?“ Drept răspuns, preotul care oficiază la Catedrala Dunblane a spus: „Nu există nici o explicaţie. Nu putem da un răspuns la întrebarea de ce a trebuit să se întâmple aşa ceva“.

Mai târziu, în acelaşi an, un preot anglican tânăr, foarte cunoscut, a fost ucis cu cruzime. În Church Times scria că o întreagă congregaţie uluită l-a auzit pe arhidiaconul din Liverpool spunând că „a bătut la uşa lui Dumnezeu, întrebându-l de ce, de ce?“ Nici acest cleric nu a rostit vreun cuvânt de mângâiere din partea unui Dumnezeu care este o persoană.

Atunci în ce trebuie să credem? Este raţional să credem într-un Dumnezeu care este o persoană. Aceasta este soluţia la întrebările imperioase puse mai sus. Vă invităm să analizaţi dovezile aduse în articolul următor.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Biletul punea întrebarea: „De ce?“

[Provenienţa fotografiei]

NEWSTEAM No. 278468/Sipa Press