Cum să ne păstrăm bucuria în serviciul cu timp integral

ÎMPLINIREA profeţiei biblice arată cu claritate că trăim în ultimele zile ale acestui sistem necredincios. Conştienţi fiind că aşa stau lucrurile, slujitorii lui Iehova Dumnezeu dedică cât mai mult timp, în funcţie de împrejurări, pentru a răspândi vestea bună a Regatului. Peste 600 000 de Martori ai lui Iehova şi-au organizat viaţa în aşa fel, încât să poată participa la serviciul cu timp integral. Unii dintre ei sunt predicatori cu timp integral ai Regatului, numiţi pionieri. Alţii sunt voluntari la Betel, la sediul Societăţii Watch Tower sau la filialele acesteia. Iar alţii sunt misionari şi supraveghetori itineranţi.

Biblia spune că în ultimele zile „vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (NW) (2 Timotei 3:1–5). Textul biblic grecesc foloseşte o expresie care poate fi redată prin „timpuri fixate sălbatice“. Prin urmare, nimeni nu ar trebui să se aştepte în prezent la o viaţă fără probleme. Pentru unii miniştri creştini, problemele par atât de serioase, încât probabil că se întreabă: „Pot continua serviciul cu timp integral sau trebuie să mă opresc?“

Ce situaţii l-ar putea determina pe cineva să-şi reexamineze serviciul de pionier, de voluntar la Betel, de supraveghetor itinerant sau de misionar? Ar putea fi vorba de o problemă gravă de sănătate. Probabil că o rudă în vârstă sau infirmă are nevoie de îngrijire permanentă. S-ar putea întâmpla ca o pereche căsătorită să-şi mărească familia. Toţi cei care întrerup serviciul cu timp integral din aceste motive şi datorită obligaţiilor scripturale nu trebuie să se simtă ruşinaţi pentru că au făcut această schimbare.

Totuşi, cum stau lucrurile atunci când cineva intenţionează să-şi întrerupă serviciul cu timp integral deoarece îi lipseşte bucuria? Probabil că un pionier vede puţin interes în minister şi se întreabă: „De ce să continuu să duc o viaţă plină de sacrificii de vreme ce foarte puţini ascultă?“ Poate că un voluntar la Betel nu este prea încântat de repartiţia lui. Sau, chiar dacă nu face imposibil serviciul de pionier, s-ar putea întâmpla ca lupta cu o sănătate precară să distrugă în cele din urmă fericirea unei persoane. Cum îşi pot păstra bucuria aceste persoane? Să vedem ce au de spus câţiva miniştri cu experienţă.

Cum să facem faţă dezamăgirii

Anny, originară din Elveţia, a urmat Şcoala Biblică Galaad a Societăţii Watch Tower în 1950. Ea aştepta cu nerăbdare să primească o repartiţie misionară într-o ţară din afara Europei. Când a fost numită din nou să lucreze la o filială din Europa, Anny a fost dezamăgită. Cu toate acestea, ea a acceptat numirea de a lucra în Departamentul traducere, iar în prezent lucrează tot aici. Cum a depăşit ea dezamăgirea? „Am avut şi avem mult de lucru. Sentimentele şi preferinţele mele sunt mai puţin importante decât lucrul“, explică Anny.

Dacă suntem dezamăgiţi din cauza repartiţiei primite, am putea cultiva atitudinea lui Anny. Preferinţele personale nu au cea mai mare importanţă. Ceea ce contează cel mai mult este ca diferitele sarcini legate de răspândirea mesajului Regatului să fie bine îndeplinite. În Proverbele 14:23 ni se spune că „oriunde se munceşte este şi câştig“. Indiferent de repartiţia pe care am primit-o, faptul de a ne îndeplini munca în mod fidel contribuie la efectuarea lucrării Regatului. Şi putem avea o mare satisfacţie — da, bucurie — într-o astfel de lucrare dată de Dumnezeu. — Compară cu 1 Corinteni 12:18, 27, 28.

Cum să ne înţelegem cu alţii

Serviciul cu timp integral implică un contact direct cu tot felul de oameni — în serviciul de teren, la Betel, într-o casă de misionari sau în timp ce un supraveghetor itinerant vizitează congregaţie după congregaţie. Prin urmare, bucuria depinde în mare măsură de faptul de a ne înţelege cu alţii. Totuşi, ‘timpurile sălbatice’ care au fost profeţite pentru zilele noastre fac dificile relaţiile interumane. Cum poate un ministru să nu-şi piardă bucuria, chiar dacă cineva l-a supărat? Să vedem ce putem învăţa de la Wilhelm.

Wilhelm a devenit membru al unei familii Betel din Europa în 1947. După aceea, el şi-a petrecut timpul ca pionier şi ca supraveghetor itinerant. „Dacă eu şi soţia mea observăm unele lucruri despre care credem că nu sunt corecte sau care ne supără, îi spunem lui Iehova ce simţim, iar apoi lăsăm lucrurile în grija sa“, explică Wilhelm. — Psalmul 37:5.

Probabil că şi pe tine te-a deranjat comportarea vreunui colaborator creştin care ţi-a vorbit într-un mod lipsit de respect sau necugetat. Nu uita că toţi ne poticnim de multe ori din cauza vorbirii noastre (Iacov 3:2). Atunci de ce nu ne-am folosi de această situaţie pentru a ne apropia mai mult de ‘Ascultătorul rugăciunii’? (Psalmul 65:2). Vorbeşte-i lui Iehova despre această problemă, iar apoi las-o în mâinile sale. Dacă Dumnezeu doreşte să facă schimbări, el va face lucrul acesta. Poate că cei care locuiesc într-o casă de misionari nu trebuie să piardă din vedere lucrul acesta dacă au probleme asemănătoare, deoarece astfel îşi vor păstra bucuria în serviciul lui Iehova.

Când avem o sănătate precară

Puţini oameni au o sănătate bună tot timpul. Chiar şi cei care sunt în aşa-numita floare a vârstei pot suferi de depresie sau de alte boli. Din cauza unei sănătăţi precare, unii sunt nevoiţi să întrerupă serviciul cu timp integral, dar după aceea ei fac o lucrare excelentă ca vestitori ai Regatului. Alţii însă pot continua serviciul cu timp integral în pofida unei sănătăţi precare. Să-i luăm ca exemplu pe Hartmut şi Gislind.

Harmut şi Gislind sunt un cuplu căsătorit care au petrecut 30 de ani ca pionieri, misionari şi în lucrarea itinerantă. Ambii au avut crize din cauza unor boli serioase care i-au vlăguit din punct de vedere fizic şi emoţional. Cu toate acestea, ei au făcut o lucrare excelentă şi au putut să-i încurajeze şi pe alţii care au trecut prin încercări asemănătoare. Ce sfat ne dau ei? „Priveşte în viitor, nu în trecut. Trage cât mai multe foloase din fiecare situaţie. Fiecare zi ar putea aduce o singură ocazie de a-l lăuda pe Iehova. Foloseşte-te de această ocazie şi bucură-te de ea.“

Să luăm cazul lui Hannelore. Ea a avut neplăceri din cauza recidivelor unei boli pe parcursul celor 30 de ani în care a fost pionieră, misionară, în lucrarea itinerantă cu soţul ei şi în serviciul la Betel. Hannelore spune: „Mă concentrez asupra controversei ridicate de Satan — că oamenii îi slujesc lui Iehova numai când le este uşor să facă aceasta. Perseverând în încercări, pot să fac şi eu o părticică pentru a dovedi că Satan nu are dreptate“. Aceasta poate fi o motivaţie puternică. Nu uitaţi că atunci când vă aflaţi într-o încercare, loialitatea voastră personală faţă de Iehova este importantă pentru el. — Iov 1:8–12; Proverbele 27:11.

Când încercaţi să luaţi o decizie echilibrată cu privire la sănătatea voastră, analizaţi două aspecte ale profeţiei lui Isus Cristos despre încheierea sistemului de lucruri. Isus a profeţit epidemii dintr-un loc într-altul. El a mai spus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit“ (Matei 24:3, 14, NW; Luca 21:11). Isus a ştiut că în zilele din urmă continuatorii săi se vor lupta cu boala. El şi-a dat seama că lucrarea de predicare urma să fie făcută nu numai de oameni care se bucură de o sănătate bună, ci şi de persoane care suferă de boli grave. Dacă putem continua serviciul cu timp integral în pofida unei sănătăţi precare, Iehova nu va uita iubirea pe care am arătat-o pentru numele său. — Evrei 6:10.

Cum să ne păstrăm bucuria în pofida apatiei publice

Atitudinea noastră poate fi influenţată de modul în care reacţionează oamenii la lucrarea de predicare a Regatului. „Chiar şi pionierilor le este greu să întreţină o conversaţie cu un locatar“, spune un ministru cu experienţă. „Cu toţii trebuie să ne luptăm pentru a ne păstra bucuria.“ Da, apatia publică ne poate micşora bucuria în serviciul de teren. Deci cum poate să-şi păstreze bucuria un pionier care se loveşte mereu de indiferenţă? Câţiva miniştri calificaţi dau următoarele sugestii experimentate.

Apatia este considerată o dificultate, dar nu înseamnă neapărat o înfrângere. Indiferenţa larg răspândită nu este în sine un motiv pentru a întrerupe serviciul cu timp integral. Ne putem păstra bucuria în pofida apatiei dacă ne rezervăm suficient timp pentru un studiu atent al Scripturilor. Ele ne ‘echipează pentru orice lucrare bună’, iar lucrul acesta pretinde să le vorbim şi celor ce nu ascultă vestea bună (2 Timotei 3:16, 17). Deşi oamenii nu au vrut să asculte de profetul Ieremia, atitudinea lor nu l-a oprit (Ieremia 7:27). Când studiem Biblia cu ajutorul publicaţiilor creştine, putem trage mari foloase dacă ţinem seama de ideile care ne întăresc credinţa şi ne ajută să facem faţă apatiei.

Având în vedere că apatia este o problemă, să ne analizăm atitudinea faţă de cei cărora le predicăm. Care este cauza indiferenţei lor? De exemplu, un motiv din cauza căruia apatia este larg răspândită în unele părţi ale Europei este istoria lamentabilă a religiei false. Oamenii nu mai consideră religia ca făcând parte din viaţa lor, nici nu mai doresc să facă ceva cu ea. Trebuie să fim flexibili, să le vorbim oamenilor despre problemele care îi afectează, cum ar fi şomajul, sănătatea, delictele, intoleranţa, poluarea mediului şi ameninţarea cu un război.

Când îi adresăm primele cuvinte unui locatar, am putea menţiona o problemă de interes local. Dietmar a încercat să facă lucrul acesta când predica într-un sat în care avea puţin succes. De la un sătean a aflat că în sat avusese loc cu o zi înainte o tragedie. De aceea, la fiecare uşă, Dietmar şi-a exprimat regretele sincere în legătură cu acea tragedie. „Pe neaşteptate, oamenii au început să vorbească“, a spus el. „Toţi se gândeau la această tragedie. În acea zi am purtat multe conversaţii drăguţe deoarece mi-am arătat interesul pentru viaţa lor.“

Trebuie să le depunem oamenilor mărturie despre Regat oriunde îi găsim. Mărturia informală poate da rezultate, iar noi ne putem pregăti pentru această activitate folosind sugestiile oferite în publicaţiile bazate pe Biblie. Bucuria poate rezulta din câteva cuvinte prietenoase adresate unui locatar sau din oferirea câtorva exemplare ale revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Dacă am făcut vizite ulterioare şi am început un studiu biblic cu o persoană interesată, am putea obţine o adresă întrebând: „Mai cunoaşteţi pe cineva care ar dori să studieze Biblia?“ Aceasta ar putea face posibilă iniţierea unui alt studiu biblic la domiciliu. Mai presus de toate, să fim pozitivi, bazându-ne pe Iehova în rugăciune, fără a permite apatiei să ne descurajeze.

Încurajare din partea altora

Jürgen şi Christiane fac pionierat şi au început lucrarea itinerantă cu mai bine de 30 de ani în urmă. Odată au fost repartizaţi să predice într-o zonă în care majoritatea oamenilor erau apatici şi încăpăţânaţi. Cât de mult şi-ar fi dorit Jürgen şi soţia lui să fie încurajaţi puţin! Însă, din anumite motive, cei din congregaţie nu au răspuns la necesitatea lor.

Deci Jürgen ştie din experienţă că „unii pionieri trec prin momente grele. Ei au nevoie de mai multă încurajare din partea bătrânilor şi a altor vestitori“. Dumnezeu i-a spus lui Moise să-l încurajeze şi să-l întărească pe Iosua (Deuteronomul 3:26–28). Iar creştinii trebuie să fie surse de încurajare reciprocă (Romani 1:11, 12). Vestitorii Regatului îi pot încuraja pe cei aflaţi în serviciul cu timp integral adresându-le cuvinte ziditoare şi însoţindu-i din când în când în minister.

Bucuria lui Iehova — fortăreaţa noastră

Creştinii care au petrecut o bună parte din viaţa lor ca pionieri, misionari, slujind la Betel sau vizitând congregaţiile în lucrarea itinerantă au descoperit că majoritatea problemelor sunt de scurtă durată, altele însă sunt de lungă durată. Chiar şi acele câteva probleme care par să nu dispară niciodată nu ar trebui să ne răpească bucuria. Ramon, care a slujit în străinătate peste 45 de ani, sugerează că ori de câte ori suntem întristaţi din cauza problemelor „ar trebui să ne gândim la numeroasele binecuvântări pe care le avem şi la miile de persoane care trec prin greutăţi şi mai mari“. Într-adevăr, colaboratorii noştri în credinţă din lumea întreagă trec prin suferinţe, iar Iehova are grijă de fiecare dintre noi. — 1 Petru 5:6–9.

În concluzie, dacă situaţia noastră personală ne permite să luăm parte la serviciul cu timp integral şi să rămânem în acest serviciu, să ne păstrăm bucuria bizuindu-ne pe Tatăl nostru ceresc. El îşi întăreşte slujitorii şi fiecare dintre noi trebuie să-şi aducă aminte că „bucuria lui Iehova este fortăreaţa noastră“. — Neemia 8:10, NW.

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

„Sentimentele şi preferinţele mele sunt mai puţin importante decât lucrul“

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

„Îi spunem lui Iehova ce simţim, iar apoi lăsăm lucrurile în grija sa“

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

„Trage cât mai multe foloase din fiecare situaţie. Fiecare zi ar putea aduce o singură ocazie de a-l lăuda pe Iehova“

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

„Perseverând în încercări, pot să fac şi eu o părticică pentru a dovedi că Satan nu are dreptate“

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

„Unii pionieri trec prin momente grele. Ei au nevoie de mai multă încurajare din partea bătrânilor şi a altor vestitori“

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

„Ar trebui să ne gândim la numeroasele binecuvântări pe care le avem“