Să slujim cu loialitate alături de organizaţia lui Iehova

„Cu cineva loial tu vei acţiona cu loialitate.“ — 2 SAMUEL 22:26, NW.

1, 2. Daţi câteva exemple de loialitate pe care le putem vedea cu toţii în congregaţie.

ÎNTR-O seară, la o oră târzie, un bătrân îşi pregăteşte cuvântarea pentru o întrunire creştină. Ar vrea să se oprească şi să se odihnească; totuşi continuă să lucreze, căutând exemple scripturale şi ilustrări care să sensibilizeze inimile membrilor turmei şi să îi încurajeze. În seara în care se ţine întrunirea, nişte părinţi foarte obosiţi din aceeaşi congregaţie ar fi încântaţi să petreacă seara în familie; în schimb, ei îşi pregătesc cu răbdare copiii şi se duc la întrunire. După întrunire, un grup de creştini discută despre cuvântarea bătrânului. O soră este tentată să spună că fratele respectiv a rănit-o cândva; totuşi, ea vorbeşte cu entuziasm despre o idee menţionată de el. Remarcaţi ce au în comun aceste episoade?

² Este vorba despre loialitate. Bătrânul slujeşte cu loialitate turma lui Dumnezeu; părinţii asistă cu loialitate la întrunirile congregaţiei; sora îi sprijină cu loialitate pe bătrâni (Evrei 10:24, 25; 13:17; 1 Petru 5:2). Da, în orice aspect al vieţii, observăm că poporul lui Dumnezeu este hotărât să slujească în mod loial alături de organizaţia lui Iehova.

3. De ce este atât de important să rămânem loiali organizaţiei pământeşti a lui Iehova?

³ Când Iehova priveşte spre această lume coruptă, el vede foarte puţină loialitate (Mica 7:2). Cât de mult trebuie să-i bucure inima loialitatea poporului său! Da, loialitatea ta îl încântă. Însă pe Satan, primul răzvrătit, îl înfurie şi dovedeşte că este un mincinos (Proverbele 27:11; Ioan 8:44). Aşteaptă-te ca Satan să încerce să-ţi submineze loialitatea faţă de Iehova şi faţă de organizaţia Sa pământească. Să analizăm câteva modalităţi prin care Satan face astfel. În felul acesta vom înţelege mai bine cum putem rămâne loiali până la sfârşit. — 2 Corinteni 2:11.

Concentrarea asupra imperfecţiunilor poate distruge loialitatea

4. a) De ce este uşor să avem o atitudine critică faţă de cei cu autoritate? b) Cum s-a dovedit Core neloial organizaţiei lui Iehova?

⁴ Când un frate se află într-o poziţie de răspundere, greşelile lui pot ieşi mai uşor în evidenţă. Cât de uşor este să criticăm ‘un pai din ochiul fratelui nostru şi să ignorăm o bârnă din propriul nostru ochi’ (Matei 7:1–5)! Însă faptul de a ne concentra asupra greşelilor poate duce la neloialitate. Pentru a ilustra acest lucru, să analizăm deosebirea dintre Core şi David. Core era un om cu mare răspundere şi probabil că fusese loial mulţi ani, dar a început să se ambiţioneze. El a început să nutrească resentimente faţă de autoritatea lui Moise şi a lui Aaron, verii săi primari. Deşi Moise era cel mai blând dintre oameni, Core a început, evident, să-l privească cu ochi critici. Probabil că a observat unele greşeli la Moise. Însă acele greşeli nu justificau lipsa de loialitate a lui Core faţă de organizaţia lui Iehova. El a fost nimicit din mijlocul congregaţiei. — Numeri 12:3; 16:11, 31–33.

5. De ce David ar fi putut fi tentat să se răzvrătească împotriva lui Saul?

⁵ Pe de altă parte, David a slujit sub domnia regelui Saul. Deşi cândva un rege bun, Saul devenise cu adevărat rău. David a avut nevoie de credinţă, perseverenţă şi chiar de o anumită ingeniozitate pentru a supravieţui atacurilor gelosului Saul. Însă, când David a avut ocazia să se răzbune, el a spus că era „de neconceput . . . , din punctul de vedere al lui Iehova“, ca el să comită un act neloial împotriva unei persoane unse de Iehova. — 1 Samuel 26:11, NW.

6. Chiar dacă sesizăm slăbiciuni şi greşeli la bătrâni, ce nu ar trebui să facem niciodată?

⁶ Când unele persoane care sunt în fruntea noastră par să greşească în judecată, vorbesc aspru sau par să arate favoritism, ne vom plânge oare de ele, contribuind probabil la un spirit critic în congregaţie? Vom lipsi de la întrunirile creştine în semn de protest? Cu siguranţă că nu! La fel ca David, noi nu vom permite niciodată ca greşelile altor persoane să ne facă neloiali faţă de Iehova şi organizaţia sa! — Psalmul 119:165.

7. Care sunt câteva practici degradante care s-au dezvoltat la templul din Ierusalim, şi ce a simţit Isus faţă de acestea?

⁷ Cel mai mare exemplu uman de loialitate a fost Isus Cristos, descris în mod profetic ca „sfântul [cel loial, NW]“ lui Iehova (Psalmul 16:10). Modul nedemn şi degradant în care era folosit templul din Ierusalim trebuie să fi făcut ca loialitatea să pară o piatră de încercare. Isus ştia că lucrarea marelui preot şi jertfele prefigurau propriul său minister şi moartea sa de jertfă şi ştia cât de important era ca oamenii să înveţe din acestea. Aşadar, el a fost pe bună dreptate indignat când a văzut că templul devenise „o peşteră de tâlhari“. Cu autoritate de la Dumnezeu, el a făcut de două ori curăţenie în el.a — Matei 21:12, 13; Ioan 2:15–17.

8. a) Cum a dovedit Isus loialitate faţă de dispoziţiile de la templu? b) Cum putem arăta că apreciem închinarea la Iehova alături de organizaţia sa curată?

⁸ Cu toate acestea, Isus a sprijinit în mod loial dispoziţiile de la templu. Încă din pruncie, el a participat la sărbătorile de la templu şi deseori a predat acolo. El chiar a plătit taxa pentru templu, cu toate că nu era efectiv obligat să o facă (Matei 17:24–27). Isus a lăudat-o pe văduva săracă pentru că pusese în cutia pentru daruri din templu „tot ce avea“. La scurt timp după aceea, Iehova a respins pentru totdeauna acel templu. Până atunci însă, Isus îi fusese loial (Marcu 12:41–44; Matei 23:38). Organizaţia pământească de astăzi a lui Dumnezeu este cu mult superioară sistemului iudaic cu templul lui. E adevărat că nu este perfectă; de aceea se fac uneori schimbări. Dar ea nu este impregnată de corupţie, iar Iehova Dumnezeu nu intenţionează să o înlocuiască. Să nu permitem niciodată vreunei imperfecţiuni pe care o observăm în cadrul ei să ne amărască sau să ne facă să adoptăm un spirit critic, negativ. Mai degrabă, să imităm loialitatea lui Isus Cristos. — 1 Petru 2:21.

Propriile noastre imperfecţiuni

9, 10. a) Cum ne exploatează slăbiciunile sistemul de lucruri al lui Satan, ca să ne atragă într-o conduită imorală? b) Ce ar trebui să facă o persoană care a comis un păcat grav?

⁹ Satan încearcă să promoveze lipsa de loialitate şi exploatându-ne imperfecţiunile. Sistemul lui de lucruri profită de slăbiciunile noastre, tentându-ne să facem ce este greşit în ochii lui Iehova. Din păcate, în fiecare an mii de persoane cedează imoralităţii. Unii amplifică această lipsă de loialitate prin faptul că duc o viaţă duplicitară, continuând să practice nelegiuirea în timp ce pretind că sunt creştini fideli. Ca răspuns la seria de articole pe această temă apărută la rubrica „Tinerii se întreabă. . .“ din revista Treziţi-vă!, o tânără a scris: „Articolele erau povestea vieţii mele“. Ea cultivase pe ascuns prietenii cu tineri care nu-l iubeau pe Iehova. Rezultatul? Ea scrie: „Viaţa mea s-a prăbuşit de tot, m-am implicat în imoralitate şi a trebuit să fiu mustrată. Mi-am stricat relaţia cu Iehova, iar părinţii mei şi bătrânii şi-au pierdut încrederea în mine“.b

¹⁰ Această tânără a primit ajutor din partea bătrânilor şi şi-a reînceput serviciul loial pentru Iehova. Din păcate însă, mulţi ajung în situaţii şi mai tragice, iar unii nu se mai întorc niciodată în congregaţie. Cu cât mai bine este să fim loiali şi să rezistăm tentaţiilor din această lume rea! Daţi ascultare avertismentelor din revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! în chestiuni ca asocierile lumeşti şi divertismentele degradante! Nu cădeţi nici un moment într-o conduită neloială! Dar dacă s-ar întâmpla, nu pretindeţi niciodată a fi ceea ce nu sunteţi (Psalmul 26:4). Mai bine cereţi ajutor. Pentru aceasta există părinţii creştini şi bătrânii. — Iacov 5:14.

11. De ce ar fi greşit să ne considerăm prea răi, şi ce precedent biblic ne-ar putea ajuta să ne corectăm punctul de vedere?

¹¹ Imperfecţiunile noastre ne pot pune în pericol şi într-un alt mod. Unii care comit un act ce trădează neloialitate renunţă la ideea de a încerca să-i placă lui Iehova. Amintiţi-vă că David a comis păcate foarte grave. Cu toate acestea, la mult timp după moartea lui David, Iehova şi-a amintit de el ca de un slujitor fidel (Evrei 11:32; 12:1). De ce? Deoarece el nu a renunţat niciodată să încerce să-i placă lui Iehova. În Proverbele 24:16 se spune: „Cel drept de şapte ori cade, şi se ridică iar“. În mod sigur, dacă alunecăm în păcate minore — da, de repetate ori — din cauza unor slăbiciuni cu care ne luptăm, putem fi totuşi drepţi în ochii lui Iehova dacă vom continua să „ne ridicăm“, adică să ne căim cu sinceritate şi să reîncepem serviciul loial. — Compară cu 2 Corinteni 2:7.

Feriţi-vă de formele subtile de neloialitate!

12. Cum a condus la neloialitate punctul de vedere rigid şi strict legat de lege al fariseilor?

¹² Lipsa de loialitate se manifestă şi în forme mai subtile. Ar putea fi chiar deghizată în loialitate! De exemplu, probabil că fariseii din zilele lui Isus se considerau extraordinar de loiali.c Dar ei nu au reuşit să înţeleagă diferenţa dintre un om loial şi unul care respectă cu încăpăţânare reguli omeneşti, întrucât erau rigizi şi judecau cu asprime (compară cu Eclesiastul 7:16). În felul acesta, ei erau, de fapt, neloiali faţă de oamenii pe care trebuiau să îi slujească, faţă de spiritul Legii pe care pretindeau că o predau şi faţă de Iehova însuşi. Isus, din contră, a fost loial spiritului Legii, care se baza pe iubire. Prin urmare, el i-a întărit şi i-a încurajat pe oameni, aşa cum preziseseră profeţiile mesianice. — Isaia 42:3; 50:4; 61:1, 2.

13. a) Cum ar putea fi neloiali părinţii creştini? b) De ce ar trebui părinţii să nu fie extrem de severi, de critici sau de negativi când le administrează copiilor disciplinarea?

¹³ Creştinii care deţin o anumită autoritate trag mari foloase din exemplul lăsat de Isus în această privinţă. De exemplu, părinţii loiali ştiu că trebuie să-şi disciplineze copiii (Proverbele 13:24). Însă ei se asigură că nu-şi exasperează micuţii cu o disciplină severă administrată la mânie sau cu un potop constant de critici. Copiii care simt că nu-şi pot mulţumi niciodată părinţii sau care simt că închinarea părinţilor nu pare să-i facă pe aceştia decât negativi şi critici se pot descuraja foarte uşor şi, ca urmare, sfârşesc prin a se îndepărta de credinţa adevărată. — Coloseni 3:21.

14. Cum se pot dovedi păstorii creştini loiali turmei pe care o slujesc?

¹⁴ În mod similar, bătrânii creştini şi supraveghetorii itineranţi acordă atenţie problemelor şi pericolelor cu care se confruntă turma. Ca păstori loiali, ei oferă sfaturi când este necesar, asigurându-se că dispun mai întâi de toate faptele şi sprijinindu-se pe Biblie şi pe publicaţiile Societăţii în tot ceea ce spun (Psalmul 119:105; Proverbele 18:13). Ei ştiu totodată că oile se bizuie pe ei pentru întărire şi hrănire spirituală. Aşadar, ei încearcă să-l imite pe Isus Cristos, Păstorul Excelent. Ei le slujesc cu loialitate oilor săptămână de săptămână la întrunirile creştine — nu descurajându-le, ci, mai degrabă, edificându-le şi întărindu-le credinţa. — Matei 20:28; Efeseni 4:11, 12; Evrei 13:20, 21.

15. Cum au demonstrat unii din secolul întâi că erau loiali unor cauze care nu meritau loialitate?

¹⁵ O altă formă subtilă de neloialitate este loialitatea faţă de ceva ce nu merită loialitate. Adevărata loialitate în sens biblic nu ne permite să punem o altă loialitate mai presus de loialitatea faţă de Iehova Dumnezeu. Mulţi evrei din secolul întâi ţineau cu încăpăţânare la Legea mozaică şi la sistemul de lucruri iudaic. Dar sosise timpul ca Iehova să-şi retragă binecuvântarea de la acea naţiune rebelă şi să i-o acorde naţiunii Israelului spiritual. Relativ puţini i-au fost loiali lui Iehova şi s-au adaptat acestei schimbări impresionante. Până şi printre adevăraţii creştini existau câţiva iudaizanţi care insistau să se întoarcă „la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase“ ale Legii mozaice, care se împliniseră în Cristos. — Galateni 4:9; 5:6–12; Filipeni 3:2, 3.

16. Cum reacţionează slujitorii loiali ai lui Iehova la schimbări?

¹⁶ În contrast cu aceasta, poporul lui Iehova din epoca modernă s-a dovedit loial în timpuri de schimbări. Pe măsură ce lumina adevărului revelat continuă să strălucească, se fac unele schimbări (Proverbele 4:18). Recent, „sclavul fidel şi prevăzător“ ne-a ajutat să înţelegem mai bine termenul „generaţie“ folosit în Matei 24:34 şi timpul judecăţii „oilor“ şi „caprelor“ menţionat în Matei 25:31–46, precum şi să ne rafinăm punctul de vedere referitor la anumite tipuri de serviciu civil (Matei 24:45, NW). Fără îndoială că unii apostaţi ar fi fost încântaţi dacă mulţi Martori ai lui Iehova ar fi ţinut cu rigiditate la vechea înţelegere a acestor subiecte şi ar fi refuzat să progreseze. Dar nu aşa au stat lucrurile. De ce? Deoarece poporul lui Iehova este loial.

17. Cum ar putea cei dragi să ne pună uneori loialitatea la încercare?

¹⁷ Însă problema manifestării loialităţii faţă de ceva ce nu merită ne poate afecta personal. Când un prieten drag sau chiar un membru al familiei alege o cale care violează principiile biblice, am putea simţi că loialitatea noastră este împărţită. Este normal să fim loiali faţă de membrii familiei. Dar nu ar trebui să punem niciodată loialitatea faţă de aceştia mai presus de loialitatea faţă de Iehova (compară cu 1 Samuel 23:16–18)! Nici nu ar trebui să-i ajutăm pe răufăcători să ascundă un păcat grav sau să luăm poziţie de partea lor împotriva bătrânilor care încearcă să-i „îndrept[e] cu duhul blândeţii“ (Galateni 6:1). O astfel de procedură ar denota lipsă de loialitate faţă de Iehova, faţă de organizaţia sa şi faţă de persoana dragă. La urma urmelor, a sta în calea disciplinării de care are nevoie un păcătos înseamnă, de fapt, a-i opri o expresie de iubire din partea lui Iehova (Evrei 12:5–7). Amintiţi-vă totodată că „rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui“ (Proverbele 27:6). Sfaturile directe şi iubitoare care se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu s-ar putea să rănească orgoliul unei persoane dragi care a greşit, dar acestea se pot dovedi salutare în ultimă instanţă!

Loialitatea rezistă în persecuţii

18, 19. a) Ce a dorit Ahab de la Nabot, şi de ce a refuzat Nabot? b) A meritat loialitatea lui Nabot preţul plătit pentru ea? Explicaţi.

¹⁸ Uneori, atacurile lui Satan la adresa loialităţii noastre sunt directe. Să luăm cazul lui Nabot. Când regele Ahab a exercitat presiuni asupra lui ca să-şi vândă via, el a răspuns: „Pentru mine este de neconceput, din punctul de vedere al lui Iehova, să-ţi dau moştenirea străbunilor mei!“ (1 Împăraţi 21:3, NW). Nabot nu era încăpăţânat; el era loial. Legea mozaică poruncea ca nici un israelit să nu vândă pentru totdeauna un pământ moştenit (Leviticul 25:23–28). Nabot ştia în mod sigur că acest rege corupt l-ar fi putut omorî, întrucât Ahab îi permisese deja soţiei lui, Izabela, să omoare mulţi profeţi ai lui Iehova! Însă Nabot a rămas ferm. — 1 Împăraţi 18:4.

¹⁹ Loialitatea pretinde uneori un preţ. Cu ajutorul unor „oameni de nimic“, Izabela a născocit o poveste despre un delict comis de Nabot. Ca urmare, el şi fiii lui au fost executaţi (1 Împăraţi 21:7–16; 2 Împăraţi 9:26). Înseamnă aceasta că Nabot a fost loial faţă de ceva ce nu merita? Nu, Nabot se află printre numeroşii bărbaţi şi femei loiale care sunt „vii“ în memoria lui Iehova chiar acum, deşi dorm liniştiţi în morminte până la înviere. — Luca 20:38; Faptele 24:15.

20. Cum ne poate ajuta speranţa să ne păstrăm loialitatea?

²⁰ Aceeaşi promisiune le dă siguranţă celor care astăzi îi sunt loiali lui Iehova. Ştim că loialitatea noastră ne poate costa scump în această lume. Isus Cristos şi-a plătit loialitatea cu viaţa, iar el le-a spus continuatorilor săi că nici ei nu vor fi trataţi mai bine (Ioan 15:20). Aşa cum speranţa lui de viitor l-a susţinut, tot aşa ne susţine şi speranţa noastră (Evrei 12:2). Prin urmare, putem rămâne loiali în faţa oricărui fel de persecuţie.

21. Ce asigurări le dă Iehova celor loiali lui?

²¹ Este adevărat, relativ puţini dintre noi, cei de astăzi, au parte de asemenea atacuri directe la adresa loialităţii. Însă este foarte probabil ca poporul lui Dumnezeu să treacă prin mai multe persecuţii înainte de venirea sfârşitului. Cum putem fi siguri că ne vom păstra loialitatea? Păstrându-ne-o acum. Iehova ne-a dat o misiune importantă: predicarea şi învăţarea altora despre Regatul său. Să ţinem cu loialitate la această lucrare vitală (1 Corinteni 15:58). Dacă nu permitem ca imperfecţiunea umană să ne distrugă loialitatea faţă de organizaţia lui Iehova şi dacă suntem vigilenţi la unele forme subtile de neloialitate, cum ar fi loialitatea faţă de o cauză care nu merită, atunci vom fi mai bine pregătiţi în cazul în care loialitatea ne va fi încercată mai aspru. Oricum, putem fi convinşi că Iehova este mereu loial faţă de slujitorii săi loiali (2 Samuel 22:26). Da, el îi va păzi pe cei loiali ai săi! — Psalmul 97:10.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Cum putem evita ca imperfecţiunile altora să ne facă neloiali?

◻ În ce moduri ne-ar putea duce propriile noastre imperfecţiuni la o conduită neloială?

◻ Cum putem rezista tendinţei de a fi loiali unei cauze care nu merită?

◻ Ce ne va ajuta să rămânem loiali chiar şi în timp de persecuţii?

[Chenarul de la pagina 9]

Să slujim în mod loial la Betel

„Toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.“ Aşa a scris apostolul Pavel (1 Corinteni 14:40). Pavel ştia că, pentru ca o congregaţie să funcţioneze, era nevoie de „rânduială“, de organizare. Tot la fel şi astăzi, bătrânii trebuie să ia decizii în chestiuni practice, cum ar fi repartizarea membrilor congregaţiei în diferite locuri pentru studiul de carte, stabilirea întrunirilor pentru serviciul de teren şi verificarea parcurgerii teritoriului. Astfel de dispoziţii pot constitui uneori un test al loialităţii. Ele nu sunt porunci de inspiraţie divină şi nu pot satisface gusturile fiecărei persoane.

Consideraţi uneori o provocare faptul de a fi loiali unor dispoziţii practice stabilite în cadrul congregaţiei creştine? Dacă da, v-ar putea fi util exemplul celor de la Betel. Numele Betel — termen ebraic ce înseamnă „Casa lui Dumnezeu“ — este purtat de toate cele 104 filiale ale Societăţii Watch Tower, inclusiv de sediul mondial din Statele Unite.d Voluntarii care locuiesc şi lucrează în complexurile Betel doresc ca aceste locuri să reflecte veneraţie şi teamă faţă de Iehova. Aceasta presupune loialitate din partea fiecăruia.

Cei care vizitează Betelul remarcă deseori ordinea şi curăţenia care domnesc aici. Lucrătorii sunt organizaţi şi fericiţi; vorbirea şi manierele lor şi chiar aspectul lor personal reflectă o conştiinţă creştină matură şi instruită din Biblie. Toţi membrii unei familii Betel respectă cu loialitate normele stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu.

În plus, Corpul de Guvernare le-a furnizat un manual intitulat Să locuim împreună în unitate, în care sunt explicate în mod clar, dar amabil, unele dispoziţii practice necesare pentru ca o familie atât de numeroasă să funcţioneze bine (Psalmul 133:1). De exemplu, manualul abordează subiecte cum ar fi cazarea, masa, igiena, îmbrăcămintea şi pieptănătura şi alte chestiuni asemănătoare. Membrii familiei Betel sprijină cu loialitate şi respectă aceste dispoziţii, chiar dacă preferinţele personale le-ar putea dicta altceva. Ei nu consideră acest manual o culegere de legi şi reguli rigide, ci un set de îndrumări utile menite să promoveze unitatea şi armonia. Supraveghetorii susţin cu loialitate aceste dispoziţii bazate pe Biblie şi le folosesc într-o manieră pozitivă pentru a întări şi încuraja familia Betel să-şi continue serviciul sacru la Betel.

[Chenarul de la pagina 10]

Omul loial şi omul legii

În 1916, Encyclopædia of Religion and Ethics menţiona că „diferenţa dintre omul loial şi omul legii se poate observa în toate timpurile şi în toate locurile“. Enciclopedia explica: „Omul legii face tot ce i se spune, nu încalcă nici o regulă; el rămâne fidel cuvântului scris. Omul loial face acest lucru, dar . . . pe el se poate conta mai mult, el îşi pune toată mintea la contribuţie, îşi aduce spiritul în armonie cu scopul căruia îi slujeşte“. Mai târziu, aceeaşi enciclopedie făcea remarca: „A fi loial înseamnă mult mai mult decât a respecta legea. . . . Omul loial se deosebeşte de cel care respectă legea prin faptul că-şi foloseşte din plin mintea şi inima . . . El nu-şi permite păcatul de a comite, de a omite sau de a ignora ceva“.