Conştiinţa — O povară sau un bun de preţ?
„MĂ MUSTRĂ conştiinţa!“ Din când în când, aproape toţi avem mustrări de conştiinţă. Aceste sentimente pot varia între o simplă nelinişte şi o suferinţă chinuitoare. O conştiinţă tulburată poate cauza chiar depresie sau un profund sentiment de eşec.
Aşadar, privită din această perspectivă, nu este oare conştiinţa o povară? Poate că unii sunt de această părere. Generaţiile anterioare considerau adesea conştiinţa o facultate înnăscută, naturală. Mulţi o considerau un ghid moral dat direct de Dumnezeu. Astfel, conştiinţa a fost numită „prezenţa lui Dumnezeu în om“, „prima noastră natură“ şi chiar „vocea lui Dumnezeu“.
Însă, în ultimii ani, a devenit ceva obişnuit să se afirme că conştiinţa este, în mare parte, o facultate dobândită — un rezultat al influenţei exercitate de părinţi şi de societate. De exemplu, unii psihologi susţin că un copil învaţă să se abţină de la un comportament nedorit îndeosebi de teama pedepsei, crezând că ceea ce numim noi conştiinţă este pur şi simplu asimilarea valorilor şi convingerilor personale ale părinţilor noştri. Alţii îndreaptă atenţia spre rolul pe care îl joacă în general societatea în transmiterea valorilor şi normelor. Unii consideră că mustrările de conştiinţă nu sunt altceva decât conflictul dintre ceea ce ne-ar plăcea să facem şi ceea ce o societate opresivă ne cere să facem!
Cu toate aceste teorii, de nenumărate ori oamenii au luat atitudine de partea a ceea ce le-a dictat conştiinţa, în pofida celor spuse de părinţi, familii şi societăţi întregi. Unii chiar au fost dispuşi să-şi sacrifice viaţa de dragul conştiinţei! Şi, în pofida marilor diferenţe culturale din lume, acţiuni ca uciderea, furtul, adulterul, minciuna şi incestul sunt aproape universal considerate ceva greşit. Nu ar fi aceasta o dovadă că conştiinţa este înnăscută, naturală?
Conştiinţa — punctul de vedere al Bibliei
Adevărata autoritate în acest domeniu este Iehova Dumnezeu. La urma urmei „El [Dumnezeu] ne-a făcut, ai Lui suntem“ (Psalmul 100:3). El cunoaşte foarte bine cum suntem făcuţi. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, spune că omul a fost făcut după „chipul“ lui Dumnezeu (Geneza 1:26). Omul a fost creat cu simţul binelui şi al răului; conştiinţa a fost de la început o parte inerentă a naturii umane. — Compară cu Geneza 2:16, 17.
Apostolul Pavel confirmă aceasta în scrisoarea sa către Romani, scriind: „Când neamurile, care n-au lege [divină], fac din fire lucrurile legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ele arată că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc conştiinţa lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele“ (Romani 2:14, 15). Observaţi că mulţi dintre cei care nu fuseseră educaţi în legea divină dată evreilor au urmat totuşi unele dintre principiile legii lui Dumnezeu, nu fiind constrânşi de societate, ci „din fire“!
Aşadar, departe de a fi o povară, conştiinţa este un dar divin, un bun de preţ. Este adevărat, ea ne poate cauza durere. Dar când se ţine în mod potrivit cont de ea, aceasta ne poate, totodată, răsplăti cu sentimente de profundă satisfacţie şi pace lăuntrică. Ea ne poate îndruma, proteja şi motiva. The Interpreter’s Bible comentează: „Sănătatea mintală şi afectivă poate fi ocrotită numai dacă persoana încearcă să umple golul dintre ceea ce face şi ceea ce consideră că ar trebui să facă“. Cum se poate umple acest gol? Este posibil să ne modelăm şi să ne instruim conştiinţa? Aceste întrebări vor fi examinate în articolul următor.