„Judecata de cercetare“ — o doctrină biblică?

PENTRU aproximativ 50 000 de oameni de pe coasta răsăriteană a Statelor Unite, ziua de 22 octombrie 1844 a fost o zi de mari aşteptări. Conducătorul lor spiritual, William Miller, spusese că în ziua aceea avea să se întoarcă Isus Cristos. Mileriţii, cum au fost numiţi ei, au aşteptat la locurile lor de întrunire până la lăsarea întunericului. Apoi s-au ivit zorii noii zile, însă Domnul nu venise. Decepţionaţi, ei s-au întors acasă, iar ziua respectivă le-a rămas în amintire ca „Marea Dezamăgire“.

Însă dezamăgirea a dat naştere în scurtă vreme speranţei. O tânără pe nume Ellen Harmon a convins un mic grup de mileriţi că Dumnezeu îi dezvăluise în viziuni faptul că ei nu greşiseră în calculele lor. Ea susţinea că în ziua respectivă avusese loc un eveniment memorabil: atunci Cristos intrase în „sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc“.

După mai bine de un deceniu, predicatorul adventist James White (care se căsătorise cu Ellen Harmon) a inventat o expresie care să descrie natura lucrării lui Cristos începând din octombrie 1844. În revista Review and Herald din 29 ianuarie 1857, White spunea că Isus începuse o „judecată de cercetare“. Iar aceasta a rămas o doctrină fundamentală în rândul a aproximativ şapte milioane de persoane care se numesc adventişti de ziua a şaptea.

Însă câţiva erudiţi respectaţi din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se întreabă dacă „judecata de cercetare“ este o doctrină bazată pe Biblie. De ce repun ei în discuţie acest subiect? Dacă aţi fi un adventist, această întrebare v-ar interesa. Mai întâi însă, ce este „judecata de cercetare“?

Ce este aceasta?

Textul principal adus în sprijinul acestei doctrine este Daniel 8:14. Aici se spune: „El mi-a zis: «Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sanctuarul [sfântul locaş, Biblia Cornilescu] va fi curăţit»“ (King James Version). Datorită propoziţiei „apoi sanctuarul va fi curăţit“, mulţi adventişti corelează acest verset cu Leviticul capitolul 16. Acesta vorbeşte despre curăţirea sfântului locaş de către marele preot evreu în Ziua Ispăşirii. Ei corelează cuvintele lui Daniel şi cu Evrei capitolul 9, care îl prezintă pe Isus drept Mai Marele Preot din cer. Un erudit adventist spune că acest raţionament se bazează pe metoda „comparării textelor“. O persoană găseşte „un anumit cuvânt, cum ar fi sanctuar, în Dan. 8:14, acelaşi cuvânt în Lev. 16, acelaşi cuvânt în Evr. 7, 8, 9“ şi consideră „că toate se referă la acelaşi lucru“.

Adventiştii raţionează în felul următor: Preoţii din Israelul antic efectuau un minister zilnic în compartimentul templului numit Sfânta, fapt care ducea la iertarea păcatelor. În Ziua Ispăşirii, marele preot înfăptuia un minister anual în Sfânta Sfintelor (încăperea cea mai lăuntrică a templului), fapt care ducea la ştergerea păcatelor. Ei conchid că ministerul preoţesc al lui Cristos în cer are două faze. Prima a început odată cu înălţarea lui în secolul întâi, s-a sfârşit în 1844 şi a dus la iertarea păcatelor. A doua, „faza de judecată“, a început la 22 octombrie 1844, continuă încă şi va duce la ştergerea păcatelor. Cum se realizează acest lucru?

Se spune că, din 1844, Cristos cercetează „dosarul“ tuturor credincioşilor (mai întâi al celor morţi, apoi al celor vii) pentru a stabili dacă merită viaţă veşnică. Această examinare este „judecata de cercetare“. După ce oamenii sunt judecaţi în felul acesta, păcatele celor care trec acest test sunt şterse din cărţile de aducere aminte. Dar, potrivit explicaţiei lui Ellen White, acelora care nu trec acest test „li se va şterge numele din cartea vieţii“. Astfel, „soarta tuturor va fi fost stabilită pentru viaţă sau moarte“. În acest stadiu, sanctuarul ceresc este curăţit, iar Daniel 8:14 este împlinit. Aşa susţin adventiştii de ziua a şaptea. Dar publicaţia lor Adventist Review recunoaşte: „Termenul judecată de cercetare nu apare în Biblie“.

O verigă lingvistică lipsă

Această învăţătură le-a dat de furcă unor adventişti. „Istoria arată — spune un observator — că unii conducători loiali din rândurile noastre au fost tulburaţi când au meditat la învăţătura noastră tradiţională despre judecata de cercetare.“ În ultimii ani, adaugă el, tulburarea s-a transformat în îndoială, pe măsură ce erudiţii au început să „pună sub semnul întrebării mulţi piloni ai explicaţiei noastre tradiţionale despre sanctuar“. Să analizăm doi dintre aceştia.

Pilonul numărul unu: Capitolul 8 din Daniel este corelat cu capitolul 16 din Leviticul. Această premisă este clătinată de două probleme principale: limba şi contextul. Mai întâi să vorbim despre limbă. Adventiştii cred că „sanctuarul curăţit“ din Daniel capitolul 8 este antitipul „sanctuarului curăţit“ din Leviticul capitolul 16. Această analogie părea acceptabilă până când traducătorii şi-au dat seama că termenul „curăţit“ din King James Version (redat la fel şi în Biblia Cornilescu) este o traducere greşită a unei forme a verbului ebraic tsadaq (care înseamnă „a fi drept“) folosit în Daniel 8:14. Profesorul de teologie Anthony A. Hoekema remarcă: „Este regretabil că acest cuvânt a fost tradus cu a fi curăţit, când verbul ebraic redat de obicei prin curăţit [tahér] nu apare deloc aici“.a Acesta este folosit în Leviticul capitolul 16, unde King James Version redă formele lui tahér prin „cureţe“ şi „curăţiţi“ (Leviticul 16:19, 30). Prin urmare, dr. Hoekema trage în mod justificat concluzia: „Dacă Daniel dorea să se refere la genul de curăţire care era efectuat în Ziua Ispăşirii, atunci el ar fi folosit taheer [tahér] în loc de tsadaq [tsadháq]“. Însă tsadháq nu apare în Leviticul, iar tahér nu apare în Daniel. Veriga lingvistică lipseşte.

Ce dezvăluie contextul?

Acum să analizăm contextul. Adventiştii susţin că Daniel 8:14 este „o insulă în context“, neavând nici o legătură cu versetele precedente. Dar aveţi această impresie când citiţi Daniel 8:9–14 în chenarul alăturat, intitulat „Daniel 8:14 în context“? Versetul 9 vorbeşte despre un agresor, un corn mic. Versetele 10–12 dezvăluie că acest agresor va ataca sfântul locaş, sau sanctuarul. Versetul 13 pune întrebarea: ‘Cât timp va dura această agresiune?’ Iar versetul 14 răspunde: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit [va fi adus, în mod cert, la condiţia sa justă, NW]“. Evident, versetul 13 pune o întrebare la care se răspunde în versetul 14. Teologul Desmond Ford spune: „A detaşa Dan. 8:14 de acest strigăt [„Cât timp?“, din versetul 13] înseamnă, din punct de vedere exegetic, a fi pe mare fără o ancoră“.b

De ce scot adventiştii versetul 14 din context? Pentru a evita o concluzie stânjenitoare. Contextul atribuie profanarea sanctuarului, menţionată în versetul 14, acţiunilor cornului celui mic. Însă doctrina „judecăţii de cercetare“ atribuie profanarea sanctuarului acţiunilor lui Cristos. Se spune că el transferă păcatele credincioşilor în sanctuarul ceresc. Atunci, ce s-ar întâmpla dacă adventiştii ar accepta şi doctrina, şi contextul? Dr. Raymond F. Cottrell, adventist de ziua a şaptea şi fost coeditor al publicaţiei Seven Day Adventists Bible Commentary (Comentariul Bibliei după adventiştii de ziua a şaptea), scrie: „Dacă am presupune că interpretarea adventistă analizează Daniel 8:14 în context, ar însemna să identificăm cornul cel mic cu persoana lui Cristos“. Dr. Cottrell recunoaşte în mod sincer: „Nu putem armoniza contextul cu interpretarea adventistă“. Aşadar, pentru a susţine „judecata de cercetare“, Biserica Adventistă a trebuit să facă o alegere: să accepte fie doctrina, fie contextul lui Daniel 8:14. Din păcate, biserica a acceptat-o pe prima în detrimentul celei de-a doua. Dr. Cottrell afirmă că nu este de mirare că cercetătorii informaţi ai Bibliei îi acuză pe adventişti că „atribuie Scripturii“ ceea ce nu se poate „înţelege din Scripturi“!

În 1967, dr. Cottrell a elaborat un curs pentru şcolile sabatice pe baza cărţii Daniel, curs care a fost trimis tuturor Bisericilor Adventiste din lume. În acesta se spunea că Daniel 8:14 are legătură cu contextul său şi că „curăţirea“ nu se referă la credincioşi. Semnificativ este că acest curs omite orice referire la „judecata de cercetare“.

Câteva răspunsuri remarcabile

Cât de conştienţi sunt adventiştii de faptul că acest pilon este prea şubred pentru a susţine doctrina „judecăţii de cercetare“? Dr. Cottrell i-a întrebat pe 27 de teologi adventişti de frunte: „Ce motive lingvistice sau contextuale puteţi prezenta în favoarea legăturii dintre Daniel capitolul 8 şi Leviticul capitolul 16?“ Ce au răspuns aceştia?

„Toţi cei douăzeci şi şapte au afirmat că nu există nici un motiv de natură lingvistică sau contextuală pentru a aplica Dan. 8:14 la ziua antitipică a ispăşirii şi la judecata de cercetare.“ El i-a întrebat: „Aveţi alte motive pentru a face această legătură?“ Majoritatea erudiţilor adventişti au spus că nu aveau alte motive, cinci au răspuns că au făcut această legătură deoarece Ellen White o făcuse, iar doi au spus că ei puneau doctrina pe seama unui „accident fericit“ de traducere. Teologul Ford face remarca: „Astfel de concluzii prezentate de spuma erudiţilor noştri arată, de fapt, că învăţătura noastră tradiţională pe marginea textului din Dan. 8:14 nu este întemeiată“.

Vreun ajutor din cartea Evrei?

Pilonul numărul doi: Daniel 8:14 este corelat cu Evrei capitolul 9. „Toate lucrările noastre de început se folosesc din plin de Evr. 9 când explică Dan. 8:14“, spune teologul Ford. Această legătură s-a făcut după „Marea Dezamăgire“ din 1844. Căutând îndrumare, mileritul Hiram Edson şi-a aruncat Biblia pe o masă, astfel încât aceasta să cadă deschisă. Care a fost rezultatul? Biblia s-a deschis la capitolele 8 şi 9 din Evrei. Ford spune: „Ce ar putea fi mai potrivit şi mai simbolic pentru afirmaţia adventiştilor că aceste capitole deţin cheia semnificaţiei anului 1844 şi a lui Dan. 8:14!“

„Această afirmaţie este hotărâtoare pentru adventiştii de ziua a şaptea“, adaugă dr. Ford în cartea sa Daniel 8:14, the Day of Atonement, and the Investigative Judgment. „Numai în Evr. 9 . . . se poate găsi o explicaţie detaliată a semnificaţiei . . . doctrinei sanctuarului, care este atât de vitală pentru noi.“ Da, Evrei capitolul 9 este capitolul din „Noul Testament“ care explică semnificaţia profetică a capitolului 16 din Leviticul. Dar adventiştii spun şi că Daniel 8:14 este versetul din „Vechiul Testament“ care face acelaşi lucru. Dacă ambele afirmaţii sunt adevărate, trebuie să existe o legătură şi între Evrei capitolul 9 şi Daniel capitolul 8.

Desmond Ford face observaţia: „Când citim Evr. 9, unele lucruri sunt evidente imediat. Nu se face nici o aluzie clară la cartea lui Daniel şi, în mod sigur, nici una la Dan. 8:14. . . . Tot capitolul este o aplicare a Lev. 16“. El spune: „Învăţătura noastră despre sanctuar nu poate fi găsită în singura carte din Noul Testament care dezbate semnificaţia serviciilor efectuate în sanctuar. Scriitorii adventişti renumiţi din întreaga lume recunosc acest lucru“. Aşadar, şi al doilea pilon este prea şubred pentru a sprijini această doctrină problematică.

Totuşi, această concluzie nu este o noutate. Dr. Cottrell afirmă că, de mulţi ani, „bibliştii bisericii sunt foarte conştienţi de problemele exegetice pe care le întâmpină interpretarea noastră convenţională a lui Daniel 8:14 şi Evrei 9“. Cu aproximativ 80 de ani în urmă, influentul adventist E. J. Waggoner a scris: „Învăţătura adventistă despre sanctuar, cu «judecata de cercetare» a ei, . . . este, de fapt, o negare a ispăşirii“ (Confession of Faith). Aceste probleme au fost prezentate înaintea Conferinţei Generale, conducerea Bisericii Adventiste, cu mai bine de 30 de ani în urmă.

Probleme şi un impas

Conferinţa Generală a numit un „Comitet pentru problemele legate de Cartea lui Daniel“. Acesta trebuia să întocmească un raport privind modul de soluţionare a problemelor legate de Daniel 8:14. Cei 14 membri ai comitetului au studiat această problemă cinci ani de zile, însă nu au propus o soluţie unanimă. În 1980, Cottrell, membru al comitetului, a spus că majoritatea membrilor comitetului considerau că interpretarea adventistă a textului din Daniel 8:14 putea fi „rezolvată în mod satisfăcător“ printr-o serie de „supoziţii“ şi că problemele „trebuiau să fie uitate“. El a adăugat: „Amintiţi-vă că numele comitetului era Comitet pentru problemele legate de Cartea lui Daniel, iar majoritatea sugera să uităm problemele şi să nu spunem nimic despre ele“. Aceasta ar fi echivalat cu „recunoaşterea faptului că nu avem răspunsuri“. Aşadar, minoritatea a refuzat să sprijine opinia majorităţii şi nu s-a întocmit nici un raport oficial. Problemele doctrinale au rămas nerezolvate.

Comentând pe marginea acestui impas, dr. Cottrell spune: „Daniel 8:14 rămâne încă o problemă controversată, deoarece până acum nu am fost dispuşi să recunoaştem că există o problemă exegetică foarte serioasă. Această chestiune controversată nu va dispărea atâta timp cât noi continuăm să susţinem că nu există nici o problemă, atâta timp cât insistăm să rămânem, la nivel individual şi colectiv, cu capul în nisipul ideilor noastre preconcepute“. — Spectrum, o revistă publicată de Asociaţia Forumurilor Adventiste.

Dr. Cottrell îi îndeamnă pe adventişti să facă „o reexaminare atentă a supoziţiilor fundamentale şi a principiilor exegezei pe care ne-am bazat interpretarea acestui pasaj scriptural indispensabil — pentru adventism“. Noi îi încurajăm pe adventişti să examineze doctrina „judecăţii de cercetare“ pentru a vedea dacă pilonii ei se bazează ferm pe Biblie sau se sprijină pe nisipurile mişcătoare ale tradiţiei.c Apostolul Pavel a îndemnat în mod înţelept: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun“. — 1 Tesaloniceni 5:21.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 27]

Daniel 8:14 în context

DANIEL 8:9 „Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea frumoasă. 10 S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. 11 S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. 12 Un timp de necaz a fost rânduit jertfei necurmate, din cauza nelegiuirii; şi cornul a aruncat adevărul la pământ, a făcut lucruri mari şi a prosperat.

13 Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel care vorbea: «În cât timp se va împlini viziunea despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii, ca să dea să fie călcat în picioare sfântul locaş şi oştirea?» 14 Şi el mi-a zis: «Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit [va fi adus, în mod cert, la condiţia sa justă, NW]».“