Salvaţi-vă copilul!

MICHAEL şi Alphina trăiesc într-o vale rurală, printre dealurile verzi din KwaZulu-Natal, Africa de Sud. Ei au întâmpinat multe probleme în creşterea celor şapte copii ai lor. Cu sprijinul deplin al soţiei lui, Michael a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a da ascultare poruncii biblice adresate taţilor: „Creşteţi[-vă copiii] în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Însă uneori apar probleme.

De exemplu, este ceva obişnuit ca băieţii africani care ies cu vitele la păscut să-şi lase cirezile împreună cu cele ale părinţilor altor băieţi ca să aibă mai mult timp de joacă. Uneori sunt puşi pe rele şi vorbesc despre ceea ce nu ar trebui să vorbească. Atunci când băieţii lui Michael au ieşit cu vitele la păşune, el le-a dat instrucţiuni stricte să nu se asocieze cu anumiţi copii (Iacov 4:4). Însă, când se întorcea acasă de la muncă, îi găsea uneori împreună cu acei copii. Ca urmare, a fost obligat să-i disciplineze. — Proverbele 23:13, 14.

Aveţi impresia că Michael a fost prea sever cu copiii săi? Unii ar putea crede acest lucru, însă Isus Cristos a spus că „înţelepciunea [este] îndreptăţită prin lucrările ei“ (Matei 11:19). Michael şi Alphina au creat o atmosferă iubitoare în căminul lor, petrecând timp cu copiii lor şi învăţându-i relatări şi adevăruri biblice.

Michael şi Alphina au patru fete: Thembekile, Siphiwe, Tholakele şi Thembekani. Toate sunt predicatoare cu timp integral ale veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Doi dintre fiii lor slujesc ca supraveghetori care prezidează în congregaţiile Martorilor lui Iehova. Al treilea fiu al lor, a cărui soţie este tot o evanghelizatoare cu timp integral, este slujitor ministerial.

Mulţi părinţi creştini cu familii numeroase au avut succes în creşterea copiilor lor. Totuşi, unii copii care primesc o instruire părintească bună părăsesc adevărul. Nu încape îndoială că părinţii lor păstrează în minte ilustrarea lui Isus despre fiul risipitor şi trăiesc cu speranţa că fiul sau fiica lor se va căi şi va fi, în cele din urmă, salvat(ă). — Luca 15:21–24.

Din păcate însă, unii părinţi creştini îşi pierd toţi copiii în lume. Acesta este un motiv de îngrijorare îndeosebi în unele părţi ale Africii, unde copiii par să nu aibă probleme până la vârsta adolescenţei. Apoi, în floarea tinereţii, ei sunt atraşi de căile imorale ale lumii lui Satan (1 Ioan 5:19). În consecinţă, mulţi taţi nu se califică pentru a sluji ca bătrâni de congregaţie (1 Timotei 3:1, 4, 5). Evident, un tată creştin ar trebui să considere salvarea propriei sale case drept o chestiune de mare importanţă. Aşadar, ce pot face părinţii pentru a-şi salva copiii?

Fiţi prieteni apropiaţi

Isus nu a fost numai perfect, ci şi cu mult superior oricărui alt om în cunoştinţă şi experienţă. Cu toate acestea, el şi-a tratat discipolii imperfecţi ca pe nişte prieteni apropiaţi (Ioan 15:15). Din acest motiv ei doreau să fie cu el şi înfloreau în prezenţa lui (Ioan 1:14, 16, 39–42; 21:7, 15–17). Părinţii pot învăţa ceva de aici. Asemenea plantelor mici cu frunzele îndreptate spre lumina caldă a soarelui, copiii înfloresc când există o atmosferă iubitoare şi prietenoasă în familie.

Părinţi, se simt copiii voştri liberi să vă abordeze în orice problemă care îi îngrijorează? Îi ascultaţi? Înainte de a trage concluzii, îi faceţi să-şi exprime gândurile şi sentimentele pentru a avea o imagine mai completă asupra situaţiei? Îi ajutaţi cu răbdare să găsească răspunsuri la unele întrebări, făcând împreună cu ei cercetări în publicaţiile biblice?

O mamă sud-africană explică: „Încă din prima zi când fiica noastră s-a dus la şcoală, noi am încurajat-o să ne spună întâmplările de peste zi. De exemplu, o întrebam: «Cu cine ai stat în pauza de masă? Vorbeşte-mi despre noua ta învăţătoare. Cum arată? Ce activităţi sunt planificate pentru această săptămână?» Odată, fiica noastră a venit acasă şi ne-a spus că profesoara de engleză intenţiona să ducă toată clasa la un film pe marginea căruia, mai târziu, elevii trebuiau să facă o analiză critică. Titlul filmului era discutabil. În urma unor cercetări am constatat că filmul nu era potrivit pentru un creştin. Am discutat cu toată familia despre aceasta. În ziua următoare, fiica noastră şi-a abordat profesoara, explicându-i că nu dorea să vadă filmul, întrucât caracterul moral al acestuia nu era la înălţimea convingerilor ei creştine. Profesoara a reanalizat problema şi, mai târziu, i-a mulţumit fiicei noastre, spunând că nu dorea să ducă clasa să vizioneze ceva ce apoi ar regreta“. Interesul iubitor pe care aceşti părinţi l-au arătat cu consecvenţă faţă de salvarea fiicei lor a dat rezultate. Ea slujeşte în prezent ca voluntară fericită şi optimistă la filiala sud-africană a Watch Tower Bible and Tract Society.

Isus a stabilit un exemplu excelent în ce priveşte modul de a-i trata pe copiii altora. El s-a bucurat de compania lor (Marcu 10:13–16). Cât de fericiţi ar trebui să fie părinţii că pot face unele lucruri împreună cu copiii lor! În unele părţi ale Africii, pentru un tată este o ruşine să fie văzut jucându-se cu mingea sau alte jocuri împreună cu fiii săi. Dar un tată creştin nu trebuie să se considere niciodată prea important pentru a fi văzut făcând lucruri împreună cu copiii săi. Tinerii au nevoie de părinţi care se bucură să petreacă timp cu ei. Acest lucru le permite copiilor să-şi exprime mai uşor îngrijorările. Când astfel de necesităţi afective sunt neglijate, copiii pot deveni iritabili sau retraşi, mai ales dacă sunt corectaţi în permanenţă.

Când le-a scris colosenilor despre relaţiile familiale, Pavel a spus: „Taţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze“ (Coloseni 3:21). Aceasta poate arăta că uneori există un dezechilibru: prea multă disciplinare şi prea puţină prietenie. Copiii, inclusiv adolescenţii, care sunt iubiţi şi apreciaţi vor fi mai dispuşi să reacţioneze pozitiv la disciplinarea necesară.

Iubirea lui Dumnezeu

Cea mai valoroasă moştenire pe care părinţii le-o pot lăsa copiilor este propriul lor exemplu de manifestare a iubirii. Copiii trebuie să-i vadă şi să-i audă pe părinţi exprimând şi demonstrând o iubire autentică faţă de Dumnezeu. Un tânăr care slujeşte la filiala sud-africană a Watch Tower Bible and Tract Society spune: „Când eram copil, îl ajutam pe tatăl meu la treburile din jurul casei. Îmi plăcea să-l ajut pur şi simplu deoarece tata aprecia efectiv puţinul pe care îl făceam eu. El se folosea de acest timp pentru a-mi spune multe lucruri despre Iehova. De exemplu, îmi amintesc de o sâmbătă în care am lucrat din greu la tunderea peluzei. Era foarte cald. Tata era transpirat, aşa că am alergat şi am adus două pahare de apă în care am pus gheaţă. Tata a spus: «Fiule, vezi cât de înţelept este Iehova? Gheaţa pluteşte pe apă. Dacă ea s-ar scufunda, tot ce are viaţă pe fundul lacurilor şi al heleşteielor ar muri. Însă gheaţa serveşte ca pătură izolatoare! Nu ne ajută acest lucru să-l cunoaştem mai bine pe Iehova?»a Mai târziu, când am fost închis pentru păstrarea neutralităţii, am avut timp de gândire. Într-o noapte, când mă simţeam deprimat în celulă, mi-am amintit aceste cuvinte ale tatălui. Cât de pline de sens erau! Dacă aş putea, i-aş aduce închinare lui Iehova pentru totdeauna“.

Da, copiii au nevoie să vadă iubirea faţă de Dumnezeu oglindindu-se în tot ce fac părinţii lor. Iubirea de Dumnezeu şi ascultarea de bunăvoie de el ar trebui considerate forţa motivaţională pentru prezenţa la întrunirile creştine, pentru participarea la ministerul de teren, precum şi pentru citirea şi studierea Bibliei în familie (1 Corinteni 13:3). Cel mai important, iubirea de Dumnezeu ar trebui să se oglindească în rugăciunile familiale spuse din inimă. Nu se poate sublinia îndeajuns importanţa lăsării unei astfel de moşteniri copiilor voştri. Din acest motiv li s-a poruncit israeliţilor: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. — Deuteronomul 6:5–7; compară cu Matei 22:37–40.

Un mare obstacol în calea iubirii şi ascultării de Dumnezeu este natura noastră păcătoasă moştenită (Romani 5:12). Prin urmare, Biblia mai porunceşte: „Urâţi răul, voi, cei ce iubiţi pe DOMNUL!“ (Psalmul 97:10). Gândurile rele duc deseori la acţiuni rele. Pentru a le evita, un copil trebuie să cultive şi alte trăsături vitale.

Teama de Dumnezeu

Iubirea împletită cu o teamă reverenţioasă de a-i displăcea lui Iehova este ceva foarte de dorit. Isus Cristos însuşi ne-a dat exemplul perfect de persoană care şi-a găsit delectarea „în teama de Iehova“ (Isaia 11:1–3, NW). O astfel de teamă este vitală pe măsură ce copilul ajunge în floarea tinereţii şi începe să simtă puternicele impulsuri sexuale. Teama de Dumnezeu poate ajuta un tânăr să reziste presiunilor lumeşti care pot duce la o conduită imorală (Proverbele 8:13). În unele comunităţi, părinţii se sfiesc să-şi înveţe copiii cum să facă faţă tentaţiilor de natură sexuală. De fapt, mulţi consideră că este greşit să discute despre asemenea lucruri. Dar care a fost rezultatul unei astfel de neglijenţe din partea părinţilor?

Trei medici specialişti, pe nume Buga, Amoko şi Ncayiyana, au intervievat 1 702 fete şi 903 băieţi din zonele rurale ale Transkeiului, Africa de Sud. Revista South African Medical Journal afirma că „76% dintre fete şi 90,1% dintre băieţii intervievaţi aveau deja experienţe sexuale“. Vârsta medie a fetelor era de 15 ani, iar multe fuseseră obligate să aibă un raport sexual. Peste 250 dintre ele rămăseseră însărcinate o dată sau de mai multe ori. O altă consecinţă a fost rata înaltă a bolilor transmisibile sexual.

După cât se pare, mulţi părinţi nu văd necesitatea de a-şi învăţa copiii cum să evite relaţiile sexuale preconjugale. În schimb, revista menţionată mai înainte explică: „În societatea rurală din Transkei, naşterea şi creşterea copiilor este ceva foarte preţuit în rândul femeilor, iar fetele de-abia ieşite din pubertate înţeleg imediat acest lucru“. Aceeaşi problemă se constată şi în alte părţi ale lumii.

Mulţi tineri din Africa îşi critică părinţii pentru că nu-i ajută să-şi înţeleagă sexualitatea. Unor părinţi creştini le-a fost jenă să folosească publicaţia Încununează-ţi cu succes tinereţea.b La paginile 20–23, aceasta explică modul onorabil de folosire a organelor sexuale şi schimbările care au loc la pubertate.

Părinţii creştini care se străduiesc să discute cu copiii lor despre punctul de vedere al lui Dumnezeu referitor la sexualitate merită laude. Cel mai bine este ca acest lucru să se facă progresiv, ţinând cont de capacitatea de înţelegere a copilului. În funcţie de factori cum ar fi vârsta copilului, părinţii ar trebui să fie concreţi când vorbesc despre părţile corpului şi despre funcţiile acestora. Altfel, un copil lipsit de experienţă poate să nu înţeleagă ce i se spune. — 1 Corinteni 14:8, 9.

Un tată sud-african care are două fete şi un băiat explică: „Am avut ocazia de mai multe ori să discut delicatul subiect al sexualităţii chiar şi cu fetele. Soţia mea însă le-a acordat o atenţie deosebită fetelor, folosind cartea Încununează-ţi cu succes tinereţea. [Vezi paginile 26–31.] Când fiul meu avea 12, ani m-am hotărât să-l iau cu mine într-o plimbare lungă în munţi. Cu acea ocazie am discutat în mod amănunţit despre dezvoltarea corpului unui băiat şi despre scopul minunat căruia va servi acest lucru mai târziu în căsătorie. Am discutat cu el şi despre necesitatea de a evita obiceiul degradant al masturbării şi de a le privi pe fete cu onoare şi respect, aşa cum le vede pe mama şi pe surorile lui“.

Recompense fericite

Tatăl şi mama tocmai menţionaţi au lucrat din greu, dar sunt fericiţi că au reuşit să-şi crească bine cei trei copii ai lor. Toţi trei sunt acum adulţi, căsătoriţi cu creştini fideli. Fiul şi ginerii lor slujesc ca bătrâni în congregaţia creştină, iar două dintre cupluri se află în lucrarea de evanghelizare cu timp integral de mulţi ani.

Da, părinţii care lucrează din greu la salvarea familiei lor se pot aştepta la recompense fericite din partea copiilor care decid să reacţioneze pozitiv la învăţătura biblică, întrucât în Proverbele 23:24, 25 se spune: „Tatăl celui drept va avea multe bucurii şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură de el. Să se bucure tatăl tău şi mama ta“. Să ne amintim de familia numeroasă menţionată la începutul acestui articol. „Când mă gândesc la progresul spiritual pe care l-au făcut copiii mei — spune Alphina — , îmi tresaltă inima de bucurie.“ Fie ca toţi părinţii creştini să lucreze în vederea acestei fericite recompense!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Un tată poate alege un cadru potrivit pentru a explica realităţile vieţii