Vizitarea terenului misionar de acasă

GRUPUL de congregaţii creştine pe care le vizitez mă poartă din Portugalia până în China — sau aşa se pare. Totuşi, soţia mea, Olive, şi cu mine nu părăsim niciodată Marea Britanie.

Vizităm congregaţiile de limbi străine ale Martorilor lui Iehova răspândite pe tot cuprinsul ţării, congregaţii aflate în continuă creştere. Din insula Jersey, aflată la aproximativ 20 de kilometri distanţă de coasta franceză a Normandiei, unde avem o grupă portugheză, până în oraşul Sunderland din nordul Angliei, unde vizităm persoane interesate care vorbesc limba chineză, avem parte de un teren multilingv înfloritor şi prosper din punct de vedere spiritual. Cum am ajuns să avem această repartiţie neobişnuită? Şi ce se petrece în terenul misionar de acasă? Daţi-mi voie să vă explic.

Olive şi cu mine slujim în lucrarea itinerantă de aproximativ 20 de ani, vizitând în fiecare săptămână o congregaţie diferită. Călătoriile noastre ne-au purtat din nord până în sud, de la est la vest, în toată Marea Britanie, iar, recent, la fraţii noştri creştini din insula mediteraneană Malta, unde am avut parte de o ospitalitate creştină remarcabilă (compară cu Faptele 28:1, 2). După trei ani în insula Malta am început să ne întrebăm care va fi următoarea noastră repartiţie. Ne-am imaginat că vom vizita probabil o regiune rurală din Anglia şi am început să ne obişnuim cu acest gând. Ce surpriză a fost când am primit repartiţia de a sluji în această nouă circumscripţie, formată din grupe şi congregaţii care vorbesc 23 de limbi diferite!

Ne-am întrebat cum vom face faţă. În afara experienţei din Malta, noi nu am avut niciodată prea mult de-a face cu oameni care provin din medii şi culturi diferite. Aveam noi să fim în stare să-i încurajăm pe cei care nu înţelegeau prea bine engleza? Cum aveam să comunicăm fără să cunoaştem alte limbi? Dar hrana şi obiceiurile diferite ale altora? Aveam noi să fim suficient de adaptabili? Astfel de întrebări ne-au trecut prin minte în timp ce am analizat sub rugăciune această chemare macedoneană. — Faptele 16:9, 10; 1 Corinteni 9:19–22.

Depăşim bariera lingvistică

„La început m-am simţit incompetentă, pentru că nu cunoşteam alte limbi“, explică Olive. „Nu vedeam cum puteam să le ajut pe surori. Apoi mi-am amintit de încurajarea pe care am primit-o din partea cuplului care studiase la început Biblia cu noi, aceea de a nu refuza niciodată o repartiţie. Ei ne-au învăţat că Iehova nu ne cere niciodată să facem ceva ce nu putem face.“ Aşa că, amândoi am acceptat repartiţia cu plăcere.

Privind în urmă, înţelegem că faptul că nu ştiam o altă limbă ne-a ajutat să-i tratăm pe toţi exact la fel. De exemplu, asistarea în fiecare săptămână la întrunirile conduse într-o altă limbă ne-a făcut să înţelegem cum se simţeau fraţii când trebuiau să asiste la întrunirile ţinute în limba engleză fără să înţeleagă prea mult din ceea ce se spunea. Trebuie într-adevăr să ne pregătim bine pentru întruniri ca să putem prinde sensul celor prezentate. Olive răspunde întotdeauna la o întrebare din cadrul întrunirii. Ea îşi pregăteşte răspunsul în engleză şi roagă o soră să i-l traducă, notând transcrierea fonetică. Ea recunoaşte că are unele reţineri când ridică mâna să răspundă. Uneori, eforturile ei stârnesc râsul. Dar aceasta nu o descurajează. „Ştiu că fraţii apreciază strădaniile mele“, spune ea. „În fond, faptul că eu răspund îi încurajează pe cei care se descurcă mai bine în limba respectivă să participe la întrunire.“

Şi pentru mine este diferit modul în care ţin cuvântările, deoarece trebuie să-i las traducătorului timp după fiecare frază. Este foarte uşor să-mi pierd firul ideilor. Constat că trebuie să mă concentrez mai mult şi să-mi scurtez considerabil materialul. Dar sunt fericit de ceea ce fac.

Ministerul nostru variat

În multe zone urbane din Marea Britanie, oamenii care vorbesc limbi străine sunt împrăştiaţi peste tot, astfel că pe o stradă locuiesc probabil două persoane, iar apoi trebuie să mergi mult ca să găseşti altele. Însă atunci când îi saluţi în propria lor limbă şi observi reacţia lor, simţi că merită efortul. Dacă fratele pe care îl însoţesc prezintă mesajul Regatului în limba locatarului, acesta este deseori extraordinar de încântat.

Într-adevăr, ministerul în terenul multilingv este unul dintre cele mai captivante de care am avut parte în cei 40 de ani petrecuţi în serviciul Regatului. Există un potenţial de creştere enorm. Nu încape îndoială că mulţi oameni învaţă adevărul mult mai repede şi cu o apreciere mai profundă când li se predă în limba maternă (Faptele 2:8, 14, 41). Este foarte emoţionant să vedem că fraţii şi surorile au lacrimi de bucurie în ochi la sfârşitul unei întruniri, în unele cazuri fiind prima dată când au auzit şi au înţeles întregul program.

Când predicăm din casă în casă, ne străduim să facem cel puţin o introducere în limba locatarului, chiar dacă uneori întâmpinăm probleme. De exemplu, un salut obişnuit la o locuinţă gujarati este Kemcho, care înseamnă pur şi simplu „Bună ziua“. Greşeala de pronunţie pe care am făcut-o eu o dată suna ca şi cum aş fi făcut reclamă la o marcă de cafea bine cunoscută. Cu toate acestea, la o locuinţă, soţul şi soţia au zâmbit când i-am salutat în gujarati. Ei ne-au invitat imediat înăuntru şi ne-au oferit cu amabilitate o cafea, dar nu din cauza pronunţării greşite. Din discuţie a reieşit că ei aveau rude printre Martorii lui Iehova din grupa pe care o vizitam, iar ei au arătat un interes sincer faţă de adevăr.

O soră englezoaică îi ducea de câţiva ani reviste unei doamne care vorbea chineza. Ea i-a propus de câteva ori doamnei un studiu biblic gratuit la domiciliu, dar a fost refuzată. Într-o zi, o soră care învăţa chineza a însoţit-o şi i-a oferit locatarei cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământa în limba chineză, pe care locatara interesată a acceptat-o imediat. Având acum cartea în limba ei, ea a fost de acord să studieze Biblia. Acele câteva cuvinte rostite în limba doamnei respective au însemnat foarte mult.

Culturi diferite

Nu ştiam că, în unele culturi, bărbaţilor nu le place ca femeile lor să plece de acasă singure seara. Acest lucru le creează probleme multor surori în privinţa asistării la întrunirile care se ţin seara. Unele comunităţi asiatice consideră că femeile tinere care nu vor să se căsătorească şi continuă să locuiască împreună cu părinţii aduc oprobriu familiei. Tatăl unei surori tinere a vrut să se otrăvească atunci când ea a refuzat căsătoria cu bărbatul pe care i-l alesese familia. Da, este uluitor ce au de îndurat aceste surori! Totuşi, când vezi efectul pe care îl are adevărul asupra vieţii unor familii şi modul în care loialitatea surorilor faţă de Iehova îi impresionează pe părinţi, este ceva cu adevărat minunat.

Pentru a accepta această repartiţie a trebuit să facem unele schimbări. Înainte de a începe lucrarea itinerantă am urmat numai bucătăria englezească, dar acum, cu cât mâncarea este mai condimentată, cu atât este mai bună. Ne pare rău că am lăsat să treacă atâţia ani până să începem să ne bucurăm de o bucătărie atât de variată — de la peşte crud până la mâncare gătită cu curry.

Perspective luminoase

Acesta este evident timpul pentru înflorirea teritoriului de limbi străine în multe zone. În prezent sunt disponibile tot mai multe publicaţii în diferite limbi. Binecuvântarea lui Iehova se face simţită în urma formării de noi congregaţii. Fraţii care cunosc alte limbi vin de departe pentru a da ajutor.

Un exemplu remarcabil a fost reacţia la predicarea veştii bune a Regatului în limba franceză. În ultimii ani, în Marea Britanie au venit mulţi refugiaţi de limbă franceză din Zair şi din alte ţări africane. Când s-a înfiinţat prima congregaţie de limbă franceză la Londra, erau asociaţi circa 65 de vestitori ai Regatului. Un an mai târziu, numărul a crescut vertiginos la 117 membri, dintre care 48 slujeau cu timp integral ca pionieri regulari. În scurt timp s-a înfiinţat a doua congregaţie pentru a satisface numărul crescând de persoane interesate. Acum li se poate acorda mai multă atenţie celor interesaţi, dintre care 345 au asistat la Comemorare în 1995. Foşti absolvenţi ai Galaadului care slujiseră în Benin, Coasta de Fildeş, Maroc şi Zair îşi folosesc acum experienţa pentru a se ocupa de acest teritoriu în creştere, iar reacţia este uluitoare.

Când am vizitat congregaţia franceză, am mers la un studiu biblic ce se ţinea cu o tânără africană. La plecare, tânăra ne-a implorat: „Vă rog să nu plecaţi. Mai rămâneţi“. Ea dorea pur şi simplu să cunoască mai multe lucruri. Ea mi-a adus aminte de Lidia din secolul întâi. — Faptele 16:14, 15.

La început, lucrarea noastră a constat în ajutarea micilor grupe de limbi străine să devină congregaţii. Acolo unde fraţii ţineau săptămânal Studiul de Carte al Congregaţiei am introdus o dată pe lună Şcoala de Minister Teocratic prescurtată. Aceasta îi ajută să se exprime bine în ministerul de teren. Apoi ei se străduiesc să introducă treptat toate cele cinci întruniri săptămânale ale congregaţiei. Avem deja noi congregaţii de limbă chineză (dialectul cantonez), franceză, gujarati, japoneză, portugheză, punjabi, tamil şi galeză.

Totodată ne-am bucurat de privilegiul de a asista la întrunirile fraţilor surzi. Este foarte emoţionant să-i vezi pe fraţi cântând cu mâinile. Înţelegând că în minister se exprimă cu ajutorul gesturilor, le apreciez eforturile extraordinare de a lua parte la predicarea Regatului. Există interpreţi chiar şi pentru cei care sunt surzi şi orbi. Se pare că Iehova ia măsuri ca nimeni să nu fie lăsat pe dinafară.

Dacă ar fi să facem o cerere deosebită, aceasta ar fi cererea pe care a făcut-o Isus: „Rugaţi . . . pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“ (Matei 9:38). Mulţi fraţi de-ai noştri îşi asumă dificila sarcină de a învăţa limba grupurilor etnice din teritoriul congregaţiei lor. Deşi nu suntem înzestraţi miraculos cu capacitatea de a vorbi în limbi străine, este o certitudine că Iehova extinde lucrarea în acest teren misionar de acasă — holde care sunt gata de seceriş (Ioan 4:35, 36). — Relatată de Colin Seymour.

[Notă de subsol]