Din ce sursă vine adevărata pace?

„[Iehova] a pus capăt războaielor până la marginea pământului.“ — PSALMUL 46:9.

1. Ce promisiune minunată despre pace găsim în profeţia lui Isaia?

„LUCRAREA dreptăţii va fi pacea, roada dreptăţii: odihna şi siguranţa pentru totdeauna. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case sigure şi în adăposturi liniştite“ (Isaia 32:17, 18). Ce promisiune minunată! Este o promisiune despre o pace adevărată adusă de Dumnezeu.

2, 3. Descrieţi adevărata pace.

² Dar ce este pacea adevărată? Este pur şi simplu absenţa războiului? Sau este numai o perioadă în decursul căreia naţiunile se pregătesc pentru următorul război? Este adevărata pace doar un vis? La astfel de întrebări avem nevoie de răspunsuri de încredere. Mai întâi, adevărata pace este mult mai mult decât un vis. Pacea promisă de Dumnezeu depăşeşte cu mult orice şi-ar putea imagina această lume (Isaia 64:4). Nu este o pace care să dureze doar câţiva ani sau câteva decenii. Ea dăinuie pentru totdeauna! Şi nu este o pace doar pentru câteva persoane privilegiate; ea include cerul şi pământul, îngeri şi oameni. Ea este pentru oameni de toate naţionalităţile, grupurile etnice, limbile şi rasele. Ea nu cunoaşte frontiere, bariere sau insuccese. — Psalmul 72:7, 8; Isaia 48:18.

³ O pace adevărată înseamnă pace în fiecare zi. Înseamnă să te trezeşti în fiecare dimineaţă fără să te gândeşti la război, fără să-ţi faci griji cu privire la viitorul tău, viitorul copiilor tăi sau viitorul nepoţilor tăi. Înseamnă o pace deplină a minţii (Coloseni 3:15). Înseamnă să nu mai existe crime, nici violenţă, nici familii destrămate, nici oameni fără locuinţă, nici oameni care mor de foame sau de frig, nici disperare sau frustrare. Ba mai mult, pacea lui Dumnezeu înseamnă o lume fără boală, durere, necaz şi moarte (Apocalipsa 21:4). Cât de măreaţă este speranţa pe care o avem de a ne bucura de adevărata pace pentru totdeauna! Nu este ea genul de pace şi de fericire după care tânjim cu toţii? Nu este acesta genul de pace pentru care trebuie să ne rugăm şi să lucrăm?

Eforturile nereuşite ale omului

4. Ce eforturi au depus naţiunile pentru a aduce pacea, dar cu ce rezultat?

⁴ De secole, oameni şi naţiuni vorbesc despre pace, au loc dezbateri pe tema păcii, s-au semnat sute de tratate de pace. Şi cu ce rezultat? În ultimii 80 de ani nu a existat, de fapt, nici un moment în care o naţiune sau un grup să nu fi fost în stare de război. În mod clar, pacea a ocolit omenirea. Aşadar, se pune următoarea întrebare: De ce au eşuat toate eforturile oamenilor de a întemeia pacea internaţională, şi de ce este incapabil omul să aducă o pace adevărată care să dăinuie?

5. De ce au eşuat cu consecvenţă eforturile omului de a realiza pacea?

⁵ Răspunsul simplu este că omenirea nu s-a îndreptat spre sursa autentică a păcii adevărate. Sub influenţa lui Satan Diavolul, oamenii au creat organizaţii care au devenit victimele propriilor lor slăbiciuni şi vicii: ambiţia şi lăcomia lor, setea lor de putere şi de glorie. Ei s-au îndreptat spre instituţiile de învăţământ superior şi au înfiinţat fundaţii şi grupuri de experţi, care nu au făcut decât să creeze mai multe mijloace de opresiune şi distrugere. Spre ce sursă au fost îndrumaţi oamenii? Încotro au privit ei?

6, 7. a) Ce reputaţie şi-a făcut Liga Naţiunilor? b) Dar Organizaţia Naţiunilor Unite?

⁶ În 1919, naţiunile şi-au pus încrederea în Liga Naţiunilor pentru stabilirea păcii permanente. Acea speranţă s-a spulberat în 1935, când trupele lui Mussolini au invadat Etiopia, şi în 1936, când a izbucnit războiul civil din Spania. În 1939, Liga Naţiunilor şi-a încheiat activitatea odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Aşa-numita pace nu a durat nici măcar 20 de ani.

⁷ Ce se poate spune despre Organizaţia Naţiunilor Unite? A oferit aceasta o speranţă reală de pace durabilă pe întreg pământul? Cu greu s-ar putea spune lucrul acesta. De la întemeierea acesteia în 1945 s-au purtat peste 150 de războaie şi de conflicte armate! Nu e de mirare că Gwynne Dyer, un expert canadian în probleme referitoare la război şi la originile acestuia, a descris ONU drept „o asociaţie de braconieri deveniţi paznici de vânătoare, nu o adunare de sfinţi“ şi „o instituţie lipsită de putere în care se poartă multe discuţii, dar fără rezultate prea mari“. — Compară cu Ieremia 6:14; 8:15.

8. În pofida conferinţelor lor de pace, ce fac naţiunile (Isaia 59:8)?

⁸ În ciuda faptului că vorbesc despre pace, naţiunile continuă să inventeze şi să fabrice arme. Ţările care finanţează conferinţele de pace sunt, deseori, chiar cele care deţin un loc de frunte în fabricarea armelor. Marile interese comerciale din aceste ţări încurajează creşterea producţiei de armament ucigător, inclusiv a diabolicelor mine care ucid sau mutilează în fiecare an aproximativ 26 000 de civili — adulţi şi copii. Forţele motivaţionale sunt lăcomia şi corupţia. Mita face parte integrantă din comerţul internaţional cu arme. Unii politicieni se îmbogăţesc din acest izvor.

9, 10. Ce au menţionat unii experţi laici cu privire la războaie şi la străduinţele umane?

⁹ În decembrie 1995, Joseph Rotblat, fizician polonez şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a făcut un apel către naţiuni pentru a pune capăt cursei înarmărilor. El a spus: „Singura modalitate de a împiedica [o nouă cursă a înarmărilor] este abolirea cu desăvârşire a războiului“. Credeţi că există şanse în acest sens? Din 1928 încoace, 62 de naţiuni au ratificat Tratatul Kellogg-Briand, prin care războiul nu mai era considerat o modalitate de a pune capăt neînţelegerilor. Cel de-al doilea război mondial a demonstrat cu claritate că tratatul fusese încheiat în zadar.

¹⁰ Fără îndoială, războaiele au fost un obstacol permanent pe calea istoriei omenirii. Aşa cum a scris Gwynne Dyer, „războiul este o instituţie fundamentală a civilizaţiei umane, iar istoria lui a început odată cu civilizaţia“. Da, de fapt, fiecare civilizaţie şi imperiu a avut eroii ei militari veneraţi, armatele ei permanente, bătăliile ei renumite, academiile ei militare sacrosancte şi depozitele ei de arme. Cu toate acestea, războiul a marcat secolul nostru mai mult decât orice alt secol atât în ce priveşte pagubele, cât şi pierderile de vieţi omeneşti.

11. Ce factor esenţial au omis conducătorii lumii în căutarea lor după pace?

¹¹ Se poate vedea clar că liderii lumii au ignorat înţelepciunea elementară găsită în cuvintele din Ieremia 10:23: „Ştiu bine, o, Iehova, că nu-i aparţine omului pământesc calea sa. Nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze pasul“ (NW). Fără Dumnezeu nu poate exista pace adevărată. Înseamnă deci toate acestea că războiul este ceva inevitabil într-o societate civilizată? Înseamnă oare că pacea, adevărata pace, este un vis irealizabil?

Cauza principală

12, 13. a) Ce dezvăluie Biblia despre cauza fundamentală invizibilă a războiului? b) Cum a abătut Satan atenţia omenirii de la soluţia reală a problemelor omenirii?

¹² Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem cauzele războiului. Biblia afirmă cu claritate că îngerul rebel Satan este ‘ucigaşul şi mincinosul’ originar şi că „toată lumea zace în Cel Rău“ (Ioan 8:44; 1 Ioan 5:19). Ce a făcut el pentru a-şi promova scopurile? În 2 Corinteni 4:3, 4 citim: „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier, căci dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioşi, ca lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei“. Satan face tot posibilul pentru a abate atenţia omenirii de la Regatul lui Dumnezeu ca unică soluţie la problemele omenirii. El îi orbeşte şi îi derutează pe oameni prin controverse sociale, politice şi religioase care îi învrăjbesc, astfel încât acestea par mai importante decât guvernarea lui Dumnezeu. Un exemplu este valul mondial recent de naţionalism.

¹³ Satan Diavolul promovează naţionalismul şi tribalismul, convingerea în superioritatea unei naţiuni, a unei rase sau a unui trib. Sentimente de ură adânc înrădăcinate, care au fost înăbuşite timp de secole, sunt reînviate pentru a alimenta mai multe războaie şi conflicte. Federico Mayor, director-general al UNESCO, a avertizat cu privire la această tendinţă spunând: „Chiar şi acolo unde toleranţa era la ordinea zilei devine tot mai evidentă o tendinţă spre xenofobie, iar declaraţiile şoviniste sau rasiste, care s-ar fi zis că aparţin trecutului, sunt auzite din ce în ce mai des“. Care a fost rezultatul? Masacrele înspăimântătoare din fosta Iugoslavie şi vărsarea de sânge datorată diferenţelor etnice din Rwanda nu sunt decât două dintre evenimentele care au constituit ştirile principale.

14. Cum descrie Apocalipsa 6:4 războiul şi efectele acestuia în timpul nostru?

¹⁴ Biblia a profeţit că în timpul sfârşitului acestui sistem, un cal de culoarea focului, care simbolizează războiul, va galopa pe tot pământul. Iată ce citim în Apocalipsa 6:4: „A ieşit un alt cal, un cal roşu. Cel care stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii; şi i s-a dat o sabie mare“. Începând din 1914 am văzut că acest călăreţ simbolic ‘a luat pacea’, iar naţiunile au continuat să se lupte şi să poarte războaie.

15, 16. a) Care a fost rolul religiei în războaie şi ucideri? b) Cum priveşte Iehova ceea ce au făcut religiile?

¹⁵ Nu trebuie trecut cu vederea rolul religiei în aceste războaie şi ucideri. Istoria umană mânjită de sânge poate fi atribuită, în mare măsură, influenţei greşite a religiei false. Teologul catolic Hans Küng a scris: „Este incontestabil faptul că [religiile] au avut şi au încă, prin influenţa lor negativă şi distructivă, o enormă contribuţie la instigarea războaielor. Ele sunt răspunzătoare de foarte multe lupte, conflicte sângeroase şi, într-adevăr, de «războaie religioase»; . . . iar lucrul acesta este valabil şi în cazul celor două războaie mondiale“.

¹⁶ Cum consideră Iehova Dumnezeu rolul pe care l-a avut religia falsă în ucideri şi războaie? Acuzaţia lui Dumnezeu împotriva religiei false, consemnată în Apocalipsa 18:5, sună astfel: „Păcatele ei au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei“. Complicitatea religiei false cu conducătorii politici ai lumii a avut drept rezultat o vinovăţie de sânge atât de mare şi atât de multe păcate acumulate, încât Dumnezeu nu poate cu nici un chip să o ignore. În curând, el va elimina complet acest obstacol care stă în calea adevăratei păci. — Apocalipsa 18:21.

Calea spre pace

17, 18. a) De ce nu este un simplu vis nerealist faptul de a crede că pacea fără sfârşit este posibilă? b) Ce a făcut deja Iehova pentru a asigura în viitor adevărata pace?

¹⁷ Dacă omul, prin intermediul unor organizaţii de genul Naţiunilor Unite, nu poate aduce o pace adevărată şi trainică, din ce sursă va veni adevărata pace şi cum? Este oare numai un vis ireal faptul de a crede că este posibilă o pace fără sfârşit? Nu, dacă ne îndreptăm spre sursa autentică a păcii. Despre cine este vorba? Psalmul 46:9 dă răspunsul, spunându-ne că Iehova ‘pune capăt războaielor până la marginea pământului; El sfărâmă arcul şi rupe suliţa, arde cu foc carele’. Şi Iehova a început deja procesul prin care va pune capăt războaielor şi va aduce pacea adevărată. Cum? Prin faptul că în 1914 l-a instalat pe Cristos Isus pe tronul legitim al Regatului său şi, de asemenea, prin faptul că a promovat cea mai mare campanie educaţională pentru pace din istoria omenirii. Cuvintele profetice din Isaia 54:13 ne dau asigurarea: „Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de DOMNUL şi mare va fi pacea fiilor tăi“.

¹⁸ Această profeţie ilustrează principiul cauzei şi efectului: fiecare efect are o cauză. În acest caz, învăţătura lui Iehova — cauza — îi transformă pe oamenii războinici în oameni iubitori de pace care sunt în relaţii paşnice cu Dumnezeu. Efectul este schimbarea inimii, ce are drept rezultat oameni care iubesc pacea. Această învăţătură care schimbă inima şi mintea oamenilor este răspândită chiar acum în întreaga lume, în timp ce milioane de oameni urmează exemplul ‘Prinţului Păcii’, Isus Cristos. — Isaia 9:6.

19. Ce a predat Isus despre adevărata pace?

¹⁹ Şi ce a predat Isus despre pacea adevărată? El nu a vorbit numai de pace între naţiuni, ci şi de pace în cadrul relaţiilor interumane şi despre pacea lăuntrică ce provine dintr-o conştiinţă curată. În Ioan 14:27 citim cuvintele lui Isus adresate continuatorilor săi: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte“. În ce fel se deosebea pacea lui Isus de cea a lumii?

20. Prin ce mijloc va aduce Isus adevărata pace?

²⁰ În primul rând, pacea lui Isus era strâns legată de mesajul său despre Regat. El ştia că guvernul ceresc drept, alcătuit din Isus şi 144 000 de coguvernatori, va pune capăt războiului şi instigatorilor la război (Apocalipsa 14:1, 3). El ştia că acesta va realiza condiţiile paradiziace paşnice pe care Isus i le-a oferit răufăcătorului care a murit lângă el. Isus nu i-a oferit acestuia un loc în Regatul ceresc, ci a spus: „Adevărat îţi zic astăzi: Vei fi cu mine în Paradis“. — Luca 23:43, NW.

21, 22. a) Ce speranţă deosebit de fortifiantă conţine adevărata pace? b) Ce trebuie să facem pentru a fi martori la această binecuvântare?

²¹ În al doilea rând, Isus ştia că Regatul său le va aduce mângâiere tuturor celor îndoliaţi care exercită credinţă în el. Pacea lui include speranţa învierii, ce ne susţine atât de mult. Să ne amintim cuvintele sale încurajatoare din Ioan 5:28, 29: „Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii“.

²² Aşteptaţi cu nerăbdare acel timp? Aţi pierdut în moarte persoane dragi? Tânjiţi să le revedeţi? Atunci acceptaţi pacea pe care o oferă Isus. Manifestaţi o credinţă ca a Martei, sora lui Lazăr, care i-a spus lui Isus: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă“. Dar observaţi răspunsul îmbucurător pe care i l-a dat Isus Martei: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“ — Ioan 11:24–26.

23. De ce cunoştinţa exactă din Cuvântul lui Dumnezeu este esenţială pentru obţinerea adevăratei păci?

²³ Şi voi puteţi crede lucrul acesta şi să trageţi foloase din această promisiune. Cum? Dobândind cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu. Observaţi cum a subliniat apostolul Pavel importanţa cunoştinţei exacte: „Noi . . . nu am încetat să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa exactă a voinţei sale în toată înţelepciunea şi discernământul spiritual, ca să umblaţi într-un mod demn de Iehova, pentru a-i fi pe deplin plăcuţi, în timp ce continuaţi să aduceţi rod în orice lucrare bună şi să creşteţi în cunoştinţa exactă a lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:9, 10, NW). Această cunoştinţă exactă vă va convinge că Iehova Dumnezeu este Sursa adevăratei păci. Aceasta vă va arăta şi ce trebuie să faceţi acum ca să puteţi spune asemenea psalmistului: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, DOAMNE, faci să fiu în siguranţă în locuinţa mea“. — Psalmul 4:8.

Puteţi explica?

◻ De ce au eşuat cu consecvenţă eforturile omului în ce priveşte realizarea păcii?

◻ Care este cauza principală a războiului?

◻ De ce pacea durabilă nu este un vis nerealist?

◻ Care este sursa adevăratei păci?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Adevărata pace nu este un vis. Este promisiunea lui Dumnezeu.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Din 1914, călăreţul simbolic al calului de culoarea focului a luat pacea de pe pământ.

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Pot aduce pacea religia şi ONU?

[Provenienţa fotografiei]

UN photo