Prindeţi curaj, căci eliberarea se apropie

„«Eu sunt cu tine», este declaraţia lui Iehova, «ca să te eliberez».“ — IEREMIA 1:19, NW.

1, 2. De ce familia umană are nevoie de eliberare?

ELIBERARE! Ce cuvânt mângâietor! A fi eliberat înseamnă a fi salvat, a fi scos dintr-o situaţie dificilă, nefericită. Aceasta include ideea de a fi adus într-o situaţie mult mai bună şi mai fericită.

² Ce nevoie disperată de eliberare are familia umană în aceste timpuri! Oamenii de pretutindeni sunt apăsaţi şi descurajaţi de probleme dificile de natură economică, socială, fizică, psihică şi afectivă. Marea majoritate a oamenilor sunt nemulţumiţi şi dezamăgiţi de modul în care merg lucrurile în lume şi ar dori o schimbare în bine. — Isaia 60:2; Matei 9:36.

„Timpuri critice cărora cu greu li se face faţă“

3, 4. De ce în prezent este mai multă nevoie de eliberare?

³ Întrucât acest secol a avut parte de mai multe suferinţe decât oricare altul, acum este nevoie de eliberare mai mult ca oricând. În prezent, peste un miliard de oameni trăiesc în sărăcie lucie, şi numărul creşte cu aproximativ 25 de milioane anual. În fiecare an mor aproximativ 13 milioane de copii din cauza subnutriţiei sau a altor motive legate de sărăcie — peste 35 000 pe zi! Şi milioane de oameni în vârstă mor înainte de vreme din cauza diferitor boli. — Luca 21:11; Apocalipsa 6:8.

⁴ Războaiele şi tulburările civile au cauzat suferinţe de nedescris. În cartea Death by Government (Moarte datorată guvernelor) se spune că războaiele, conflictele etnice şi religioase şi uciderea în masă a cetăţenilor de către propriile lor guverne au avut drept rezultat „moartea a peste 203 milioane de oameni în acest secol“. Cartea adaugă: „Numărul real s-ar putea ridica la circa 360 de milioane de morţi. Este ca şi cum specia noastră ar fi fost devastată de o ciumă modernă. Şi chiar aşa a fost, dar de o ciumă cauzată de Putere, nu de bacterii“. Scriitorul Richard Harwood a făcut remarca: „Războaiele barbarilor din secolele trecute au fost nesemnificative în comparaţie cu acestea“. — Matei 24:6, 7; Apocalipsa 6:4.

5, 6. Ce face ca timpurile noastre să fie atât de tulburătoare?

⁵ La condiţiile tulburătoare din anii recenţi se adaugă amploarea pe care o iau criminalitatea violentă, imoralitatea şi destrămarea familiei. Fostul ministru american al Învăţământului, William Bennett, a afirmat că în 30 de ani populaţia S.U.A. a crescut cu 41%, însă criminalitatea violentă a crescut cu 560%, naşterile nelegitime cu 400%, divorţurile cu 300% şi sinuciderea în rândul tinerilor cu 200%. Profesorul John DiIulio jr de la Universitatea Princeton a atras atenţia asupra creşterii numărului de tineri „supraprădători“, care „ucid, atacă, violează, fură, jefuiesc şi creează tulburări serioase în comunitate. Ei nu se tem de stigmatul arestului, de pedeapsa cu închisoarea sau de mustrările de conştiinţă“. În S.U.A., omuciderea ocupă astăzi locul al doilea între cauzele de deces ale tinerilor între 15 şi 19 ani. În ce-i priveşte pe copiii sub patru ani, mai mulţi mor din cauza abuzurilor decât a bolilor.

⁶ O asemenea criminalitate şi violenţă nu se limitează la o singură naţiune. Majoritatea ţărilor raportează astfel de tendinţe. Un factor care contribuie la aceasta este valul consumului de droguri ilicite care corupe milioane de oameni. Sydney Morning Herald din Australia spunea: „La nivel mondial, traficul internaţional de droguri a devenit a doua mare afacere profitabilă, fiind depăşită doar de comerţul cu arme“. Un alt factor este violenţa şi imoralitatea de care emisiunile TV sunt acum saturate. În multe ţări, un copil a văzut la televizor până la vârsta de 18 ani zeci de mii de acte violente şi nenumărate scene imorale. Acestea exercită o influenţă corupătoare puternică, întrucât personalitatea noastră este modelată de lucrurile cu care ne hrănim mintea cu regularitate. — Romani 12:2; Efeseni 5:3, 4.

7. Cum au prezis profeţiile biblice condiţiile rele din prezent?

⁷ Profeţiile biblice au prezis cu exactitate această desfăşurare înspăimântătoare a evenimentelor în secolul nostru. Ele au anunţat că vor fi războaie mondiale, epidemii, lipsă de alimente şi înmulţirea nelegiuirii (Matei 24:7–12; Luca 21:10, 11). Iar când analizăm profeţia consemnată în 2 Timotei 3:1–5, aceasta sună ca telejurnalul de seară. Ea identifică epoca noastră cu „zilele din urmă“ şi îi descrie pe oameni ca fiind „iubitori de sine, iubitori de bani, . . . neascultători de părinţi, . . . fără evlavie, fără afecţiune naturală, . . . neînfrânaţi, neîmblânziţi, . . . îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“. Exact aşa este lumea de astăzi. După cum a recunoscut William Bennett, „există pur şi simplu prea multe dovezi că . . . civilizaţia a decăzut“. Unii au spus chiar că civilizaţia s-a încheiat odată cu primul război mondial.

8. De ce a adus Dumnezeu Potopul din zilele lui Noe, şi cum se raportează acesta la zilele noastre?

⁸ Situaţia actuală este chiar mai rea decât înainte de Potopul din zilele lui Noe, când „pământul era plin de violenţă“. Pe vremea aceea, oamenii în general au refuzat să se căiască de acţiunile lor rele. De aceea, Dumnezeu a zis: „Au umplut pământul cu violenţă; iată, îi voi nimici“. Potopul a pus capăt acelei lumi violente. — Geneza 6:11, 13; 7:17–24.

Nu există şanse de eliberare din partea oamenilor

9, 10. De ce nu ar trebui să aşteptăm eliberarea de la oameni?

⁹ Pot oare eforturile omului să ne elibereze din aceste condiţii rele? Cuvântul lui Dumnezeu răspunde: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire“; „Nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Psalmul 146:3; Ieremia 10:23). Aceste adevăruri au fost confirmate de-a lungul a mii de ani de istorie. Oamenii au încercat toate sistemele politice, economice şi sociale imaginabile, însă condiţiile s-au înrăutăţit. Dacă ar fi existat vreo soluţie umană, aceasta ar fi ieşit la iveală până acum. În schimb, realitatea este că „un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“. — Eclesiastul 8:9; Proverbele 29:2; Ieremia 17:5, 6.

¹⁰ În urmă cu câţiva ani, fostul consilier american în probleme de securitate naţională, Zbigniew Brzezinski, a spus: „Concluzia inevitabilă la care se ajunge în urma fiecărei analize obiective a tendinţelor mondiale este că tulburările sociale, tensiunile politice, crizele economice şi conflictele internaţionale se vor extinde probabil şi mai mult“. El a adăugat: „Omenirea este ameninţată de o anarhie mondială“. Această evaluare a situaţiei mondiale este şi mai adevărată astăzi. Comentând pe marginea acestei epoci marcate de creşterea violenţei, editorialul Register din New Haven, Connecticut, declara: „Se pare că am mers prea departe ca să ne mai putem opri“. Nu, degradarea acestei lumi nu se va opri, deoarece profeţia despre aceste ‘zile din urmă’ mai spune: „Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire“. — 2 Timotei 3:13.

11. De ce înrăutăţirea condiţiilor nu va fi remediată prin eforturile umane?

¹¹ Oamenii nu pot găsi remedii la aceste tendinţe, deoarece Satan este „dumnezeul veacului acestuia“ (2 Corinteni 4:4). Da, „toată lumea zace în Cel Rău“ (1 Ioan 5:19; vezi şi Ioan 14:30). Biblia spune pe bună dreptate despre zilele noastre: „Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“ (Apocalipsa 12:12). Satan ştie că domnia şi lumea lui sunt pe sfârşite, aşa că el este ca „un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“. — 1 Petru 5:8.

Eliberarea este aproape — pentru cine?

12. Pentru cine se apropie eliberarea?

¹² Condiţiile tot mai grele de pe pământ confirmă clar că o schimbare de proporţii — într-adevăr, o mare eliberare — este iminentă! Pentru cine? Eliberarea se apropie pentru cei care dau atenţie semnalelor de avertizare şi care, în consecinţă, trec la acţiune. Întâia Ioan 2:17 arată ce este de făcut: „Lumea [sistemul de lucruri al lui Satan] trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“. — Vezi şi 2 Petru 3:10–13.

13, 14. Cum a subliniat Isus necesitatea de a veghea?

¹³ Isus a prezis că societatea coruptă de astăzi va fi în scurtă vreme ştearsă din existenţă într-o perioadă de necaz „cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21). Iată de ce el a avertizat: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste. Căci ea va veni ca o cursă peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi deci tot timpul şi rugaţi-vă ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi [să reuşiţi să scăpaţi, NW] de toate acestea care se vor întâmpla“. — Luca 21:34–36.

¹⁴ Cei care ‘iau seama’ şi ‘veghează’ vor cerceta voinţa lui Dumnezeu şi o vor înfăptui (Proverbele 2:1–5; Romani 12:2). Aceştia sunt cei care vor ‘reuşi să scape’ de distrugerea care se va abate în curând asupra sistemului lui Satan. Iar ei pot avea încredere deplină că vor fi eliberaţi. — Psalmul 34:15; Proverbele 10:28–30.

Principalul Eliberator

15, 16. Cine este principalul Eliberator, şi de ce suntem siguri că judecăţile sale vor fi drepte?

¹⁵ Pentru ca slujitorii lui Dumnezeu să fie eliberaţi este nevoie ca Satan împreună cu întregul său sistem mondial de lucruri să fie înlăturat. Aceasta presupune ca eliberarea să vină dintr-o sursă mult mai puternică decât oamenii. Sursa este Iehova Dumnezeu, Suveranul Suprem, Creatorul atotputernic al universului inspirator de teamă. El este principalul Eliberator: „Eu, eu sunt Iehova, şi în afară de mine nu există nici un Salvator“. — Isaia 43:11, NW; Proverbele 18:10.

¹⁶ Iehova deţine putere, înţelepciune, dreptate şi iubire la gradul superlativ (Psalmul 147:5; Proverbele 2:6; Isaia 61:8; 1 Ioan 4:8). Aşadar, când el îşi va executa judecăţile, putem fi siguri că acţiunile sale vor fi drepte. Avraam a întrebat: „Cel care judecă tot pământul nu va face ce este drept?“ (Geneza 18:24–33). Pavel a exclamat: „Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!“ (Romani 9:14). Ioan a scris: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!“ — Apocalipsa 16:7.

17. Cum şi-au exprimat slujitorii lui Iehova din trecut încrederea în promisiunile sale?

¹⁷ Întrucât Iehova promite eliberare, el o va realiza fără îndoială. Iosua a spus: „Din toate cuvintele bune pe care DOMNUL le spusese . . . , nici unul n-a rămas neîmplinit“ (Iosua 21:45). Solomon a declarat: „Din toate cuvintele bune pe care le rostise . . . nici unul n-a rămas neîmplinit“ (1 Împăraţi 8:56). Apostolul Pavel a menţionat că Avraam „nu s-a îndoit . . . prin necredinţă, ci . . . [a fost] deplin încredinţat că ce a făgăduit [Dumnezeu], El poate să şi împlinească“. Tot la fel, Sara „L-a socotit credincios pe [Dumnezeu] care făgăduise“. — Romani 4:20, 21; Evrei 11:11.

18. De ce slujitorii actuali ai lui Iehova pot fi convinşi că vor fi eliberaţi?

¹⁸ Spre deosebire de oameni, Iehova este totalmente demn de încredere, loial cuvântului său. „DOMNUL oştirilor a jurat şi a zis: «Hotărât, ce am gândit se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini»“ (Isaia 14:24). Aşadar, când Biblia spune că Iehova „ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să păstreze pe cei nedrepţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii“, putem avea încredere deplină că acest lucru se va împlini (2 Petru 2:9). Chiar şi când duşmanii puternici îi ameninţă cu distrugerea, slujitorii lui Iehova prind curaj datorită atitudinii sale reflectate în promisiunea pe care i-a făcut-o unuia dintre profeţii săi: „Ei vor lupta desigur împotriva ta, dar nu vor triumfa asupra ta, fiindcă «eu sunt cu tine», este declaraţia lui Iehova, «ca să te eliberez»“. — Ieremia 1:19, NW; Psalmul 33:18, 19; Tit 1:2.

Eliberări care au avut loc în trecut

19. Cum l-a eliberat Iehova pe Lot, şi ce paralelă se poate face cu timpul nostru?

¹⁹ Menţionarea unor acţiuni salvatoare efectuate de Iehova în trecut ne poate încuraja foarte mult. De exemplu, Lot era „foarte întristat“ din cauza răutăţii locuitorilor Sodomei şi Gomorei. Însă Iehova a auzit „strigătul“ de jale împotriva acestor oraşe. La momentul potrivit, el a trimis nişte mesageri ca să-l grăbească pe Lot şi familia lui să părăsească zona aceea imediat. Care a fost rezultatul? Iehova l-a „scăpat pe neprihănitul Lot“ şi „a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora“ (2 Petru 2:6–8; Geneza 18:20, 21). Şi astăzi, Iehova aude strigătul de jale datorat răutăţii crase a acestei lumi. Când mesagerii săi actuali îşi vor fi încheiat lucrarea de mărturie urgentă în măsura în care doreşte el, Dumnezeu va trece la acţiune împotriva acestei lumi şi îşi va elibera slujitorii aşa cum a făcut în cazul lui Lot. — Matei 24:14.

20. Descrieţi modul în care a eliberat Iehova Israelul antic din Egipt.

²⁰ În Egiptul antic, poporul lui Dumnezeu, alcătuit din milioane de oameni, era în sclavie. Iehova a spus referitor la poporul lui: „Am auzit strigătele pe care le scoate . . . îi cunosc durerile. Şi M-am coborât ca să-l scap“ (Exodul 3:7, 8). Însă, după ce a lăsat poporul lui Dumnezeu să plece, Faraonul s-a răzgândit şi i-a urmărit cu armata sa puternică. Israeliţii păreau a fi prinşi în capcană la Marea Roşie. Totuşi Moise le-a spus: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea eliberarea pe care v-o va da DOMNUL în ziua aceasta“ (Exodul 14:8–14). Iehova a despărţit Marea Roşie, iar israeliţii au scăpat. Armatele lui Faraon s-au avântat după ei, însă Iehova şi-a folosit puterea astfel încât „marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimea apelor“. După aceea, Moise i-a cântat cu exultare lui Iehova: „Cine este ca Tine, măreţ în sfinţenie, bogat în fapte de laudă şi înfăptuind minuni?“ — Exodul 15:4–12, 19.

21. Cum a fost salvat poporul lui Iehova din mâinile Amonului, Moabului şi Seirului?

²¹ Cu altă ocazie, naţiunile duşmane Amon, Moab şi Seir (Edom) au ameninţat cu distrugerea poporul lui Dumnezeu. Iehova a spus: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de această mare mulţime [de duşmani], căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu. . . . Nu veţi avea de luptat . . . staţi acolo şi veţi vedea mântuirea DOMNULUI care este cu voi“. Iehova şi-a eliberat poporul creând confuzie în rândurile duşmanilor, care s-au măcelărit între ei. — 2 Cronici 20:15–23.

22. Cum i-a eliberat în mod miraculos Iehova pe israeliţi din mâna asirienilor?

²² Când puterea mondială Asiria a venit împotriva Ierusalimului, regele Sanherib a vorbit batjocoritor despre Iehova în auzul poporului care stătea pe zid: „Dintre toţi dumnezeii acestor ţări [pe care le-am cucerit], care din ei şi-au scăpat ţara din mâna mea, pentru ca DOMNUL să salveze Ierusalimul din mâna mea?“ Slujitorilor lui Dumnezeu el le-a spus: „Nu vă lăsaţi duşi de Ezechia cu încrederea în DOMNUL, când vă zice: «DOMNUL ne va scăpa negreşit»“. Atunci Ezechia s-a rugat fierbinte pentru eliberare, astfel „ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu eşti DOMNUL, numai Tu“. Iehova a doborât 185 000 de soldaţi asirieni, iar slujitorii lui Dumnezeu au fost eliberaţi. Mai târziu, în timp ce Sanherib se închina în faţa dumnezeului său fals, fiii lui l-au asasinat. — Isaia, capitolele 36 şi 37.

23. Ce întrebări necesită răspuns cu privire la eliberarea care are loc în prezent?

²³ Putem, desigur, prinde curaj când vedem cum şi-a eliberat Iehova în mod uluitor poporul în trecut. Dar astăzi? În ce situaţie periculoasă se vor afla slujitorii săi fideli nu peste mult timp, situaţie care va pretinde intervenţia sa miraculoasă? De ce a aşteptat Iehova până acum ca să-i elibereze? Ce împlinire vor mai cunoaşte cuvintele lui Isus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea [eliberarea, NW] voastră se apropie“ (Luca 21:28)? Şi cum va veni eliberarea pentru slujitorii lui Dumnezeu care au murit deja? Următorul articol va analiza aceste întrebări.

Întrebări recapitulative

◻ De ce este mare nevoie de eliberare?

◻ De ce nu ar trebui să aşteptăm eliberarea de la oameni?

◻ Pentru cine este aproape eliberarea?

◻ De ce putem fi siguri de eliberarea din partea lui Iehova?

◻ Ce exemple de eliberări care au avut loc în trecut sunt încurajatoare?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Avraam s-a numărat printre cei care au avut încredere deplină în Iehova.