„Voi îl iubiţi fără să-l fi văzut“

„Voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi.“ — 1 PETRU 1:8.

1. Deşi nimeni dintre cei care trăiesc în prezent pe pământ nu l-a văzut pe Isus, cum se străduiesc unele persoane religioase să-şi arate devoţiunea faţă de el?

NIMENI dintre cei care trăiesc în prezent pe pământ nu l-a văzut pe Isus Cristos. Cu toate acestea, milioane de oameni afirmă că îl iubesc. În fiecare an, pe data de 9 ianuarie, în Manila (Filipine) se trage pe străzi o statuie în mărime naturală care îl reprezintă pe Isus Cristos ducând o cruce în cadrul celei mai ample şi mai spectaculare manifestări a religiei populare din ţară. Mulţimea agitată se împinge şi se îmbrânceşte; oamenii chiar se urcă unii peste alţii într-o încercare frenetică de a atinge imaginea. Mulţi dintre cei prezenţi la această manifestare sunt atraşi în special de caracterul festiv al procesiunii. Însă cu siguranţă unii dintre ei se simt atraşi în mod sincer spre Isus. Ca dovadă a devoţiunii lor, probabil că ei poartă un crucifix sau merg cu regularitate la biserică. Totuşi, o astfel de idolatrie poate fi considerată închinare adevărată?

2, 3. a) Cine dintre continuatorii lui Isus l-au văzut şi l-au auzit în realitate? b) Care alte persoane din secolul I l-au iubit pe Isus şi au avut credinţă în el, deşi nu l-au văzut niciodată personal?

² În primul secol au existat multe mii de persoane din provinciile romane Iudeea, Samaria, Pereea şi Galileea care l-au văzut şi l-au auzit în realitate pe Isus Cristos. Ei l-au ascultat în timp ce le explica adevărurile înviorătoare despre Regatul lui Dumnezeu. Ei au fost martori oculari ai miracolelor pe care le-a înfăptuit el. Unii dintre aceştia au devenit discipolii săi devotaţi, fiind convinşi că el era „Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu“ (Matei 16:16). Cu toate acestea, cei cărora apostolul Petru le-a scris prima scrisoare inspirată nu se numărau printre aceştia.

³ Cei cărora li s-a adresat Petru trăiau în provinciile romane Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia — toate situate pe teritoriul Turciei de astăzi. Petru le-a scris: „Voi Îl iubiţi, fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie nespusă şi plină de slavă“ (1 Petru 1:1, 8). Cum au ajuns ei să-l cunoască pe Isus Cristos până acolo încât să-l iubească şi să exercite credinţă în el?

4, 5. Cum au reuşit cei care nu l-au văzut niciodată pe Isus să înveţe suficiente lucruri despre el pentru a-l iubi şi avea credinţă în el?

⁴ Evident, unii erau în Ierusalim când apostolul Petru a depus mărturie mulţimii care asista la sărbătoarea Penticostei din 33 e.n. După sărbătoare, mulţi discipoli au rămas în Ierusalim pentru a fi instruiţi în continuare de apostoli (Faptele 2:9, 41, 42; compară cu 1 Petru 1:1). Pe parcursul mai multor călătorii misionare, apostolul Pavel a efectuat un minister zelos şi în mijlocul oamenilor care trăiau în zona în care Petru a trimis mai târziu prima scrisoare biblică ce îi poartă numele. — Faptele 18:23; 19:10; Galateni 1:1, 2.

⁵ De ce acei oameni, care nu-l văzuseră niciodată pe Isus, se simţeau atraşi atât de puternic spre el? De ce, în zilele noastre, alte milioane de oameni de pe tot globul îl iubesc atât de mult?

Lucrurile pe care le-au auzit

6. a) Dacă l-aţi fi auzit pe Petru depunând mărturie despre Isus la Penticosta din 33 e.n., ce aţi fi putut învăţa? b) Cum i-au influenţat aceste lucruri pe aproximativ 3 000 dintre cei prezenţi?

⁶ Dacă aţi fi fost în Ierusalim când Petru i-a vorbit mulţimii prezente la sărbătoarea din 33 e.n., ce aţi fi învăţat despre Isus? Fără îndoială, miracolele pe care le-a înfăptuit dovedeau că el era trimis de Dumnezeu. Aţi fi aflat că, deşi nişte oameni păcătoşi l-au omorât pe Isus, el nu mai era în mormânt, ci înviase şi apoi se înălţase la cer, la dreapta lui Dumnezeu; că Isus era, într-adevăr, Cristosul, Mesia despre care au scris profeţii; că, prin Isus Cristos, spiritul sfânt se revărsase peste continuatorii săi, astfel încât ei le-au putut vorbi imediat oamenilor din multe naţiuni despre lucrurile magnifice pe care Dumnezeu le făcea prin intermediul Fiului său. Inimile multor oameni care l-au auzit pe Petru cu ocazia respectivă au fost profund mişcate, şi aproximativ 3 000 de oameni s-au botezat ca discipoli creştini (Faptele 2:14–42). Dacă aţi fi fost acolo, aţi fi întreprins această acţiune decisivă?

7. a) Dacă aţi fi fost în Antiohia când apostolul Pavel a predicat acolo, ce aţi fi putut învăţa? b) De ce unii din mulţime au devenit credincioşi şi le-au împărtăşit şi altora vestea bună?

⁷ Dacă aţi fi fost printre cei prezenţi când apostolul Pavel a predat în Antiohia, în provincia romană Galatia, ce aţi mai fi putut învăţa despre Isus? L-aţi fi auzit pe Pavel explicând că profeţii preziseseră că Isus va fi condamnat la moarte de conducătorii din Ierusalim. Aţi fi auzit şi declaraţiile martorilor oculari ai învierii lui Isus. Cu siguranţă aţi fi fost impresionaţi de explicaţia lui Pavel potrivit căreia, înviindu-l pe Isus, Iehova a confirmat că acesta era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Şi nu vi s-ar fi încălzit inima când aţi fi aflat că iertarea păcatelor, care devenise posibilă prin credinţa în Isus, putea duce la viaţă veşnică (Faptele 13:16–41, 46, 47; Romani 1:4)? Înţelegând semnificaţia celor auzite, unii din Antiohia au devenit discipoli, împărtăşindu-le în mod neobosit vestea bună altora, chiar dacă acest lucru însemna că aveau să se confrunte cu o persecuţie aprigă. — Faptele 13:42, 43, 48–52; 14:1–7, 21–23.

8. Dacă aţi fi fost la întrunirea congregaţiei din Efes când s-a primit scrisoarea adresată lor de către Pavel, ce aţi fi putut învăţa?

⁸ Dar dacă aţi fi fost asociat cu congregaţia creştină din Efes, din provincia romană Asia, când s-a primit scrisoarea inspirată a lui Pavel adresată discipolilor de acolo? Ce aţi fi putut învăţa din ea despre rolul lui Isus în cadrul scopului lui Dumnezeu? În scrisoarea respectivă, Pavel a explicat că prin Cristos toate lucrurile din cer şi de pe pământ aveau să fie aduse din nou în armonie cu Dumnezeu, că darul lui Dumnezeu prin Cristos se extindea la oamenii din toate naţiunile, că persoanele care fuseseră moarte în ochii lui Dumnezeu din cauza păcatelor lor erau făcute vii prin credinţa în Cristos şi că, în urma acestei măsuri, era din nou posibil ca oamenii să devină fii iubiţi ai lui Dumnezeu. — Efeseni 1:1, 5–10; 2:4, 5, 11–13.

9. a) Ce vă poate ajuta să discerneţi dacă personal aţi prins sensul celor scrise de Pavel efesenilor? b) Cum au fost influenţaţi fraţii din provinciile romane menţionate de Petru de ceea ce au aflat despre Isus?

⁹ Oare aprecierea pentru toate aceste lucruri v-ar fi intensificat iubirea pentru Fiul lui Dumnezeu? V-ar fi influenţat această iubire viaţa de zi cu zi, aşa cum a îndemnat apostolul Pavel în capitolele 4 până la 6 din Efeseni? V-ar fi îndemnat această apreciere să vă examinaţi cu atenţie priorităţile pe care le aveţi în viaţă? Din iubire pentru Dumnezeu şi din recunoştinţă faţă de Fiul său, aţi fi făcut modificările necesare, astfel încât înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu să constituie într-adevăr nucleul vieţii voastre (Efeseni 5:15–17)? Cu privire la modul în care au fost influenţaţi creştinii din Asia, din Galatia şi din alte provincii romane de ceea ce învăţau, apostolul Petru le-a scris: „Voi Îl iubiţi [pe Isus Cristos] fără să-L fi văzut, credeţi în El . . . şi vă bucuraţi cu o bucurie nespusă şi plină de slavă“. — 1 Petru 1:8.

10. a) Ce anume a contribuit, fără îndoială, la iubirea primilor creştini faţă de Isus? b) Cum putem trage foloase şi noi?

¹⁰ Încă ceva a contribuit, fără îndoială, la iubirea pentru Fiul lui Dumnezeu pe care o simţeau acei primi creştini cărora li se adresa Petru. Ce anume? Pe vremea când Petru şi-a scris prima scrisoare, circulau deja cel puţin două Evanghelii — Matei şi Luca. Creştinii din primul secol care nu l-au văzut niciodată pe Isus puteau citi aceste relatări evanghelice. Şi noi putem. Evangheliile nu sunt poveşti inventate; ele întrunesc toate cerinţele celei mai demne de crezare istorii. În aceste relatări inspirate găsim multe lucruri care ne adâncesc iubirea pentru Fiul lui Dumnezeu.

Spiritul pe care l-a manifestat

11, 12. Ce faţetă a spiritului pe care l-a manifestat Isus faţă de alţii vă face să-l iubiţi?

¹¹ Din relatările scrise pe tema vieţii lui Isus aflăm cum i-a tratat el pe alţii. Spiritul pe care l-a manifestat el sensibilizează inimile oamenilor chiar şi în prezent, după mai bine de 1 960 de ani de la moartea lui. Toţi cei care trăiesc sunt împovăraţi de efectele păcatului. Milioane de oameni sunt victime ale nedreptăţilor, se luptă cu boala sau, din alte motive, simt o dezamăgire copleşitoare. Tuturor acestora, Isus le spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“. — Matei 11:28–30.

¹² Isus a manifestat o preocupare plină de sensibilitate faţă de săraci, flămânzi şi îndureraţi. Când situaţia a pretins acest lucru, el chiar a hrănit mari mulţimi de oameni în mod miraculos (Luca 9:12–17). El i-a eliberat de tradiţiile înrobitoare. Totodată, le-a zidit credinţa în ceea ce a făcut Dumnezeu pentru a pune capăt oprimării politice şi economice. Isus nu le-a zdrobit spiritul celor care erau deja doborâţi. Cu tandreţe şi iubire şi cu măiestrie, el le-a ridicat moralul celor blânzi. El i-a înviorat pe cei care erau ca o trestie frântă şi îndoită sau ca un muc fumegând, gata să se stingă. Chiar şi în prezent, numele lui inspiră speranţă şi în inimile celor care nu l-au văzut niciodată. — Matei 12:15–21; 15:3–10.

13. De ce oamenii sunt atraşi de modul în care i-a tratat Isus pe păcătoşi?

¹³ Isus nu a aprobat nelegiuirea, însă a dovedit înţelegere faţă de oamenii care făcuseră greşeli în viaţă, dar care dădeau dovadă de căinţă şi se îndreptau spre el pentru ajutor (Luca 7:36–50). El era dispus să se aşeze şi să ia masa cu oameni care erau dispreţuiţi în comunitate, dacă simţea că acest lucru i-ar permite să-i ajute din punct de vedere spiritual (Matei 9:9–13). Datorită spiritului pe care l-a manifestat el, milioane de oameni aflaţi în situaţii similare care nu l-au văzut niciodată pe Isus s-au simţit îndemnaţi să-l cunoască şi şi-au pus credinţa în el.

14. Ce vă fascinează la modul în care Isus i-a ajutat pe oamenii bolnavi, infirmi sau îndoliaţi?

¹⁴ Modul în care i-a tratat Isus pe oamenii bolnavi sau infirmi demonstrează căldura şi compasiunea lui, precum şi capacitatea lui de a le aduce alinare. Astfel, când un om plin de lepră s-a apropiat de el şi l-a implorat să-l ajute, lui Isus nu i-a fost silă de imaginea pe care o oferea acesta. Şi el nu i-a spus omului că, deşi îi era milă de el, boala era într-un stadiu prea avansat şi nu se mai putea face nimic pentru a-l ajuta. Omul l-a implorat: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti“. Fără ezitare, Isus a întins mâna şi l-a atins pe lepros, zicându-i: „Da, vreau, fii curăţit!“ (Matei 8:2, 3). Cu altă ocazie, o femeie a încercat să se vindece atingându-se aproape inobservabil de poala hainei lui. Isus a tratat-o într-un mod amabil şi consolator (Luca 8:43–48). Iar când a întâlnit un cortegiu funerar, el a fost mişcat de milă pentru văduva îndurerată al cărei unic fiu murise. Deşi Isus refuzase să-şi folosească puterea dată de Dumnezeu pentru a se hrăni în mod miraculos pe sine însuşi, el şi-a folosit-o cu largheţe ca să-l învie pe bărbatul mort şi să i-l redea mamei lui. — Luca 4:2–4; 7:11–16.

15. Cum vă influenţează citirea şi meditarea la relatările despre Isus?

¹⁵ În timp ce citim aceste relatări şi medităm la spiritul manifestat de Isus, iubirea noastră faţă de această persoană care şi-a sacrificat viaţa umană astfel încât noi să putem trăi pentru totdeauna se intensifică. Deşi nu l-am văzut niciodată, ne simţim atraşi spre el şi vrem să călcăm pe urmele lui. — 1 Petru 2:21.

S-a bizuit cu umilinţă pe Dumnezeu

16. Asupra cui a îndreptat Isus atenţia principală, şi ce ne-a încurajat el să facem?

¹⁶ Mai presus de toate, Isus şi-a concentrat propria atenţie şi a îndreptat şi atenţia noastră asupra Tatălui său ceresc, Iehova Dumnezeu. El a identificat cea mai mare poruncă din Lege, spunând: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gândirea ta“ (Matei 22:36, 37). El şi-a sfătuit discipolii astfel: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!“ (Marcu 11:22). Când s-au confruntat cu un test serios al credinţei lor, el i-a îndemnat: „Rugaţi-vă încontinuu“. — Matei 26:41, NW.

17, 18. a) Cum a demonstrat Isus că s-a bizuit cu umilinţă pe Tatăl său? b) De ce este atât de important pentru noi ceea ce a făcut el?

¹⁷ Isus însuşi a dat exemplu. Rugăciunea a avut un rol important în viaţa sa (Matei 14:23; Luca 9:28; 18:1). Când a sosit timpul să-şi aleagă apostolii, Isus nu s-a bizuit pur şi simplu pe propria sa judecată, chiar dacă în trecut toţi îngerii din cer erau sub supravegherea lui. El a petrecut în mod umil o noapte întreagă rugându-se Tatălui său (Luca 6:12, 13). Când a fost arestat şi supus la o moarte chinuitoare, Isus s-a îndreptat din nou spre Tatăl său, rugându-se cu fervoare. El nu a alimentat ideea că îl cunoştea bine pe Satan şi că putea să facă faţă cu uşurinţă oricărei uneltiri a acestui nelegiuit. Isus şi-a dat seama cât de important era ca el să nu eşueze. Ce oprobriu ar fi însemnat eşecul lui Isus pentru Tatăl său! Şi ce pierdere pentru omenire, ale cărei perspective de viaţă depindeau de jertfa pe care urma să o ofere Isus!

¹⁸ Isus s-a rugat de repetate ori: când a fost cu apostolii în camera de sus a unei case din Ierusalim şi chiar cu şi mai multă fervoare în grădina Ghetsimani (Matei 26:36–44; Ioan 17:1–26; Evrei 5:7). Când a suferit pe stâlpul de tortură, el nu i-a insultat pe cei care îl batjocoreau. Dimpotrivă, s-a rugat pentru cei care acţionau din ignoranţă: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ (Luca 23:34). El şi-a menţinut mintea concentrată asupra Tatălui său, ‘încredinţându-se în mâinile Celui care judecă drept’. Ultimele cuvinte pe care le-a rostit pe stâlpul de tortură au fost o rugăciune adresată Tatălui său (1 Petru 2:23; Luca 23:46). Cât de recunoscători suntem pentru că Isus, bizuindu-se în mod deplin pe Iehova, şi-a îndeplinit cu fidelitate misiunea pe care i-o încredinţase Tatăl său! Deşi nu l-am văzut niciodată pe Isus Cristos, cât de profund îl iubim pentru ceea ce a făcut!

Să ne exprimăm iubirea faţă de el

19. Ca expresie a iubirii noastre pentru Isus, ce practici vom evita, considerându-le complet nepotrivite?

¹⁹ Cum putem dovedi că iubirea pe care afirmăm că o avem este mai mult decât nişte cuvinte? Întrucât Tatăl său, pe care Isus l-a iubit, a interzis facerea de imagini şi apoi venerarea acestora ca obiecte de cult, noi nu îl vom onora în mod sigur pe Isus purtând o astfel de imagine pe un lănţişor la gât sau defilând cu ea pe străzi (Exodul 20:4, 5; Ioan 4:24). Nu  l-am onora pe Isus dacă am asista la servicii religioase, chiar şi de mai multe ori pe săptămână, dar nu am trăi în armonie cu învăţăturile lui în restul săptămânii. Isus a spus: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu“. — Ioan 14:21, 23; 15:10.

20. Care sunt câteva lucruri care vor arăta dacă îl iubim cu adevărat pe Isus?

²⁰ Ce porunci ne-a dat el? Mai întâi, să ne închinăm adevăratului Dumnezeu, Iehova, şi numai lui (Matei 4:10; Ioan 17:3). Datorită rolului său în cadrul scopului lui Dumnezeu, Isus ne-a mai învăţat că trebuie să exercităm credinţă în el ca Fiu al lui Dumnezeu şi că trebuie să dovedim acest lucru evitând lucrările rele şi umblând în lumină (Ioan 3:16–21). El ne-a sfătuit să căutăm mai întâi Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea lui, punând aceste lucruri mai presus de îngrijorarea pentru necesităţile fizice (Matei 6:31–33). El ne-a poruncit să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit el (Ioan 13:34; 1 Petru 1:22). Şi ne-a însărcinat să fim martori cu privire la scopul lui Dumnezeu, aşa cum a fost el (Matei 24:14; 28:19, 20; Apocalipsa 3:14). Deşi nu l-au văzut niciodată pe Isus, aproximativ cinci milioane de Martori ai lui Iehova din prezent se simt îndemnaţi să respecte aceste porunci din iubire sinceră faţă de el. Faptul că nu l-au văzut personal pe Isus nu le slăbeşte în nici un caz hotărârea de a fi ascultători. Ei îşi amintesc de ceea ce i-a spus Domnul lor apostolului Toma: „Pentru că M-ai văzut ai crezut; ferice de cei care n-au văzut şi au crezut“. — Ioan 20:29.

21. Ce foloase vom trage dacă vom asista la Comemorarea morţii lui Cristos, care se va ţine anul acesta în ziua de duminică, 23 martie?

²¹ Sperăm să fiţi printre oamenii de pretutindeni care se vor întâlni la Sălile Regatului ale Martorilor lui Iehova în ziua de duminică, 23 martie 1997, după apusul soarelui, pentru a vă aminti de cea mai mare expresie a iubirii lui Dumnezeu faţă de omenire şi pentru a comemora moartea Fiului său loial, Isus Cristos. Ceea ce se va spune şi se va face cu această ocazie ar trebui să ne intensifice iubirea faţă de Iehova şi faţă de Fiul său şi, astfel, să ne întărească dorinţa de a respecta poruncile lui Dumnezeu. — 1 Ioan 5:3.

Cum aţi răspunde?

◻ Cum au ajuns să-l cunoască şi să-l iubească pe Isus cei cărora le-a fost adresată prima scrisoare a lui Petru?

◻ Care dintre lucrurile pe care le-au auzit primii creştini vă impresionează mai mult?

◻ Ce faţetă a spiritului manifestat de Isus vă intensifică iubirea faţă de el?

◻ De ce este atât de important pentru noi faptul că Isus s-a bizuit cu umilinţă pe Dumnezeu?

◻ Cum ne putem demonstra iubirea faţă de Isus Cristos?

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Ne simţim atraşi spre Isus datorită spiritului pe care l-a manifestat.