Ce pretinde Dumnezeu de la noi?

„Aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.“ — 1 IOAN 5:3.

1, 2. De ce nu este surprinzător faptul că Dumnezeu le pretinde anumite lucruri celor care vor să i se închine într-un mod aprobat de el?

„SUNT mulţumit de religia pe care o am!“ Nu ne spun oamenii deseori acest lucru? În realitate însă ar trebui să ne întrebăm: „Este mulţumit Dumnezeu de religia pe care o am?“. Într-adevăr, Dumnezeu pretinde anumite lucruri de la cei care doresc să i se închine într-un mod aprobat de el. Ar trebui oare să ne surprindă lucrul acesta? Deloc. Să presupunem că aţi avea o casă frumoasă, pe care aţi renovat-o de curând cu mari cheltuieli. I-aţi permite chiar oricui să locuiască în ea? Cu siguranţă, nu! Orice posibil chiriaş ar fi obligat să corespundă cerinţelor voastre.

² În mod asemănător, Iehova i-a oferit această casă pământească familiei umane. Sub guvernarea Regatului său, peste puţin timp pământul va fi „renovat“, sau transformat într-un frumos paradis. Iehova va realiza aceasta. Cu un preţ mare pentru sine însuşi, el l-a dat pe Fiul său unic-născut pentru a face posibil acest lucru. Cu siguranţă, Dumnezeu trebuie să le pretindă anumite lucruri celor care vor trăi acolo! — Psalmul 115:16; Matei 6:9, 10; Ioan 3:16.

3. Cum a rezumat Solomon ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi?

³ Cum putem afla care sunt aceste cerinţe? Iehova l-a inspirat pe înţeleptul rege Solomon să rezume ceea ce aşteaptă El de la noi. După ce a reflectat la toate obiectivele pe care le urmărise — cum ar fi bogăţiile, proiectele de construcţie, interesul pentru muzică şi iubirea romantică — , Solomon a ajuns la această concluzie: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“. — Eclesiastul 12:13.

„Poruncile Lui nu sunt grele“

4–6. a) Care este un alt sens al cuvântului grecesc tradus prin „grele“? b) De ce putem spune că poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele?

⁴ „Păzeşte poruncile Lui.“ În esenţă, aceasta aşteaptă Dumnezeu de la noi. Ne cere prea mult? Absolut deloc. Apostolul Ioan ne spune ceva foarte încurajator despre poruncile, sau cerinţele, lui Dumnezeu. El a scris: „Aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele“. — 1 Ioan 5:3.

⁵ Cuvântul grecesc tradus aici prin „grele“ a fost redat în alte versiuni prin „împovărătoare“. Cuvântul se poate referi la ceva greu de satisfăcut sau dificil de îndeplinit. În Matei 23:4, acelaşi cuvânt este folosit pentru a descrie ‘sarcinile apăsătoare’, adică regulile şi tradiţiile de provenienţă umană, pe care scribii şi fariseii le puneau peste oameni. Aţi prins sensul cuvintelor vârstnicului apostol Ioan? Poruncile lui Dumnezeu nu sunt o povară grea, nici nu sunt prea dificile pentru a fi respectate (compară cu Deuteronomul 30:11). Dimpotrivă, când îl iubim pe Dumnezeu, îndeplinirea cerinţelor sale ne face fericiţi. Faptul acesta ne oferă preţioasa ocazie de a ne demonstra iubirea pentru Iehova.

⁶ Ca să ne demonstrăm iubirea pentru Dumnezeu, trebuie să ştim cu exactitate ce aşteaptă el de la noi. Să analizăm acum cinci dintre cerinţele lui Dumnezeu. În timp ce facem acest lucru, să păstrăm în minte ceea ce a spus Ioan: „Poruncile lui [Dumnezeu] nu sunt grele [împovărătoare]“.

Să asimilăm cunoştinţă despre Dumnezeu

7. De ce anume depinde salvarea noastră?

⁷ Prima cerinţă este asimilarea cunoştinţei despre Dumnezeu. Să ne îndreptăm atenţia spre cuvintele lui Isus consemnate în Ioan, capitolul 17. Cadrul era ultima noapte din viaţa lui Isus ca om. Isus petrecuse o bună parte din acea seară pregătindu-şi apostolii pentru plecarea sa. El era preocupat de viitorul lor, de viitorul lor veşnic. Ridicându-şi ochii spre cer, el s-a rugat pentru ei. În versetul 3 citim: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos“ (NW). Da, salvarea lor depindea de faptul de a ‘asimila cunoştinţă’ atât despre Dumnezeu, cât şi despre Cristos. Acest lucru ni se aplică şi nouă. Pentru a obţine salvarea, trebuie să asimilăm această cunoştinţă.

8. Ce înseamnă a ‘asimila cunoştinţă’ despre Dumnezeu?

⁸ Ce înseamnă a ‘asimila cunoştinţă’ despre Dumnezeu? Cuvântul grecesc tradus aici prin „să asimileze cunoştinţă“ înseamnă „a ajunge să cunoască, să sesizeze“ sau „a înţelege pe deplin“. Să remarcăm, de asemenea, că expresia tradusă prin „să asimileze cunoştinţă“ implică un proces continuu. A asimila cunoştinţă despre Dumnezeu înseamnă deci a ajunge să-l cunoaştem nu în mod superficial, ci îndeaproape, cultivând o prietenie strânsă cu el. O relaţie continuă cu Dumnezeu generează o cunoştinţă tot mai mare despre el. Acest proces poate continua veşnic, deoarece niciodată nu vom învăţa tot ce se poate învăţa despre Iehova. — Romani 11:33.

9. Ce putem învăţa despre Iehova din cartea creaţiei?

⁹ Cum putem asimila cunoştinţă despre Dumnezeu? Există două cărţi care ne pot ajuta. Una este cartea creaţiei. Lucrurile pe care le-a creat Iehova, atât cele însufleţite, cât şi cele neînsufleţite, ne oferă o anumită înţelegere cu privire la felul de persoană care este el (Romani 1:20). Să analizăm câteva exemple. Vuietul unei cascade maiestuoase, spargerea valurilor în timpul unei furtuni, priveliştea pe care o oferă cerul înstelat într-o noapte senină — nu ne învaţă aceste lucruri că Iehova este un Dumnezeu „viguros în putere“ (Isaia 40:26, NW)? Un copil care râde în timp ce priveşte un căţeluş ce încearcă să-şi prindă coada sau un pisoi care se joacă cu un ghem de lână — nu sugerează oare toate acestea că Iehova, ‘fericitul Dumnezeu’, are simţul umorului (1 Timotei 1:11)? Gustul unei mâncări delicioase, parfumul plăcut al florilor de pe o pajişte, culorile vii ale unui fluture gingaş, trilul păsărilor care cântă primăvara, îmbrăţişarea caldă a unei persoane iubite — nu discernem oare din aceste lucruri că Creatorul nostru este un Dumnezeu al iubirii, care doreşte să ne bucurăm de viaţă? — 1 Ioan 4:8.

10, 11. a) Ce lucruri despre Iehova şi despre scopurile sale nu se pot învăţa din cartea creaţiei? b) Răspunsurile la care întrebări se găsesc numai în Biblie?

¹⁰ Există însă o limită în ce priveşte lucrurile pe care le putem învăţa despre Iehova din cartea creaţiei. De exemplu: Care este numele lui Dumnezeu? De ce a creat pământul şi a pus omul pe el? De ce permite Dumnezeu răutatea? Ce ne rezervă viitorul? Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări trebuie să apelăm la cealaltă carte care ne oferă cunoştinţe despre Dumnezeu, şi anume Biblia. În paginile ei, Iehova ne revelează anumite lucruri despre sine, printre care numele său, personalitatea sa şi scopurile sale, informaţii pe care nu le putem afla din nici o altă sursă. — Exodul 34:6, 7; Psalmul 83:18; Amos 3:7.

¹¹ În Scripturi, Iehova ne oferă informaţii esenţiale şi cu privire la alte persoane despre care trebuie să cunoaştem anumite lucruri. De exemplu: Cine este Isus Cristos şi ce rol joacă el în realizarea scopurilor lui Iehova (Faptele 4:12)? Cine este Satan Diavolul? Ce modalităţi foloseşte el ca să-i înşele pe oameni? Cum putem evita să fim induşi în eroare de el (1 Petru 5:8)? Numai Biblia dă răspunsurile vitale la aceste întrebări.

12. Cum aţi explica de ce nu este o povară să asimilăm cunoştinţă despre Dumnezeu şi despre scopurile sale?

¹² Este oare o povară să asimilezi această cunoştinţă despre Dumnezeu şi despre scopurile sale? Cu siguranţă, nu! Vă mai amintiţi ce aţi simţit atunci când aţi aflat pentru prima dată că numele lui Dumnezeu este Iehova, că Regatul său va restabili Paradisul pe pământ, că el l-a dat pe Fiul său iubit ca răscumpărare pentru păcatele noastre, precum şi alte adevăruri preţioase? Nu a fost ca şi cum vi s-ar fi luat de pe faţă vălul ignoranţei şi aţi putut vedea pentru prima dată cu claritate lucrurile? Asimilarea cunoştinţei despre Dumnezeu nu este o povară. Este o plăcere! — Psalmii 1:1–3; 119:97.

Să corespundem normelor lui Dumnezeu

13, 14. a) Pe măsură ce asimilăm cunoştinţă despre Dumnezeu, ce schimbări trebuie să facem în viaţa noastră? b) De la ce practici necurate ne cere Dumnezeu să ne abţinem?

¹³ Pe măsură ce asimilăm cunoştinţă despre Dumnezeu, ajungem să ne dăm seama că trebuie să facem schimbări în viaţa noastră. Aceasta ne duce la cea de-a doua cerinţă. Trebuie să corespundem normelor lui Dumnezeu privitoare la o conduită dreaptă şi să acceptăm adevărul lui. Ce este adevărul? Are vreo importanţă pentru Dumnezeu ce credem şi ce facem? Este evident că mulţi oameni de astăzi nu împărtăşesc această părere. Într-un raport publicat în 1995 de Biserica Anglicană se sugera că faptul de a trăi în concubinaj nu ar trebui considerat un păcat. „Expresia «a trăi în păcat» stigmatizează şi nu foloseşte la nimic“, a afirmat un episcop.

¹⁴ Deci nu mai este un păcat „a trăi în păcat“? Iehova ne spune în termeni cât se poate de clari cum consideră el această conduită. Cuvântul său, Biblia, declară: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe desfrânaţi şi pe cei adulteri“ (Evrei 13:4). Se poate ca, în opinia preoţilor cu vederi liberale şi a enoriaşilor, relaţiile sexuale dinainte de căsătorie să nu fie un păcat, dar în ochii lui Dumnezeu acestea sunt un păcat grav! La fel stau lucrurile şi cu adulterul, incestul şi homosexualitatea (Leviticul 18:6; 1 Corinteni 6:9, 10). Dumnezeu ne cere să ne abţinem de la asemenea practici, pe care el le consideră necurate.

15. În ce fel cerinţele lui Dumnezeu implică atât modul în care îi tratăm pe alţii, cât şi convingerile noastre?

¹⁵ Nu este însă de ajuns să ne abţinem de la practicile pe care Dumnezeu le consideră păcătoase. Cerinţele lui Dumnezeu implică şi modul în care îi tratăm pe alţii. În familie, el se aşteaptă ca soţul şi soţia să manifeste iubire şi respect unul faţă de celălalt. Dumnezeu le cere părinţilor să se îngrijească de necesităţile materiale, spirituale şi afective ale copiilor lor. El le spune copiilor să asculte de părinţii lor (Proverbele 22:6; Coloseni 3:18–21). Dar ce putem spune despre convingerile noastre? Iehova Dumnezeu doreşte să evităm convingerile şi obiceiurile care provin din închinarea falsă sau care intră în contradicţie cu învăţăturile clare ale Bibliei. — Deuteronomul 18:9–13; 2 Corinteni 6:14–17.

16. Explicaţi de ce nu este o povară să corespundem normelor lui Dumnezeu privitoare la o conduită dreaptă şi să acceptăm adevărul lui.

¹⁶ Este o povară pentru noi faptul de a corespunde normelor lui Dumnezeu privitoare la o conduită dreaptă şi de a accepta adevărul lui? Nu, dacă ne gândim la avantaje: căsnicii în care soţul şi soţia se iubesc şi au încredere unul în celălalt în loc de căsnicii care se destramă din cauza infidelităţii; cămine unde copiii se simt iubiţi şi doriţi de părinţii lor în loc de familii în care copiii nu se simt iubiţi, ci neglijaţi şi nedoriţi; o conştiinţă curată şi o sănătate bună în loc de sentimente de vinovăţie şi un organism distrus de SIDA sau de altă boală transmisibilă sexual. Cu siguranţă, cerinţele lui Iehova nu ne privează de nici un lucru de care avem nevoie pentru a ne bucura de viaţă! — Deuteronomul 10:12, 13.

Să arătăm respect faţă de viaţă şi sânge

17. Cum consideră Iehova viaţa şi sângele?

¹⁷ Pe măsură ce vă aduceţi viaţa în armonie cu normele lui Dumnezeu, ajungeţi să înţelegeţi cu adevărat cât de valoroasă este viaţa. Să analizăm acum o a treia cerinţă a lui Dumnezeu. Trebuie să arătăm respect faţă de viaţă şi sânge. Viaţa este sacră pentru Iehova. Trebuie să fie sacră, pentru că el este Sursa vieţii (Psalmul 36:9). Iată de ce chiar viaţa unui copil nenăscut aflat în pântecele mamei sale este preţioasă pentru Iehova (Exodul 21:22, 23). Sângele reprezintă viaţa. Prin urmare, şi sângele este sacru în ochii lui Dumnezeu (Leviticul 17:14). Nu ar trebui deci să ne surprindă faptul că Dumnezeu se aşteaptă ca noi să considerăm viaţa şi sângele aşa cum le consideră el.

18. Ce presupune din partea noastră adoptarea punctului de vedere al lui Iehova cu privire la viaţă şi sânge?

¹⁸ Ce pretinde din partea noastră faptul de a respecta viaţa şi sângele? În calitate de creştini, nu trebuie să ne riscăm în mod inutil viaţa doar ca să avem senzaţii tari. Întrucât suntem interesaţi de siguranţa noastră şi a altora, luăm măsurile necesare pentru ca maşina şi locuinţa noastră să fie în siguranţă (Deuteronomul 22:8). Noi nu fumăm, nu mestecăm nucă betel şi nu consumăm droguri care îţi întunecă mintea, doar ca să simţim plăcere (2 Corinteni 7:1). Şi, deoarece ascultăm de Dumnezeu când spune „să vă abţineţi . . . de la sânge“, noi nu acceptăm în corpul nostru pe absolut nici o cale sânge de la alte persoane (Faptele 15:28, 29, NW). Deşi iubim viaţa, nu vom încerca să ne salvăm viaţa prezentă încălcând legea lui Dumnezeu şi periclitându-ne, astfel, perspectiva de a trăi veşnic! — Matei 16:25.

19. Explicaţi ce avantaje avem dacă manifestăm respect faţă de viaţă şi sânge.

¹⁹ Este o povară pentru noi faptul de a considera sacre viaţa şi sângele? Nicidecum! Să ne gândim puţin. Este o povară să nu ne îmbolnăvim de cancer pulmonar din cauza fumatului? Este o povară să scăpăm de dependenţa mintală şi fizică pe care o provoacă drogurile dăunătoare? Este o povară să nu ne îmbolnăvim de SIDA, de hepatită sau de alte boli care survin în urma unei transfuzii de sânge? În mod clar, evitarea acestor practici şi obiceiuri dăunătoare este spre binele nostru. — Isaia 48:17.

20. Ce foloase a tras o familie datorită faptului că adoptase punctul de vedere al lui Iehova referitor la viaţă?

²⁰ Să luăm în discuţie următorul caz. Acum câţiva ani, într-o seară, o Martoră care era însărcinată în luna a patra a fost dusă de urgenţă la spital pentru că avea hemoragie. După ce a fost consultată de un medic, ea l-a auzit din întâmplare pe acesta spunându-i unei asistente că vor trebui să întrerupă sarcina. Ştiind cum consideră Iehova viaţa copilului nenăscut, ea s-a împotrivit cu hotărâre unui avort, spunându-i medicului: „Dacă trăieşte, lăsaţi-l acolo!“. Din când în când ea a mai avut hemoragie, dar, după câteva luni, a născut prematur un băieţel sănătos, care acum are 17 ani. Ea a relatat: „I-am povestit fiului nostru toate cele întâmplate, iar el a spus că este bucuros că nu a fost aruncat la gunoi. El ştie că singurul motiv pentru care este în viaţă e faptul că noi îi slujim lui Iehova!“. În mod cert, adoptarea punctului de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă nu a fost o povară pentru această familie!

Să slujim alături de poporul organizat al lui Iehova

21, 22. a) Alături de cine se aşteaptă Iehova să îl slujim? b) Cum poate fi identificat poporul organizat al lui Dumnezeu?

²¹ Atunci când facem schimbările necesare pentru a ne aduce viaţa în armonie cu normele lui Dumnezeu nu suntem singuri. Iehova are un popor pe pământ şi doreşte ca noi să-l slujim alăturându-ne acestuia. Acest lucru ne duce la cea de-a patra cerinţă. Trebuie să-l slujim pe Iehova împreună cu organizaţia sa condusă de spirit.

²² Totuşi, cum poate fi identificat poporul organizat al lui Dumnezeu? În acord cu normele prezentate în Scripturi, aceştia au o iubire autentică între ei, un respect profund faţă de Biblie, onorează numele lui Dumnezeu, predică despre Regatul său şi nu fac parte din această lume rea (Matei 6:9; 24:14; Ioan 13:34, 35; 17:16, 17). Există o singură organizaţie religioasă pe pământ care posedă toate aceste caracteristici ale adevăratului creştinism: Martorii lui Iehova!

23, 24. Ce ilustrare se poate face pentru a arăta că nu este o povară să îl slujim pe Iehova alături de poporul său organizat?

²³ Este o povară să-i slujeşti lui Iehova alături de poporul său organizat? Absolut deloc! Dimpotrivă, este un privilegiu preţios faptul de a beneficia de iubirea şi sprijinul unei familii mondiale de fraţi şi surori creştine (1 Petru 2:17)! Imaginaţi-vă că aţi supravieţuit unui naufragiu şi că vă aflaţi în apă, străduindu-vă să staţi la suprafaţă. Când simţiţi că nu mai puteţi rezista, dintr-o barcă de salvare vi se întinde o mână. Da, există şi alţi supravieţuitori! În barca de salvare, împreună cu ceilalţi vâsliţi pe rând până la ţărm, culegând şi alţi supravieţuitori de-a lungul drumului.

²⁴ Nu ne aflăm şi noi într-o situaţie asemănătoare? Noi am fost scoşi din „apele“ învolburate ale acestei lumi rele, intrând în „barca de salvare“ a organizaţiei pământeşti a lui Iehova. În cadrul ei, noi slujim umăr la umăr, în timp ce ne îndreptăm spre „ţărmurile“ unei lumi noi a dreptăţii. Dacă se întâmplă să obosim pe drum din cauza greutăţilor vieţii, cât de recunoscători suntem pentru ajutorul şi mângâierea pe care le primim de la adevăraţii creştini care ne însoţesc! — Proverbele 17:17.

25. a) Ce obligaţie avem faţă de cei care se află încă în „apele“ acestei lumi rele? b) Care cerinţă a lui Dumnezeu se va analiza în articolul următor?

²⁵ Ce se poate spune despre alţii — oamenii sinceri care se află încă în „apă“? Nu-i aşa că avem obligaţia de a-i ajuta să intre în organizaţia lui Iehova (1 Timotei 2:3, 4)? Ei au nevoie de ajutor ca să înveţe ce pretinde Dumnezeu. Aceasta ne duce la cea de-a cincea cerinţă a lui Dumnezeu. Trebuie să fim proclamatori loiali ai Regatului său. În articolul următor vom analiza ce implică lucrul acesta.

Vă amintiţi?

◻ De ce poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele?

◻ Cum asimilăm cunoştinţă despre Dumnezeu?

◻ De ce nu este o povară faptul de a corespunde normelor lui Dumnezeu privitoare la o conduită dreaptă şi faptul de a accepta adevărul lui?

◻ Ce presupune din partea noastră adoptarea punctului de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă şi sânge?

◻ Alături de cine se aşteaptă Dumnezeu să-l slujim, şi cum pot fi aceştia identificaţi?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Noi învăţăm despre Iehova din cartea creaţiei şi din Biblie.

[Provenienţa unor fotografii]

Crocodil: cu amabilitatea Australian International Public Relations; urs: Grădina Zoologică Safari din Ramat-Gan, Tel Aviv