L-aţi fi acceptat pe Mesia?
ISUS CRISTOS a petrecut trei ani şi jumătate predicându-le israeliţilor Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, până în momentul în care ministerul lui pământesc s-a încheiat, majoritatea contemporanilor lui l-au respins ca Mesia, adică „Cel Uns“ promis de Dumnezeu. De ce?
Biblia ne ajută să identificăm câteva motive pentru care evreii din primul secol nu l-au acceptat pe Isus ca Mesia. Trei dintre aceste motive îi împiedică pe mulţi oameni să accepte poziţia actuală a lui Isus de Rege Mesianic în exerciţiul funcţiunii.
„Am vrea să vedem un semn“
Un motiv pentru care evreii din secolul I nu l-au acceptat pe Mesia a fost refuzul lor de a accepta semnele scripturale care indicau că el era Mesia. Cu o anumită ocazie, oamenii care îl ascultau pe Isus i-au cerut să facă un semn prin care să confirme că provenea de la Dumnezeu. De exemplu, Matei 12:38 relatează că unii scribi şi farisei i-au spus: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine“. Oare Isus nu le arătase nici un semn până atunci? Bineînţeles că da.
Până atunci, Isus înfăptuise mai multe miracole. Transformase apa în vin, vindecase un băiat muribund, o vindecase pe soacra bolnavă a lui Petru, curăţase un lepros de boala lui, făcuse un paralitic să meargă, însănătoşise un om care era bolnav de 38 de ani, însănătoşise mâna uscată a unui bărbat, eliberase mulţi oameni de bolile lor chinuitoare, îl vindecase pe sclavul unui ofiţer de armată, îl înviase pe fiul unei văduve şi vindecase un om orb şi mut. Aceste miracole avuseseră loc în Cana, Capernaum, Ierusalim şi Nain. În plus, vestea despre ele se răspândise în toată Iudeea şi în împrejurimi. — Ioan 2:1–12; 4:46–54; Matei 8:1–4, 14–17; 9:1–8; Ioan 5:1–9; Matei 12:9–14; Marcu 3:7–12; Luca 7:1–10, 11–17; Matei 12:22.
Evident, semnele care să confirme că Isus era Mesia nu lipseau. Deşi el făcuse atât de multe semne în faţa oamenilor, ei nu au exercitat credinţă în el. Cei care au văzut dovada că Isus era trimis de Dumnezeu, dar nu l-au acceptat ca Mesia, erau orbi spiritualiceşte. Inimile lor erau împietrite şi insensibile la adevăr. — Ioan 12:37–41.
Ce se poate spune despre zilele noastre? Unii spun: „Eu cred numai ce văd“. Dar este aceasta o cale într-adevăr înţeleaptă? Profeţiile biblice indică faptul că Isus este deja întronat ca Rege ceresc în Regatul mesianic. Întrucât el este invizibil, avem nevoie de un semn care să ne ajute să discernem domnia lui, care a marcat începutul zilelor din urmă ale acestui sistem rău de lucruri. Recunoaşteţi semnul? — Matei 24:3.
Potrivit Bibliei, începutul domniei lui Cristos ca Rege mesianic avea să fie marcat de războaie, cutremure de pământ, lipsă de alimente şi epidemii la o scară fără precedent. În „zilele din urmă“, relaţiile interumane aveau să fie caracterizate de egoism, lăcomie şi lipsă de stăpânire de sine (2 Timotei 3:1–5; Matei 24:6, 7; Luca 21:10, 11). În afară de dovezile cronologice, peste 20 de caracteristici distincte ale zilelor din urmă indică începutul domniei mesianice în 1914. — Vezi Turnul de veghere din 1 martie 1993, pagina 5.
„Iubitori de bani“
Materialismul a fost un alt motiv pentru care evreii l-au respins pe Isus ca Mesia. Ceea ce i-a împiedicat pe mulţi să-l urmeze pe Isus a fost faptul că au acordat prea multă importanţă bogăţiei. De exemplu, fariseii erau cunoscuţi ca „iubitori de bani“ (Luca 16:14). Să ne gândim la tânărul conducător bogat care s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat cum putea obţine viaţă veşnică. „Păzeşte poruncile“, i-a răspuns Isus. „Toate acestea le-am păzit; ce-mi mai lipseşte?“, a întrebat tânărul, înţelegând, se pare, că era nevoie de mai mult decât doar de respectarea anumitor legi. „Du-te, vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă“, i-a spus Isus. Ce ocazie: să fii un discipol al lui Mesia! Însă conducătorul a plecat îndurerat. De ce? Deoarece, pentru el, comorile de pe pământ erau mai importante decât comoara din cer. — Matei 19:16–22.
Situaţia nu s-a schimbat. Faptul de a deveni un adevărat continuator al Regelui mesianic pretinde punerea intereselor spirituale mai presus de orice altceva, inclusiv de bunurile pământeşti. Pentru o persoană înclinată spre materialism, aceasta este o piatră de încercare. De exemplu, un cuplu de misionari dintr-o ţară orientală i-a vorbit unei femei despre Biblie. Crezând că ea dorea să afle mai multe lucruri despre Iehova Dumnezeu şi despre Fiul său, Isus Cristos, cuplul i-a oferit Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Care a fost reacţia ei? „Mă vor ajuta aceste reviste să câştig mai mulţi bani?“, a întrebat ea. Femeia era mai interesată de lucrurile materiale decât de cele spirituale.
Acelaşi cuplu a studiat Biblia cu un tânăr care a început să asiste la întrunirile de la Sala Regatului. „Îţi pierzi timpul“, i-au spus părinţii. „Ar trebui să-ţi cauţi un al doilea loc de muncă pentru seară şi să câştigi mai mulţi bani.“ Ce trist este când părinţii îşi încurajează copiii să pună lucrurile materiale mai presus de dobândirea cunoştinţei referitoare la Regele mesianic! „Cu toată bogăţia lui, împăratul nu-şi poate cumpăra zece mii de ani de viaţă“, afirmă un proverb chinezesc.
Mulţi au ajuns să înţeleagă că faptul de a învăţa despre Regele mesianic şi a-l urma nu mai lasă loc iubirii de bani. O Martoră a lui Iehova care avea o firmă particulară ce îi aducea venituri mari a spus: „Este foarte plăcut să ai mulţi bani, dar nu este necesar. Nu banii fac ca o persoană să fie fericită“. Ea este acum o membră a familiei Betel la o filială europeană a Societăţii Watch Tower.
‘Teama de iudei’
Teama de oameni a fost un alt motiv pentru care evreii nu l-au acceptat pe Isus ca Mesia. Acceptarea în public a calităţii lui de Mesia le periclita reputaţia. Pentru unii, acest preţ era prea mare. Să ne gândim la Nicodim, un membru al tribunalului suprem evreiesc numit Sanhedrin. Impresionat de semnele şi învăţăturile lui Isus, el a recunoscut: „Învăţătorule, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“. Însă Nicodim a venit la Isus în întunericul nopţii, probabil pentru a evita să fie recunoscut de alţi evrei. — Ioan 3:1, 2.
Pentru mulţi dintre cei care l-au auzit pe Isus vorbind, aprobarea din partea oamenilor era mai importantă decât cea din partea lui Dumnezeu (Ioan 5:44). Când Isus a fost în Ierusalim pentru Sărbătoarea Corturilor în 32 e.n., „mulţimile vorbeau mult în şoaptă despre El“. Nimeni nu vorbea pe faţă despre Isus „de frica iudeilor“ (Ioan 7:10–13). Nici chiar părinţii unui bărbat orb pe care Isus îl vindecase nu puteau să admită că miracolul venea de la reprezentantul lui Dumnezeu. Şi ei „se temeau de iudei“. — Ioan 9:13–23.
În prezent, unii înţeleg că Isus domneşte acum ca Rege mesianic în cer, dar se tem să accepte în mod deschis acest lucru. Pentru ei, preţul de a-şi pierde prestigiul în faţa altora este prea mare. În Germania, de exemplu, un Martor al lui Iehova a avut o discuţie bazată pe Biblie cu un bărbat care a recunoscut: „Ceea ce predicaţi voi, Martorii, despre Biblie este adevărat. Dar dacă eu aş deveni astăzi Martor, până mâine toţi ar şti acest lucru. Ce vor crede colegii de muncă, vecinii şi cei de la clubul căruia îi aparţinem eu şi familia mea? N-aş putea suporta aşa ceva“.
Ce provoacă teama de oameni? Mândria, dorinţa de a fi acceptat de familie şi de prieteni, groaza de a fi ridiculizat şi umilit, neliniştea ce decurge din faptul de a fi diferit de majoritate. Astfel de sentimente se dovedesc a fi un test mai ales pentru cei care încep să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. De exemplu, o tânără era încântată să înveţe despre Paradisul pe care îl va aduce pe pământ Regatul mesianic condus de Isus Cristos. Însă ea era totodată pasionată de discoteci, iar teama de oameni a împiedicat-o să le vorbească altora despre această speranţă. În cele din urmă, ea şi-a adunat tot curajul şi a vorbit deschis despre Biblie. Prietenii de la discotecă au respins-o, dar soţul şi părinţii ei au manifestat interes. În final, ea şi mama ei s-au botezat, iar soţul şi tatăl ei au început să studieze Biblia. Ce răsplată a primit pentru că şi-a învins teama de oameni!
Îl acceptaţi într-adevăr pe Mesia?
În timp ce Isus era în agonie pe stâlpul de tortură, câţiva dintre discipolii lui erau prezenţi. Ei îl acceptaseră în calitate de prezisul Mesia. Erau prezenţi şi unii conducători evrei care, ca să spunem aşa, încă mai cereau un semn. „Să Se mântuiască pe Sine Însuşi, dacă este El Hristosul [sau Mesia], Alesul lui Dumnezeu!“ (Luca 23:35). Oare nu aveau să înceteze niciodată să ceară un semn? Isus înfăptuise zeci de miracole. În plus, naşterea, ministerul, procesul, execuţia şi învierea lui, toate împliniseră multe profeţii din Scripturile ebraice. — Vezi „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă“, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., paginile 343, 344.
Trecătorii l-au insultat pe Isus, întrucât respinseseră dovezile calităţii lui de Mesia (Matei 27:39, 40). Manifestând un spirit materialist, soldaţii au împărţit între ei hainele lui Isus, trăgând la sorţi pentru cămaşa lui (Ioan 19:23, 24). Teama de oameni a jucat un rol important în unele cazuri. De exemplu, să ne gândim la Iosif din Arimateea, un membru al Sanhedrinului. El „era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor“. După moartea lui Mesia, Iosif şi Nicodim s-au îngrijit de trupul lui Isus. Astfel, Iosif şi-a învins teama de oameni. — Ioan 19:38–40.
Dacă aţi fi trăit în secolul I, l-aţi fi acceptat pe Isus ca Mesia? Pentru aceasta ar fi fost necesar să acceptaţi dovezile scripturale, să respingeţi gândirea materialistă şi să nu cedaţi în faţa fricii de oameni. În aceste zile din urmă, fiecare dintre noi ar face bine să se întrebe: „Îl accept eu pe Isus acum ca Rege mesianic ceresc?“ În curând, el va prelua controlul asupra problemelor pământului. Când va avea loc acest lucru, veţi fi printre cei care îl vor fi acceptat într-adevăr pe Isus Cristos ca promisul Mesia?
[Legenda fotografiei şi a ilustraţiei de la pagina 28]
Nu ignoraţi niciodată dovezile care atestă că Isus este Regele mesianic.
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Pentru a învăţa despre Mesia, deseori este necesar să învingem teama de ceea ce ar putea spune alţii.