Există viaţă după moarte?
DE MII de ani, omenirea stă nedumerită în faţa a două întrebări: De ce trebuie să îmbătrânim şi, în cele din urmă, să murim? Există vreun fel de viaţă conştientă după moarte?
Prima întrebare i-a nedumerit pe mulţi deoarece nici măcar ştiinţa medicală modernă, cu toate descoperirile ei impresionante, nu a reuşit să ofere un răspuns conclusiv sau satisfăcător.
A doua întrebare a primit o mare varietate de răspunsuri. În general însă, răspunsurile referitoare la viaţa conştientă de după moarte sunt disputate între cei care sunt convinşi că viaţa actuală nu este totul şi cei care susţin cu aceeaşi fermitate că viaţa conştientă se sfârşeşte odată cu moartea. Majoritatea celor din al doilea grup ne spun că în mintea lor nu este nici o îndoială cu privire la faptul că durata scurtă a vieţii omului este tot ce putem aştepta. Deseori, orice argument avansat de partea adversă întâmpină un răspuns infatuat: „Bine, dar nimeni nu s-a întors vreodată ca să ne spună, nu-i aşa?“
La fel ca în cazul altor probleme disputate, mulţi nu s-au hotărât încă, afirmând că ei sunt întotdeauna gata să adopte un punct de vedere sau altul. Însă alţii vor răspunde, probabil cu impertinenţă: „Va trebui să aşteptăm şi să vedem când va veni timpul!“
O întrebare străveche
O întrebare străveche despre viaţa de după moarte a fost pusă cu circa 3 500 de ani în urmă de Iov, un bine cunoscut bărbat din Orient, renumit pentru răbdarea lui în faţa suferinţelor. Iov a pus întrebarea în felul următor: „Omul când moare rămâne nimicit; când omul îşi dă sufletul, unde mai este el? Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă şi să sece. La fel şi omul se culcă şi nu se mai scoală . . . Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăşi viu?“ — Iov 14:10–14, Biblia Ortodoxă.
Însă nu numai Iov şi-a pus întrebări despre viaţa de după moarte. La titlul „Starea morţilor“, Encyclopædia of Religion and Ethics prezintă următoarele informaţii clarificatoare: „Nici un subiect legat de viaţa psihică a omului nu a captivat atât de mult mintea acestuia ca starea lui de după moarte. [Indigenii] din toate regiunile lumii au, în general, concepţii foarte clare şi vii despre lumea spirituală — viaţa din ea, caracteristicile ei, aspectul ei —, ceea ce denotă o preocupare intensă faţă de acest subiect. Teama de morţi larg răspândită arată că încă din timpuri străvechi a existat ideea că morţii nu încetează să trăiască. Era suficient de clar că moartea întrerupea energiile; însă nu erau active alte energii sau nu erau capabile acele energii să se manifeste în moduri subtile, misterioase? Indiferent dacă la început oamenii au crezut sau nu în existenţa unui spirit, a unui suflet sau a unei fantome separate de corp, se pare că avem toate motivele să credem că ei considerau că morţii continuă să existe într-un anumit fel“.
Probabil că vă încadraţi într-unul dintre cele trei grupuri menţionate mai sus: nesigur de ceea ce se întâmplă după moarte, convins că există un anumit fel de viaţă după moarte sau convins că viaţa actuală este totul. Indiferent cum stau lucrurile, vă invităm să analizaţi cu atenţie următorul articol. Căutaţi în el dovezi biblice convingătoare despre o perspectivă minunată de viaţă fericită după moarte, despre modul, locul şi timpul în care va deveni ea o realitate.