Trebuie să visăm
VISAŢI? Se poate spune cu siguranţă că da, întrucât toţi visăm în timp ce dormim, chiar dacă pretindem contrariul. S-a estimat că nu ne amintim mai mult de 95% din totalul visurilor. Pe care ni le amintim? De fapt, de obicei ne amintim visurile pe care le avem chiar înainte de a ne trezi.
Cei care investighează problema visurilor au constatat că somnul este un proces progresiv care este mai profund în primele câteva ore, după care devine mai superficial. Visăm mai ales în perioadele de mişcări oculare rapide, perioade numite somn REM. Acesta alternează cu somnul non-REM. Fiecare ciclu de somn non-REM/REM durează circa 90 de minute, iar aceste cicluri se repetă de cinci, şase ori în decursul nopţii, ultimul derulându-se chiar înainte de a ne trezi.
Este o greşeală să credem că creierul are o activitate redusă în timpul somnului. S-a constatat că el este mai activ în timpul visurilor decât în unele stări de veghe, excepţie făcând anumiţi neuroni din trunchiul cerebral care au legătură cu atenţia şi memoria. Aceştia par să se odihnească în timpul somnului REM. Însă, în general, celulele nervoase din creier comunică între ele în mod continuu.
Creierul nostru este o parte extraordinar de complexă a corpului, având miliarde de elemente care transmit aproximativ o sută până la două sau trei sute de semnale pe secundă. În creierul unui om există mai multe elemente decât populaţia pământului. Unii cercetători estimează că el conţine de la 20 la peste 50 de miliarde de elemente. Complexitatea lui confirmă ceea ce spunea scriitorul biblic David despre corpul uman: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil. Minunate sunt lucrările Tale“. — Psalmul 139:14.
Lumea visurilor
Când suntem treji, cele cinci simţuri ale noastre îi transmit în mod constant creierului informaţii şi imagini, însă nu la fel stau lucrurile în timpul somnului. Creierul îşi generează singur imagini, fără să recepteze ceva din exterior. Prin urmare, ceea ce vedem şi facem în visuri reprezintă, câteodată, un gen de halucinaţii. Acest lucru ne permite să facem lucruri care constituie o violare a legilor naturii, cum ar fi să zburăm ca un personaj de basm sau să cădem de pe o stâncă fără să ne rănim. Noţiunea timpului se poate pierde, astfel încât trecutul pare prezent. Sau, dacă încercăm să fugim, avem impresia că nu ne putem controla mişcările, că picioarele nu vor să răspundă. Impresiile sau trăirile puternice avute când suntem treji pot influenţa, bineînţeles, visurile noastre. Mulţi dintre cei care au simţit atrocităţile înfricoşătoare ale războiului nu le pot uita uşor, iar unii nu pot uita sentimentul pe care l-au avut când au fost atacaţi de un delincvent. Astfel de experienţe tulburătoare trăite când suntem treji se pot ivi în visurile noastre, provocându-ne coşmaruri. Lucrurile obişnuite la care ne gândim când adormim pot reapărea în visurile noastre.
Uneori, când încercăm să rezolvăm o problemă, soluţia ne vine în timpul somnului. Aceasta arată că nu visăm tot timpul cât dormim. O parte din timp gândim.
O carte ce vorbeşte despre visuri şi despre creier face remarca: „Cea mai obişnuită activitate mintală din timpul somnului nu este visarea, ci gândirea. Gândirea în somn nu este însoţită de iluzii senzoriale şi nu este bizară. Ea tinde să fie ceva obişnuit, deseori referindu-se la evenimente din viaţa reală de ieri sau de mâine, şi este, de obicei, banală, necreatoare, repetitivă“.
Unele persoane consideră că subiectele visurilor lor le transmit mesaje speciale. Pentru a interpreta visurile, ei ţin lângă pat un carneţel, astfel încât să şi le poată nota când se trezesc. Cu privire la utilitatea cărţilor care încearcă să dea o explicaţie simbolurilor din visuri, cartea The Dream Game (Jocul visurilor), de Ann Faraday, spune: „Cărţile de vise în care cauţi semnificaţia subiectelor şi a simbolurilor din visuri sunt la fel de inutile, fie că sunt tradiţionale, fie că se bazează pe unele teorii psihologice moderne“.
Întrucât se pare că visurile provin în principal din interiorul creierului, nu este raţional să gândim că ele conţin mesaje speciale pentru noi. Ar trebui să le considerăm o funcţie normală a creierului care contribuie la menţinerea acestuia într-o stare bună.
Dar ce putem spune despre cei care susţin că au visat că o rudă sau un prieten a murit, iar a doua zi au aflat că persoana respectivă a murit într-adevăr? Nu indică aceasta faptul că visurile pot prezice viitorul? În articolul următor vom analiza ce se află în spatele visurilor profetice.