Venirea lui Isus sau prezenţa lui?

„Care va semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ — MATEI 24:3, NW.

1. Ce rol aveau întrebările în ministerul lui Isus?

FAPTUL că Isus folosea cu măiestrie întrebările îi făcea pe ascultătorii săi să gândească, ba chiar să privească lucrurile din alte puncte de vedere (Marcu 12:35–37; Luca 6:9; 9:20; 20:3, 4). Putem fi recunoscători pentru faptul că el a şi răspuns la întrebări. Răspunsurile lui clarifică adevăruri pe care, altminteri, nu le-am fi cunoscut sau înţeles. — Marcu 7:17–23; 9:11–13; 10:10–12; 12:18–27.

2. Cărei întrebări îi vom acorda acum atenţie?

² În Matei 24:3 găsim una dintre cele mai importante întrebări la care Isus a răspuns vreodată. Cu puţin timp înainte de sfârşitul vieţii sale pământeşti, Isus tocmai avertizase că templul din Ierusalim va fi distrus, lucru care avea să marcheze sfârşitul sistemului evreiesc. În relatarea lui Matei  se mai spune: „În timp ce şedea pe Muntele Măslinilor, discipolii s-au apropiat de el în particular şi i-au zis: «Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei [„venirii“, Biblia Cornilescu Revizuită, 1991] tale şi al încheierii sistemului de lucruri?»“ — Matei 24:3, NW.

3, 4. Ce deosebire importantă reiese din modul în care redau Bibliile un cuvânt-cheie din Matei 24:3?

³ Milioane de cititori ai Bibliei s-au întrebat: „De ce au pus discipolii această întrebare, şi cum ar trebui să mă influenţeze răspunsul lui Isus?“ În răspunsul său, Isus a zis că apariţia frunzelor va dovedi că vara „este aproape“ (Matei 24:32, 33). De aceea membrii multor biserici îi învaţă pe oameni că apostolii au cerut un semn privitor la ‘venirea’ lui Isus, semn care să demonstreze că întoarcerea sa era iminentă. Ei cred că ‘venirea’ lui va constitui momentul în care el îi va lua pe creştini la cer, iar apoi va aduce sfârşitul lumii. Credeţi că este corectă ideea aceasta?

⁴ În loc să redea termenul respectiv prin ‘venire’, unele traduceri ale Bibliei, inclusiv New World Translation of the Holy Scriptures (Sfintele Scripturi — Traducerea Lumii Noi), folosesc cuvântul „prezenţă“. S-ar putea ca ceea ce au întrebat discipolii şi ceea ce a răspuns Isus să se deosebească de ceea ce se predă în biserici? Ce au întrebat de fapt discipolii? Şi care a fost răspunsul lui Isus?

Ce au întrebat discipolii?

5, 6. Ce concluzie putem trage cu privire la modul în care gândeau apostolii când au pus întrebarea despre care citim în Matei 24:3?

⁵ Când au cerut ‘un semn al prezenţei [sau al „venirii“] lui Isus şi al încheierii sistemului de lucruri [literalmente, „vârstă“]’, discipolii — luând în considerare ceea ce spusese Isus despre templu — se gândeau, probabil, la sistemul de lucruri evreiesc. — Compară cu „lumea“ din 1 Corinteni 10:11 şi din Galateni 1:4, King James Version.

⁶ În momentul acela, apostolii înţelegeau doar într-un mod limitat învăţăturile lui Isus. Mai înainte, ei îşi imaginaseră că „regatul lui Dumnezeu urma să se arate numaidecât“ (Luca 19:11, NW; Matei 16:21–23; Marcu 10:35–40). Şi chiar şi după discuţia de pe Muntele Măslinilor, dar înainte de a fi unşi cu spirit sfânt, ei l-au întrebat pe Isus dacă va restabili atunci Regatul lui Israel. — Faptele 1:6.

7. De ce l-au întrebat apostolii pe Isus despre rolul său viitor?

⁷ Totuşi, ei au ştiut că Isus va pleca, deoarece el le spusese cu puţin timp înainte: „Lumina mai este încă puţin timp în mijlocul vostru. Umblaţi cât aveţi lumina“ (Ioan 12:35; Luca 19:12–27). De aceea s-ar fi putut ca ei să se întrebe pe bună dreptate: „Dacă Isus va pleca, cum ne vom da seama de întoarcerea lui?“ Când a apărut în calitate de Mesia, cei mai mulţi dintre ei nu l-au recunoscut, şi chiar după mai bine de un an de la apariţia lui se mai punea întrebarea dacă el va realiza tot ce trebuia să facă Mesia (Matei 11:2, 3). Aşadar, apostolii aveau motive să întrebe cu privire la viitor. Dar se pune din nou întrebarea: Au cerut ei un semn care să le arate că el va veni în scurt timp sau au cerut altceva?

8. În ce limbă au vorbit, probabil, apostolii cu Isus?

⁸ Să ne imaginăm că am fi fost o pasăre care a ascultat conversaţia de pe Muntele Măslinilor. (Compară cu Eclesiastul 10:20.) Probabil că i-aţi fi auzit pe Isus şi pe apostoli vorbind în ebraică. Probabil că ei vorbeau în ebraică cu accent galileean (Marcu 14:70; Ioan 5:2; 19:17, 20; Faptele 21:40). Totuşi, probabil că ei cunoşteau şi limba greacă.

Ce a scris Matei  în greceşte

9. Pe ce se bazează majoritatea traducerilor moderne ale Evangheliei lui Matei?

⁹ Unele scrieri din secolul al II-lea e.n. arată că Matei  şi-a scris evanghelia mai întâi în ebraică. Există dovezi că, mai târziu, el a scris-o în greceşte. Multe manuscrise în limba greacă au ajuns până în prezent şi au servit ca bază la traducerea evangheliei lui în limbile moderne. Dar ce a scris Matei  în greceşte despre conversaţia de pe Muntele Măslinilor? Ce a scris el referitor la ‘venirea’ sau ‘prezenţa’ despre care au întrebat discipolii şi despre care a vorbit Isus?

10. a) Ce cuvânt grecesc tradus prin „a veni“ a folosit Matei  deseori, şi ce sensuri poate avea acest cuvânt? b) Ce alt cuvânt grecesc prezintă interes?

¹⁰ În capitolele 1 la 23 ale Evangheliei lui Matei  întâlnim de peste 80 de ori verbul érkhomai, din greaca comună, verb care a fost tradus prin „a veni“. Acest cuvânt înseamnă, deseori, a se apropia, aşa cum este redat în Ioan 1:47: „Isus a văzut pe Natanael venind la El“. În funcţie de context, verbul érkhomai poate însemna „a sosi“, „a merge“, „a ajunge la“ sau „a se îndrepta [spre]“ (Matei 2:8, 11; 8:28; Ioan 4:25, 27, 45; 20:4, 8; Faptele 8:40; 13:51). Dar în Matei 24:3, 27, 37, 39, apostolul a folosit un alt cuvânt — un substantiv — , parousía, care nu se mai găseşte în alt text din evanghelii. Întrucât Dumnezeu a fost cel care a inspirat scrierea Bibliei, de ce l-a îndemnat el pe Matei, când apostolul şi-a redactat evanghelia în limba greacă, să folosească în versetele enumerate acest cuvânt grecesc? Ce semnifică termenul respectiv, şi de ce ar trebui să ştim lucrul acesta?

11. a) Ce înseamnă parousía? b) Cum ne influenţează exemplele din scrierile lui Iosefus înţelegerea cu privire la parousía (vezi nota de subsol)?

¹¹ Parousía înseamnă în mod concret ‘prezenţă’. În Expository Dictionary of New Testament Words, de Vine, se spune: „PAROUSIA, . . . lit[eralmente], o prezenţă — para (cu) şi ousia (fiind, de la verbul eimi, „a fi“) — înseamnă atât sosire, cât şi prezenţa care rezultă de aici. De exemplu, într-o scrisoare redactată pe papirus, o doamnă vorbeşte despre necesitatea parousia-ei sale într-un anumit loc, pentru a se îngriji de unele probleme legate de proprietatea ei“. În alte dicţionare se arată că parousía înseamnă „vizita unui conducător“. Prin urmare, termenul nu se referă la momentul sosirii, ci la o prezenţă care începe din momentul sosirii. Este demn de reţinut faptul că istoricul evreu Iosefus, care a fost contemporan cu apostolii, a folosit parousíaa.

12. Cum ne ajută însăşi Biblia să dovedim sensul cuvântului parousía?

¹² Sensul de „prezenţă“ este clar dovedit de literatura antică, însă pe creştini îi interesează în mod deosebit cu ce sens este folosit termenul parousía în Cuvântul lui Dumnezeu. Răspunsul este acelaşi: prezenţă. Vedem aceasta din exemplele pe care le găsim în scrisorile lui Pavel. De pildă, el le-a scris filipenilor următoarele: „După cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, dar acum şi mai mult în absenţa mea, duceţi până la capăt mântuirea voastră“. Pavel a spus, de asemenea, că va rămâne cu ei, pentru ca ei să exulte „prin intermediul prezenţei [parousía] [sale] din nou la [ei]“ (Filipeni 1:25, 26, NW; 2:12). Alte versiuni redau acest text astfel: „prin întoarcerea mea la voi“ (Biblia Cornilescu Revizuită, 1991), „prin venirea mea iarăşi la voi“ (Sănta Scriptură, 1874), „atunci când voi veni iarăşi între voi“ (Biblia Regele Carol II) şi „ca revenind la voi, datorită mie să“ (Noul Testament, Pr. Dr. Emil Pascal, 1992). În 2 Corinteni 10:10, 11, Pavel a făcut o comparaţie între „prezenţa lui în trup“ şi faptul că ‘nu este de faţă’ (este ‘absent’, NW). Din aceste exemple reiese clar că el nu a vorbit despre apropierea sau sosirea sa, ci a folosit cuvântul parousía cu sensul de a fi prezentb. (Compară cu 1 Corinteni 16:17.) Dar ce se poate spune despre cazurile în care termenul parousía este folosit cu privire la Isus? Semnifică acestea ‘venirea’ lui sau o prezenţă prelungită?

13, 14. a) De ce trebuie să tragem concluzia că o parousía se prelungeşte în timp? b) Ce trebuie să se spună despre durata parousía-ei lui Isus?

¹³ Pe creştinii unşi cu spirit din timpul lui Pavel îi preocupa parousía lui Isus. Însă Pavel îi avertizase să nu se lase ‘amăgiţi’. Mai întâi trebuia să apară „omul păcatului [cel nelegiuit, NW]“, care s-a dovedit a fi clerul creştinătăţii. Pavel a scris că „prezenţa celui nelegiuit este conform cu acţiunea lui Satan, cu orice fel de lucrare puternică şi semne . . . mincinoase“ (2 Tesaloniceni 2:2, 3, 9, NW). Evident că parousía, sau prezenţa, „celui nelegiuit“ nu era doar o sosire momentană; ea urma să se prelungească pe o anumită perioadă, pe parcursul căreia urmau să se arate semne mincinoase. De ce este important lucrul acesta?

¹⁴ Să analizăm versetul precedent: „Se va descoperi acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa cu arătarea venirii [prezenţei, NW] Sale“. Aşa cum prezenţa „celui nelegiuit“ urma să aibă loc pe parcursul unei perioade, tot aşa prezenţa lui Isus urma să se prelungească pentru un anumit timp şi să culmineze cu distrugerea acelui nelegiuit ‘fiu al pierzării’. — 2 Tesaloniceni 2:8.

Caracteristici ale limbii ebraice

15, 16. a) Ce cuvânt este folosit în numeroase traduceri în ebraică ale Evangheliei lui Matei? b) Cum este folosit în Scripturi cuvântul boh’?

¹⁵ După cum s-a observat, Matei  şi-a redactat, evident, evanghelia mai întâi în ebraică. Deci ce cuvânt ebraic a folosit el în Matei 24:3, 27, 37 şi 39? Diferite versiuni ale Evangheliei lui Matei  traduse în ebraica modernă conţin o formă a verbului boh’ atât în întrebarea apostolilor, cât şi în răspunsul lui Isus. Aceasta ar putea duce la traduceri de genul „Care va fi semnul [boh’] tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ şi „Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi [boh’] Fiului Omului“. Ce înseamnă boh’?

¹⁶ Deşi are mai multe sensuri, cuvântul ebraic boh’ înseamnă în esenţă „a veni“. Theological Dictionary of the Old Testament spune următoarele: ‘Fiind folosit de 2 532 de ori, boh’ este unul dintre cele mai des folosite verbe în Scripturile ebraice şi este primul din grupul verbelor care semnifică mişcarea’ (Geneza 7:1, 13; Exodul 12:25; 28:35; 2 Samuel 19:30; 2 Împăraţi 10:21; Psalmul 65:2; Isaia 1:23; Ezechiel 11:16; Daniel 9:13; Amos 8:11). Dacă Isus şi apostolii ar fi folosit un cuvânt cu o varietate atât de mare de sensuri, semnificaţia lui ar fi fost discutabilă. Dar au folosit ei cuvântul boh’?

17. a) De ce s-ar putea ca traducerile în ebraica modernă a Evangheliei lui Matei  să nu indice neapărat ce au spus în realitate Isus şi apostolii? b) În ce altă sursă putem găsi un indiciu referitor la cuvântul pe care l-au folosit, poate, Isus şi apostolii, şi din ce alt motiv prezintă această sursă interes pentru noi (vezi nota de subsol)?

¹⁷ Să reţinem că versiunile în limba ebraică modernă sunt traduceri care s-ar putea să nu prezinte cu exactitate ceea ce a redactat Matei  în ebraică. De fapt, s-ar putea ca Isus să nu fi folosit cuvântul boh’, ci alt cuvânt, şi anume un cuvânt care să corespundă sensului de parousía. Lucrul acesta reiese din cartea Hebrew Gospel of Matthew (Evanghelia lui Matei  în ebraică), publicată de profesorul George Howard în 1995. Tema cărţii este un tratat polemic de Shem-Tob ben Isaac Ibn Shaprut, medic evreu din secolul al XIV-lea, pe care acesta l-a scris împotriva creştinismului. În documentul respectiv este analizat un text în ebraică din Evanghelia lui Matei. Există dovezi potrivit cărora acest text din Matei  nu a fost tradus din latina sau din greaca folosite în timpul lui Shem-Tob, ci era foarte vechi şi a fost redactat iniţial în ebraicăc. Deci acest text ne ajută să ne facem o idee mai clară despre ceea ce s-a spus pe Muntele Măslinilor.

18. Ce cuvânt ebraic demn de reţinut foloseşte Shem-Tob, şi ce semnifică acesta?

¹⁸ În Matei 24:3, 27 şi 39, textul care îi aparţine lui Shem-Tob nu foloseşte verbul boh’, ci substantivul biʼáh, un cuvânt derivat al acestuia. Acest substantiv apare în Scripturile ebraice numai în Ezechiel 8:5, unde înseamnă „intrare“. Aici biʼáh nu semnifică faptul de a veni, ci indică locul de unde începe o clădire; când eşti în prag, te afli în clădire. De asemenea, în diferite documente religioase nebiblice care au fost găsite printre sulurile de la Marea Moartă se foloseşte, deseori, cuvântul biʼáh cu privire la sosirea sau începutul serviciului de preot. (Vezi 1 Cronici 24:3–19; Luca 1:5, 8, 23.) Iar în 1986, într-o traducere în ebraică a vechii versiuni siriace (sau arameice) Peşitta este folosit termenul biʼáh în Matei 24:3, 27, 37 şi 39. Aşadar, probabil că, potrivit dovezilor, substantivul biʼáh a avut, în antichitate, un sens care se deosebea într-o oarecare măsură de verbul boh’ folosit în Biblie. De ce prezintă interes pentru noi faptul acesta?

19. Dacă Isus şi apostolii au folosit cuvântul biʼáh, ce concluzie am putea trage de aici?

¹⁹ Poate că apostolii şi Isus au folosit în întrebare şi, respectiv, în răspuns, substantivul biʼáh. Chiar dacă apostolii aveau în vedere doar sosirea viitoare a lui Isus, poate că Cristos a folosit cuvântul biʼáh pentru a include mai multe lucruri decât cele la care se gândeau ei. Poate că el a indicat sosirea sa pentru a începe un nou serviciu, iar această sosire însemna începutul noii sale activităţi. Aceasta ar corespunde cu sensul cuvântului parousía, pe care Matei  l-a folosit ulterior. Această folosire a cuvântului biʼáh ar trebui, bineînţeles, să sprijine ceea ce Martorii lui Iehova predau de mult timp, şi anume că „semnul“ compozit pe care l-a dat Isus urma să indice că el era prezent.

Să aşteptăm deznodământul prezenţei sale

20, 21. Ce putem învăţa din cuvintele lui Isus despre zilele lui Noe?

²⁰ Acest studiu asupra prezenţei lui Isus ar trebui să aibă o influenţă directă asupra vieţii şi a speranţelor noastre. Isus şi-a îndemnat discipolii să rămână vigilenţi. El le-a furnizat un semn, pentru ca prezenţa sa să poată fi sesizată, chiar dacă majoritatea oamenilor nu îi vor acorda atenţie: „Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea [prezenţa, NW] Fiului Omului. Căci, aşa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea [prezenţa, NW] Fiului Omului“. — Matei 24:37–39.

²¹ În zilele lui Noe, majoritatea oamenilor din generaţia aceea îşi vedeau pur şi simplu de treburile curente. Isus a profeţit că la fel va fi la „venirea [prezenţa, NW] Fiului Omului“. Poate că oamenii din timpul lui Noe au considerat că nu se va întâmpla nimic. Noi ştim însă ce s-a petrecut de fapt. Zilele acelea, care s-au prelungit în timp, au atins punctul culminant când „a venit potopul şi i-a luat pe toţi“. Luca ne oferă o relatare asemănătoare, în care Isus a asemănat „zilele lui Noe“ cu „zilele Fiului Omului“. Isus ne-a avertizat: „La fel va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul Omului“. — Luca 17:26–30.

22. De ce ar trebui să ne intereseze în mod deosebit profeţia lui Isus din Matei, capitolul 24?

²² Toate acestea capătă o semnificaţie specială pentru noi, deoarece trăim într-un timp în care recunoaştem evenimentele profeţite de Isus: războaie, cutremure de pământ, ciumi, crize de alimente şi persecutarea discipolilor săi (Matei 24:7–9; Luca 21:10–12). Aceste condiţii ies în evidenţă de la conflictul care a schimbat cursul istoriei şi care a fost numit în mod semnificativ primul război mondial, cu toate că majoritatea oamenilor consideră condiţiile amintite drept evenimente istorice obişnuite. Însă creştinii adevăraţi înţeleg semnificaţia acestor evenimente importante, la fel cum oamenii inteligenţi înţeleg că, atunci când înfrunzeşte smochinul, vara este aproape. Iată ce ne-a sfătuit Isus: „Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape“. — Luca 21:31.

23. Pentru cine au cuvintele lui Isus din Matei, capitolul 24, un sens deosebit, şi de ce?

²³ O mare parte din răspunsul dat de Isus pe Muntele Măslinilor era adresat discipolilor săi. Ei erau cei care trebuiau să participe la lucrarea salvatoare de vieţi, şi anume la predicarea veştii bune pe tot pământul înainte de venirea sfârşitului. Ei urmau să fie cei care să poată înţelege ce este „«urâciunea pustiirii» . . . «aşezată în locul sfânt»“. Ei urmau să fie cei ce vor reacţiona, în sensul că vor ‘fugi’ înainte de marele necaz. În sfârşit, asupra lor urmau să aibă un efect deosebit cuvintele spuse de Isus în continuare: „Dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Matei 24:9, 14–22). Dar ce semnifică aceste cuvinte care îndeamnă la meditare, şi de ce se poate spune că ele ne dau acum motive să fim mai fericiţi şi să avem mai multă încredere şi mai mult zel? Studiul următor, în care se va analiza Matei 24:22, va răspunde la aceste întrebări.

[Note de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ De ce este important să înţelegem deosebirea existentă între modalităţile în care redau Bibliile textul din Matei 24:3?

◻ Care este sensul cuvântului parousía, şi de ce ne preocupă acest lucru?

◻ Ce eventuală corespondenţă ar putea exista între versiunea grecească şi cea ebraică a textului din Matei 24:3?

◻ Ce factor referitor la timp trebuie să cunoaştem ca să înţelegem capitolul 24 din Matei?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Ierusalimul văzut de pe Muntele Măslinilor