Familia lui Iehova se bucură de o preţioasă unitate

„Iată ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într-o strânsă unitate!“ — PSALMUL 133:1, NW.

1. Care este starea existentă azi în multe familii?

FAMILIA trece actualmente printr-o criză. În multe familii, unitatea membrilor ei este într-o situaţie critică. Divorţurile sunt din ce în ce mai frecvente, iar mulţi copii ai cuplurilor divorţate trec prin mari suferinţe. Milioane de familii sunt nefericite şi dezbinate. Şi totuşi, există o singură familie care cunoaşte adevărata fericire şi se bucură de o unitate autentică. Este vorba despre familia universală a lui Iehova Dumnezeu. În cadrul ei, miriade de îngeri invizibili îşi îndeplinesc însărcinările în armonie cu voinţa divină (Psalmul 103:20, 21). Dar există pe pământ vreo familie care se bucură de o astfel de unitate?

2, 3. a) Cine sunt cei ce fac acum parte din familia universală a lui Dumnezeu, şi cu ce i-am putea asemăna pe toţi Martorii actuali ai lui Iehova? b) Ce întrebări vom analiza?

² Apostolul Pavel a scris următoarele: „Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ“ (Efeseni 3:14, 15). Orice linie genealogică de pe pământ îi datorează lui Dumnezeu numele, deoarece Dumnezeu este Creatorul. Deşi în cer nu există nici o familie umană, Dumnezeu este căsătorit, în mod figurativ, cu organizaţia sa cerească, iar Isus se va căsători în ceruri cu o mireasă spirituală (Isaia 54:5; Luca 20:34, 35; 1 Corinteni 15:50; 2 Corinteni 11:2). Cei unşi şi fideli care se află pe pământ fac acum parte din familia universală a lui Dumnezeu, iar „alte oi“ ale lui Isus, care au speranţă pământească, sunt viitorii membri ai acestei familii (Ioan 10:16; Romani 8:14–17; Turnul de veghere din 15 ianuarie 1996, pagina 31). Totuşi, toţi Martorii lui Iehova de azi pot fi asemănaţi cu o familie mondială unită.

³ Faceţi parte din minunata familie internaţională a slujitorilor lui Dumnezeu? Dacă da, atunci vă bucuraţi de una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le-ar putea avea cineva. Milioane de oameni confirmă faptul că familia mondială a lui Iehova — organizaţia sa vizibilă — este o oază de pace şi unitate într-un deşert lumesc de conflicte şi dezbinări. Dar cum ar putea fi descrisă unitatea familiei mondiale a lui Iehova? Şi ce factori contribuie la această unitate?

Ce bine şi ce plăcut!

4. Cum aţi exprima cu propriile cuvinte ceea ce spune Psalmul 133 despre unitatea frăţească?

⁴ Psalmistul David a apreciat profund unitatea frăţească. El chiar a fost inspirat să cânte despre aceasta! Imaginaţi-vi-l că este cu harpa în mână şi cântă: „Iată ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într-o strânsă unitate! Este ca uleiul bun pe cap, ca uleiul care coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care coboară până la gulerul veşmintelor sale. Este ca roua Hermonului care coboară pe munţii Sionului. Căci acolo a poruncit Iehova să fie binecuvântarea, chiar viaţa pe timp indefinit“. — Psalmul 133:1–3, NW.

5. Pe baza Psalmului 133:1, 2, ce comparaţie putem face între israeliţi şi slujitorii de azi ai lui Dumnezeu?

⁵ Aceste cuvinte se refereau la unitatea frăţească de care se bucurau israeliţii, poporul antic al lui Dumnezeu. Când se aflau la Ierusalim pentru a celebra cele trei sărbători anuale, ei locuiau, într-adevăr, împreună într-o strânsă unitate. Deşi proveneau din triburi diferite, israeliţii erau o singură familie. Faptul că erau împreună avea asupra lor un efect binefăcător, la fel ca uleiul sfânt şi reconfortant, care avea o aromă plăcută. Când a fost turnat pe capul lui Aaron, acest ulei a curs pe barba sa şi s-a prelins pe gulerul veşmântului său. În ce îi priveşte pe israeliţi, faptul că erau împreună avea o influenţă bună, care se răsfrângea asupra întregului popor adunat. Neînţelegerile erau rezolvate, fapt care promova unitatea. O unitate asemănătoare există azi în familia mondială a lui Iehova. Colaborarea cu regularitate are un efect spiritual binefăcător asupra membrilor acestei familii. Toate neînţelegerile sau problemele sunt înlăturate când se pun în practică sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 5:23, 24; 18:15–17). Poporul lui Iehova apreciază mult încurajările reciproce care decurg din unitatea lor frăţească.

6, 7. În ce sens era unitatea israeliţilor ca roua de pe muntele Hermon, şi unde putem găsi azi binecuvântările lui Dumnezeu?

⁶ Pe de altă parte, în ce sens locuiau israeliţii în strânsă unitate la fel ca roua de pe muntele Hermon? Întrucât vârful acestui munte se află la 2 800 de metri altitudine deasupra nivelului mării, el este acoperit cu zăpadă aproape tot timpul anului. Noaptea, piscul înzăpezit al Hermonului face ca vaporii de apă să se condenseze, producându-se astfel rouă din abundenţă, care întreţine vegetaţia în timpul îndelungatului sezon uscat. Curenţii de aer rece de pe muntele Hermon pot purta aceşti vapori în sud, până în zona Ierusalimului, unde se condensează sub formă de rouă. Deci psalmistul a avut dreptate când a vorbit despre ‘roua Hermonului care coboară pe muntele Sionului’. Ce menţiune extraordinară cu privire la influenţa înviorătoare care promovează unitatea în familia de închinători ai lui Iehova!

⁷ Înainte de înfiinţarea congregaţiei creştine, Sionul, sau Ierusalimul, a fost centrul închinării adevărate. Aşadar, asupra acestui loc a poruncit Dumnezeu binecuvântărilor să curgă. Deoarece Sursa tuturor binecuvântărilor locuia în mod simbolic în sanctuarul din Ierusalim, binecuvântările izvorau de acolo. Întrucât închinarea adevărată nu mai este limitată la un loc anume, binecuvântările, iubirea şi unitatea slujitorilor lui Dumnezeu se găsesc azi pretutindeni (Ioan 13:34, 35). Care sunt câţiva dintre factorii care promovează această unitate?

Factori care promovează unitatea

8. Ce învăţăm despre unitate din Ioan 17:20, 21?

⁸ Unitatea închinătorilor lui Iehova se bazează pe ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu corect înţeles, inclusiv pe ascultarea de învăţăturile lui Isus Cristos. Trimiterea de către Iehova a Fiului său în lume ca să depună mărturie despre adevăr şi să moară cu o moarte de jertfă a deschis calea formării congregaţiei creştine unite (Ioan 3:16; 18:37). Faptul că în rândurile membrilor acesteia trebuia să fie o unitate autentică a fost explicat clar când Isus s-a rugat: „Îţi cer nu numai cu privire la aceştia, ci şi cu privire la aceia care vor crede în mine prin cuvântul lor; pentru ca ei să fie cu toţii una, aşa cum tu, Tată, eşti în unitate cu mine şi eu sunt în unitate cu tine, pentru ca şi ei să fie în unitate cu noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis“ (Ioan 17:20, 21, NW). Continuatorii lui Isus au realizat o unitate asemănătoare celei care există între Dumnezeu şi Fiul său. Lucrul acesta a avut loc deoarece aceşti continuatori s-au conformat Cuvântului lui Dumnezeu şi învăţăturilor lui Isus. Aceeaşi atitudine este azi un factor important care contribuie la unitatea familiei mondiale a lui Iehova.

9. Ce rol joacă spiritul sfânt în unitatea poporului lui Iehova?

⁹ Un alt factor care uneşte poporul lui Iehova este acela că avem spiritul sfânt al lui Dumnezeu, sau forţa sa activă. Această forţă ne dă posibilitatea să înţelegem adevărul revelat al Cuvântului lui Iehova şi, astfel, să îi slujim lui Iehova în unitate (Ioan 16:12, 13). Spiritul sfânt ne ajută să evităm lucrările cărnii, lucrări care provoacă dezbinare şi care sunt: cearta, gelozia, accesele de mânie şi disputele. Spiritul lui Dumnezeu cultivă în noi roadele unificatoare ale iubirii, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, bunăvoinţei, bunătăţii, credinţei, blândeţii şi stăpânirii de sine. — Galateni 5:19–23.

10. a) Ce corespondenţe pot fi observate azi între iubirea care există într-o familie umană unită şi iubirea care este evidentă în rândul celor dedicaţi lui Iehova? b) Care a fost părerea exprimată de un membru al Corpului de Guvernare despre întrunirile cu fraţii săi spirituali?

¹⁰ Membrii unei familii unite se iubesc unii pe alţii şi sunt fericiţi că sunt împreună. În mod asemănător, membrii familiei unite de închinători ai lui Iehova îi iubesc pe Dumnezeu, pe Fiul său şi pe colaboratorii lor în credinţă (Marcu 12:30; Ioan 21:15–17; 1 Ioan 4:21). Aşa cum membrii unei familii propriu-zise în care domneşte iubirea se bucură când stau la masă împreună, oamenii care îi sunt dedicaţi lui Dumnezeu sunt încântaţi să fie prezenţi la întrunirile, adunările şi congresele creştine, ca să beneficieze de minunate tovărăşii şi de o excelentă hrană spirituală (Matei 24:45–47; Evrei 10:24, 25). Un membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova a spus cândva: „Pentru mine, întâlnirea cu fraţii este una dintre cele mai mari bucurii din viaţa mea şi o sursă de încurajare. Îmi place să fiu printre primii care vin la Sala Regatului şi să fiu printre ultimii care pleacă, dacă se poate. Simt o bucurie lăuntrică atunci când vorbesc cu cei din poporul lui Dumnezeu. Când sunt în mijlocul lor, simt că sunt acasă, cu familia“. Trăiţi şi voi aceleaşi sentimente? — Psalmul 27:4.

11. În ce lucrare găsesc prin excelenţă Martorii lui Iehova fericire, şi ce rezultă din faptul că ne axăm viaţa pe serviciul pentru Dumnezeu?

¹¹ O familie unită îşi găseşte fericirea în faptul de a conlucra. În mod asemănător, cei din familia de închinători ai lui Iehova îşi găsesc bucuria în înfăptuirea în unitate a lucrării care constă în predicarea Regatului şi în facerea de discipoli (Matei 24:14; 28:19, 20). Participarea cu regularitate la această lucrare ne apropie de alţi Martori ai lui Iehova. Axându-ne viaţa pe serviciul pentru Dumnezeu şi sprijinind toate activităţile poporului său, vom promova, de asemenea, spiritul de familie în rândul nostru.

Ordinea teocratică este un factor esenţial

12. Care sunt trăsăturile unei familii fericite şi unite, şi ce măsuri au promovat unitatea în congregaţiile creştine din secolul I e.n.?

¹² O familie care beneficiază de o conducere fermă, dar plină de iubire, şi care este ordonată va fi, cu siguranţă, unită şi fericită (Efeseni 5:22, 33; 6:1). Iehova este un Dumnezeu al ordinii şi al păcii, iar toţi membrii familiei sale îl consideră „Cel Suprem“ (Daniel 7:18, 22, 25, 27, NW; 1 Corinteni 14:33). Ei recunosc, de asemenea, că el l-a numit pe Fiul său, Isus Cristos, moştenitorul tuturor lucrurilor şi că i-a încredinţat toată autoritatea din cer şi de pe pământ (Matei 28:18; Evrei 1:1, 2). Avându-l pe Cristos drept Cap, congregaţia creştină este o organizaţie unită şi ordonată (Efeseni 5:23). Coordonarea activităţilor desfăşurate de congregaţiile din secolul I e.n. îi revenea unui corp de guvernare format din apostoli şi din alţi ‘bătrâni’ maturi din punct de vedere spiritual. Fiecare congregaţie avea supraveghetori, sau bătrâni, şi slujitori ministeriali numiţi (Faptele 15:6; Filipeni 1:1). Ascultarea de cei ce se aflau în frunte promova unitatea. — Evrei 13:17.

13. Cum îi atrage Iehova pe oameni, şi la ce duce acest lucru?

¹³ Dar toată această ordine lasă să se înţeleagă că unitatea închinătorilor lui Iehova poate fi pusă pe seama unei conduceri severe şi insensibile? Categoric, nu! Referitor la Dumnezeu sau la organizaţia sa, nu există nimic lipsit de iubire. Iehova îi atrage pe oameni arătându-le iubire, iar în fiecare an sute de mii de persoane devin în mod voluntar şi cu bucurie membri ai organizaţiei lui Iehova, botezându-se ca simbol al faptului că s-au dedicat lui Dumnezeu din toată inima. Atitudinea lor este ca aceea a lui Iosua, care şi-a îndemnat conaţionalii israeliţi astfel: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi . . . Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji DOMNULUI“. — Iosua 24:15.

14. De ce putem spune că organizaţia lui Iehova este teocratică?

¹⁴ Ca membri ai familiei lui Iehova, noi nu suntem numai bucuroşi, ci şi în siguranţă. Aceasta se datoreşte faptului că organizaţia sa este teocratică. Regatul lui Dumnezeu este o teocraţie (de la termenii greceşti theós — dumnezeu — şi krátos — guvernare). Regatul este o guvernare provenită de la Dumnezeu, decretată şi instaurată de el. ‘Naţiunea sfântă’ a lui Iehova, alcătuită din cei unşi, este supusă guvernării sale şi, prin urmare, este şi ea teocratică (1 Petru 2:9, NW). Întrucât Iehova, Marele Teocrat, este Judecătorul, Legislatorul şi Regele nostru, avem toate motivele să ne simţim în siguranţă (Isaia 33:22). Dar dacă s-ar ivi unele dispute care ar ameninţa bucuria, siguranţa şi unitatea noastră?

Corpul de Guvernare intervine

15, 16. Ce dispută s-a ivit în secolul I e.n., şi de ce?

¹⁵ Pentru a se păstra unitatea familiei, poate că, din când în când, trebuie aplanată o dispută. Să presupunem deci că, pentru a păstra unitatea familiei de închinători ai lui Dumnezeu din secolul I e.n., trebuia rezolvată o anumită problemă de natură spirituală. Ce era de făcut? Corpul de guvernare intervenea luând decizii care vizau problemele spirituale. În Scripturi sunt consemnate astfel de măsuri.

¹⁶ În jurul anului 49 e.n., corpul de guvernare s-a întrunit la Ierusalim ca să rezolve o problemă serioasă şi, astfel, să păstreze unitatea ‘casei lui Dumnezeu’ (Efeseni 2:19). Cu aproximativ 13 ani mai înainte, apostolul Petru îi predicase lui Corneliu, iar primii păgâni, sau oameni din naţiuni, au devenit credincioşi şi s-au botezat (Faptele, capitolul 10). În timpul primei călătorii misionare a lui Pavel, mulţi păgâni au îmbrăţişat creştinismul (Faptele 13:1—​14:28). De fapt, o congregaţie de creştini păgâni fusese formată în Antiohia, Siria. Unii creştini evrei credeau că cei convertiţi dintre păgâni trebuiau să se circumcidă şi să respecte Legea mozaică, dar alţii nu au fost de aceaşi părere (Faptele 15:1–5). Această dispută ar fi putut duce la o dezbinare totală, ba chiar la formarea de congregaţii separate de evrei şi de păgâni. De aceea, corpul de guvernare a intervenit luând unele hotărâri cu privire la lucrurile de natură spirituală.

17. Ce măsură teocratică, luată în unanimitate, este descrisă în Faptele, capitolul 15?

¹⁷ Potrivit textului din Faptele 15:6–22, „apostolii şi bătrânii s-au adunat laolaltă ca să cerceteze acest lucru“. Au fost prezenţi, de asemenea, şi alţii, inclusiv o delegaţie din Antiohia. La început, Petru a explicat că, ‘prin gura lui, oamenii naţiunilor au auzit vestea bună şi au crezut’ (NW). Apoi „toată mulţimea“ a ascultat în timp ce Barnaba şi Pavel „au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor“, sau al păgânilor. După aceea, Iacov a sugerat cum putea fi rezolvată problema. După ce corpul de guvernare a luat o hotărâre, relatarea spune: „Apostolii şi bătrânii, cu întreaga adunare [congregaţie, NW], au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi cu Barnaba“. Acei ‘bărbaţi aleşi’ — Iuda şi Sila — le-au dus colaboratorilor lor în credinţă o scrisoare de încurajare.

18. Ce hotărâre a luat corpul de guvernare cu privire la Legea mozaică, şi ce influenţă a avut aceasta asupra creştinilor evrei şi păgâni?

¹⁸ Scrisoarea, care anunţa hotărârea corpului de guvernare, începea cu următoarele cuvinte: „Apostolii, bătrânii şi fraţii, către fraţii dintre neamuri [naţiuni, NW] care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia: salutare!“ Şi alţii au asistat la această întrunire istorică, dar, după cât se pare, corpul de guvernare era format numai din ‘apostoli şi bătrâni’. Ei au fost îndrumaţi de spiritul lui Dumnezeu deoarece iată ce se spune în scrisoare: „Căci s-a părut bine Duhului Sfânt şi nouă să nu punem peste voi nici o altă greutate, decât aceste lucruri necesare: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de desfrânare [fornicaţie, NW]“ (Faptele 15:23–29). Creştinilor nu li se cerea să se circumcidă şi să respecte Legea mozaică. Această hotărâre i-a ajutat pe creştinii evrei şi păgâni să acţioneze şi să vorbească în unitate. Congregaţiile s-au bucurat, şi preţioasa unitate a fost păstrată în continuare, aşa cum se petrece şi în familia mondială a lui Dumnezeu din prezent, sub îndrumarea spirituală a Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova. — Faptele 15:30–35.

Să slujim în unitate teocratică

19. De ce în familia închinătorilor lui Iehova a prosperat unitatea?

¹⁹ Când membrii unei familii cooperează unii cu alţii, unitatea familiei prosperă. Acelaşi lucru este valabil şi cu familia de închinători ai lui Iehova. Fiind teocratici, bătrânii şi ceilalţi membri ai congregaţiei din secolul I e.n. i-au slujit lui Dumnezeu, cooperând integral cu corpul de guvernare şi acceptând hotărârile acestuia. Cu ajutorul corpului de guvernare, bătrânii ‘au vestit Cuvântul’ şi, în general, membrii congregaţiilor ‘au vorbit în perfect acord’ (2 Timotei 4:1, 2; 1 Corinteni 1:10, NW). Deci aceleaşi adevăruri scripturale erau prezentate în minister şi la întrunirile creştine, atât în Ierusalim, cât şi în Antiohia, Roma, Corint sau în orice alt loc. Aceeaşi unitate teocratică există şi azi.

20. Ce trebuie să facem pentru a ne păstra unitatea creştină?

²⁰ Ca să ne păstrăm unitatea, toţi cei ce fac parte din familia mondială a lui Iehova trebuie să se străduiască să manifeste iubire teocratică (1 Ioan 4:16). Trebuie să ne supunem voinţei lui Dumnezeu şi să manifestăm un respect profund faţă de „sclavul fidel“ şi faţă de Corpul de Guvernare. La fel ca dedicarea noastră la Dumnezeu, ascultarea noastră este, desigur, voluntară şi plină de bucurie (1 Ioan 5:3). Ce asociere potrivită constituie, conform psalmistului, bucuria şi ascultarea! El a cântat astfel: „Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de DOMNUL şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!“ — Psalmul 112:1.

21. Cum putem dovedi că suntem teocratici?

²¹ Isus, Capul congregaţiei, este teocratic în toate privinţele şi înfăptuieşte întotdeauna voinţa Tatălui său (Ioan 5:30). Să-l urmăm, aşadar, pe Modelul nostru, înfăptuind voinţa lui Iehova în mod teocratic, în unitate şi în deplină colaborare cu organizaţia Sa. Atunci, cu bucurie şi cu recunoştinţă sincere, vom putea repeta cântarea psalmistului: „Iată ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într-o strânsă unitate!“

Ce veţi răspunde?

◻ Ce legătură există între unitatea noastră creştină şi Psalmul 133?

◻ Care sunt unii dintre factorii care promovează unitatea?

◻ De ce ordinea teocratică este un factor esenţial pentru unitatea poporului lui Dumnezeu?

◻ Ce măsuri a luat corpul de guvernare din secolul I e.n. ca să păstreze unitatea?

◻ Ce înseamnă pentru voi faptul de a sluji în unitate teocratică?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Corpul de guvernare a acţionat ca să păstreze unitatea.