Un fost judecător îşi cere iertare — după 45 de ani
ÎN AUGUST 1995, într-o sală de şedinţe din Berlin, un fost judecător de la Curtea Supremă şi-a exprimat regretul pentru o nedreptate pe care o comisese cu 45 de ani în urmă faţă de unul dintre Martorii lui Iehova.
În octombrie 1950, Curtea Supremă a Republicii Democrate Germane (RDG) i-a declarat pe nouă Martori ai lui Iehova vinovaţi de propagandă împotriva statului şi de spionaj. Doi au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă, iar ceilalţi şapte — printre care tânărul de 22 de ani, Lothar Hörnig, al patrulea acuzat de la dreapta în fotografie — au primit pedepse cu închisoarea pe termen lung.
Patruzeci de ani mai târziu, RDG a devenit o parte a Republicii Federale Germania. De atunci, autorităţile au făcut unele investigaţii pentru a scoate la lumină câteva dintre nedreptăţile comise în fosta RDG şi au încercat să-i defere justiţiei pe cei răspunzători de acestea. O astfel de nedreptate a fost procesul Martorilor desfăşurat la Curtea Supremă în 1950.
A. T., acum în vârstă de 80 de ani, a fost unul dintre cei trei judecători care au pronunţat sentinţa în cazul celor nouă Martori aduşi în faţa instanţei. Fiind acum acuzat de denaturare a dreptăţii, el a compărut în faţa Curţii Regionale din Berlin pentru a-şi justifica hotărârea.
În declaraţia făcută în faţa curţii, fostul judecător a recunoscut că votase cu 45 de ani în urmă pentru un verdict de vinovăţie, deşi el optase pentru sentinţe mai puţin severe. Însă recentul proces i-a dat din nou de gândit. De ce? În timpul celui de-al doilea război mondial, Martorii lui Iehova au fost persecutaţi de nazişti pentru că au refuzat să-l sprijine pe Hitler. După război, Martorii au fost persecutaţi din nou, de această dată de regimul comunist. Aceasta l-a determinat pe judecător să fie „profund tulburat“.
Lothar Hörnig a declarat înaintea curţii că a stat cinci ani şi jumătate într-o celulă şi că nu a fost eliberat din închisoarea Brandenburg decât în 1959. Auzindu-l pe Hörnig, fostul judecător a izbucnit în lacrimi. „Îmi pare foarte rău“, a rostit el printre suspine. „Te rog să mă ierţi.“ Hörnig i-a acceptat scuzele. — Compară cu Luca 23:34.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 32]
Neue Berliner Illustrierte