Trăiţi în conformitate cu legământul vostru de căsătorie!

ZIUA nunţii este o zi fericită. Dar ea este, totodată, o ocazie foarte serioasă. Mireasa şi mirele fac o promisiune solemnă care le va influenţa tot restul vieţii. Cei prezenţi la căsătorie ca invitaţi sunt martori la această promisiune solemnă, însă Iehova Dumnezeu este principalul Martor.

Biblia nu impune proceduri precise sau un gen special de ceremonie de căsătorie. Dar, în semn de recunoaştere a originii divine a căsătoriei, de obicei, în cadrul unei ceremonii religioase se rostesc legămintele de căsătorie, fapt care îi conferă căsătoriei un caracter solemn. De câţiva ani, Martorii lui Iehova folosesc următorul legământ de căsătorie: „Eu, . . . , te iau pe tine, . . . , de (soţie/soţ), ca să te iubesc şi să-ţi port de grijă (mireasa: şi să-ţi acord un respect profund), în armonie cu legea divină, aşa cum este ea prezentată în Sfintele Scripturi pentru (soţii/soţiile) creştine, atâta timp cât vom trăi împreună pe pământ, potrivit normelor lui Dumnezeu cu privire la căsătorie“a.

Un subiect de meditare

Dacă intenţionezi să te căsătoreşti, ar fi foarte util să te gândeşti la profunzimea şi la semnificaţia acestui legământ înainte de ziua nunţii. Solomon a spus: „Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu îţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu“ (Eclesiastul 5:2). Dar dacă eşti deja căsătorit? Atunci ar fi bine să meditezi la importanţa promisiunii solemne pe care ai făcut-o înaintea lui Iehova. Trăieşti în armonie cu ea? Creştinii îşi iau în serios promisiunile. Solomon a continuat: „Împlineşte jurământul pe care l-ai făcut. Mai bine să nu faci nici un jurământ, decât să faci un jurământ şi să nu-l împlineşti. Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: «M-am pripit»“. — Eclesiastul 5:4–6.

O analiză a fiecărei expresii din legământul de căsătorie îţi va îmbogăţi, fără îndoială, înţelegerea cu privire la această promisiune solemnă.

„Eu, . . . , te iau pe tine“: Acestea sunt cuvintele introductive ale legământului. Ele scot în evidenţă faptul că tu singur îţi asumi responsabilitatea pentru decizia de a te căsători.

Creştinii nu se află sub obligaţia scripturală de a se căsători. Isus Cristos însuşi a rămas necăsătorit şi a recomandat celibatul pentru cei care pot „să primească lucrul acesta“ (Matei 19:10–12). Pe de altă parte, majoritatea apostolilor lui Isus au fost căsătoriţi (Luca 4:38; 1 Corinteni 9:5). Este clar deci că decizia de a încheia o căsătorie este o chestiune personală. Nici un om nu are autoritatea scripturală de a forţa pe altcineva să se căsătorească.

Prin urmare, decizia de a te căsători este luată pe răspunderea ta. Probabil că ai ales persoana cu care să te căsătoreşti. Când faci legământul de căsătorie, spunând: „Eu, . . ., te iau pe tine, . . .“, atunci iei sau accepţi acea persoană cu calităţile sale, dar şi cu defectele sale.

Cu timpul, probabil că vei descoperi trăsături nebănuite în personalitatea partenerului tău. Din când în când vei fi dezamăgit. Biblia spune că „toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Prin urmare, poate e nevoie să faci unele schimbări pentru a te obişnui cu partenerul tău. Acest lucru poate fi dificil, iar uneori s-ar putea să doreşti să abandonezi totul. Dar adu-ţi aminte că legământul de căsătorie este făcut în prezenţa lui Iehova. El te poate ajuta să reuşeşti.

„Te iau . . . de (soţ/soţie)“: Cu ocazia primei căsătorii, când Eva i-a fost dată în căsătorie lui Adam, Iehova Dumnezeu a spus că „ei vor deveni un singur trup“ (Geneza 2:24; Matei 19:4–6). Astfel, legătura conjugală este cea mai strânsă dintre relaţiile care pot exista între doi oameni. Căsătoria te aduce într-o nouă relaţie de rudenie. Tu accepţi pe cineva ca „soţie“ sau ca „soţ“. Aceasta se deosebeşte de orice altă relaţie. Acţiunile care cauzează daune neînsemnate în alte relaţii pot cauza o durere profundă în cadrul căsniciei.

Să luăm, de exemplu, sfatul scriptural consemnat în Efeseni 4:26. Aici Biblia spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“. Probabil că nu întotdeauna ţi-ai rezolvat problemele cu rudele şi cu prietenii atât de repede pe cât trebuia. Însă partenerul tău îţi este mai apropiat decât orice altă rudă sau prieten. Faptul de a nu rezolva repede problemele cu partenerul tău ar putea periclita legătura deosebită dintre voi.

Permiţi tu ca o neînţelegere dintre tine şi partenerul tău să se transforme într-o sursă constantă de iritare sau de supărare? Permiţi ca neînţelegerile şi situaţiile tulburătoare să persiste mai multe zile? Pentru a trăi în armonie cu legământul făcut, atunci când se ivesc dificultăţi nu lăsa să treacă o zi fără să te împaci cu partenerul tău. Aceasta înseamnă să ierţi şi să uiţi, precum şi să-ţi recunoşti propriile lipsuri şi greşeli. — Psalmul 51:5; Luca 17:3, 4.

„Ca să te iubesc“: Viitorul soţ jură ‘să-şi iubească şi să-i poarte de grijă’ miresei lui. Această iubire include iubirea romantică ce i-a adus, probabil, împreună. Însă iubirea romantică nu este suficientă. Iubirea pe care un creştin jură să i-o poarte partenerului său este mai profundă şi mai intensă.

Efeseni 5:25 afirmă: „Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit [congregaţia, NW]“. Iubirea lui Isus faţă de congregaţie nu intră, cu siguranţă, în aceeaşi categorie cu iubirea romantică dintre sexe. Termenii „iubiţi-vă“ şi „a iubit“ folosiţi în acest verset provin din cuvântul agápe, care se referă la iubirea guvernată de principii. Biblia le porunceşte aici soţilor să manifeste o iubire constantă, statornică, durabilă faţă de soţiile lor.

Aceasta nu este pur şi simplu emoţia de genul: „Te iubesc pentru că mă iubeşti“. Soţul pune bunăstarea soţiei sale chiar mai presus de propria sa bunăstare, iar soţia îşi iubeşte soţul în acelaşi mod (Filipeni 2:4). Faptul de a cultiva o iubire profundă faţă de partenerul tău te va ajuta să trăieşti în conformitate cu legământul de căsătorie pe care l-ai făcut.

„Să-ţi port de grijă“: Potrivit unui dicţionar, „a purta de grijă“ înseamnă ‘a îndrăgi ceva, a simţi sau a manifesta afecţiune pentru cineva’. Trebuie să-ţi exprimi iubirea atât prin cuvinte, cât şi prin fapte! O soţie are o deosebită nevoie de dovezi constante de iubire din partea soţului ei. Poate că soţul ei se îngrijeşte bine de necesităţile ei fizice, însă acest lucru nu ajunge. Există soţii care au hrană suficientă şi un cămin confortabil, dar care sunt nefericite până la disperare din cauză că sunt neglijate sau ignorate de partenerul de căsătorie.

Pe de altă parte, o soţie care ştie că este iubită şi că i se poartă de grijă are toate motivele să fie fericită. Bineînţeles, acelaşi lucru este valabil şi în cazul soţului. Adevărata iubire creşte mult dacă există exprimări sincere de dezmierdare. În Cântarea Cântărilor, păstorul îndrăgostit exclamă: „Cât de atrăgătoare este dragostea ta [sunt exprimările tale de dezmierdare, NW], sora mea, mireaso! Dragostea ta preţuieşte mai mult decât vinul şi miresmele tale sunt mai alese decât toate mirodeniile!“ — Cântarea Cântărilor 4:10.

„Şi să-ţi acord un respect profund“: De-a lungul veacurilor au existat bărbaţi care le-au maltratat pe femei şi le-au înjosit. Potrivit revistei World Health, chiar şi astăzi „violenţa împotriva femeilor se întâlneşte în orice ţară şi în orice categorie economică şi socială. În multe culturi, faptul de a-ţi bate soţia este considerat un drept al bărbatului“. Probabil că majoritatea bărbaţilor nu se fac vinovaţi de o astfel de conduită. Cu toate acestea, se pare că mulţi bărbaţi nu manifestă un interes sincer faţă de problemele care le afectează pe femei. Ca urmare, multe femei au adoptat o atitudine negativă faţă de bărbaţi. Unele soţii au fost auzite spunând: „Îmi iubesc soţul, dar pur şi simplu nu-l pot respecta!“

Însă Iehova Dumnezeu apreciază femeia care se străduieşte să-şi respecte soţul, chiar dacă el nu se ridică întotdeauna la înălţimea aşteptărilor ei. Ea recunoaşte că el are o responsabilitate sau o poziţie acordată de Dumnezeu (1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:23). Respectul profund faţă de soţul ei face deci parte din închinarea şi ascultarea ei de Iehova. Dumnezeu nu trece cu vederea ascultarea de care dau dovadă femeile pioase. — Efeseni 5:33; 1 Petru 3:1–6; compară cu Evrei 6:10.

În căsnicie, respectul trebuie să fie reciproc şi trebuie mai degrabă meritat decât, pur şi simplu, aşteptat sau pretins. De exemplu, în căsnicie nu are ce căuta vorbirea sarcastică sau jignitoare. Nu ar fi o dovadă de iubire sau de respect să faci comentarii depreciative la adresa soţului sau a soţiei tale. Nu foloseşte la nimic să dezvălui defectele partenerului tău sau să vorbeşti despre ele în public. În această privinţă, o persoană ar putea demonstra o gravă lipsă de respect chiar şi dacă ar vorbi în glumă. Cuvintele din Efeseni 4:29, 32 li se aplică atât soţilor, cât şi soţiilor. Aici Biblia spune: „Nici un cuvânt murdar să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, . . . fiţi buni unii cu alţii, miloşi“.

„În armonie cu legea divină, aşa cum este ea prezentată în Sfintele Scripturi“: Dumnezeu doreşte să ne bucurăm de libertatea de a alege şi de a acţiona. El nu ne împovărează cu o listă amănunţită de reguli care să guverneze viaţa conjugală. Însă el a trasat câteva linii directoare spre binele nostru.

Astăzi există o mare varietate de publicaţii referitoare la căsnicie, iar mulţi oameni îşi au propriile lor filozofii. Dar, atenţie! O mare parte din informaţiile care circulă pe tema căsniciei contravin Bibliei.

Trebuie, de asemenea, să recunoaştem că situaţia diferă de la o pereche la alta. Într-un fel, perechile căsătorite se aseamănă cu fulgii de zăpadă; de la distanţă, ele pot părea la fel, însă, în realitate, fiecare este unică, diferită de toate celelalte. Combinarea personalităţii tale cu a partenerului tău nu este reprodusă de nici o altă pereche căsătorită din lume. Deci nu te pripi să accepţi părerile personale ale altora. Nu există nici o formulă de factură umană care să aibă aplicabilitate în fiecare căsnicie!

În contrast cu aceasta, toate poruncile Bibliei sunt adevărate şi aplicabile. Apostolul Pavel a scris: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte“ (2 Timotei 3:16; Psalmul 119:151). Dacă citeşti Biblia şi iei învăţăturile sale drept ghid pentru viaţa ta cotidiană, vei reuşi să trăieşti în conformitate cu legământul tău de căsătorie. — Psalmul 119:105.

„Atâta timp cât vom trăi împreună pe pământ“: Aceste cuvinte indică o tovărăşie pe termen lung. Dumnezeu porunceşte ca ‘omul să lase pe tatăl său şi pe mama sa şi să se lipească de soţia sa’ (Geneza 2:24). Iehova doreşte ca voi să fiţi împreună. Slujiţi-l pe Dumnezeu împreună. Studiaţi Cuvântul său împreună. Rezervaţi-vă timp să vă plimbaţi împreună, să staţi împreună, să luaţi masa împreună. Bucuraţi-vă de viaţă împreună!

Unele perechi căsătorite depun eforturi pentru a-şi rezerva timp în fiecare zi doar ca să discute unul cu celălalt. Chiar şi după mulţi ani de căsnicie, această tovărăşie este vitală pentru fericirea conjugală.

„Potrivit normelor lui Dumnezeu cu privire la căsătorie“: Căsătoria este un cadou din partea lui Iehova Dumnezeu, care a creat instituţia familială (Proverbele 19:14). Nerespectarea normelor sale îţi va periclita nu numai fericirea conjugală, dar şi relaţia cu Creatorul. Pe de altă parte, când soţul şi soţia cultivă relaţii bune cu Iehova, manifestate prin ascultare de normele sale, ei vor fi în relaţii paşnice şi cu alţii, inclusiv unul cu celălalt. — Proverbele 16:7.

Nu uita niciodată că Iehova este principalul Martor al legământului de căsătorie pe care l-ai făcut. Continuă să trăieşti în conformitate cu această promisiune solemnă, iar căsnicia ta va fi o sursă de laudă şi de glorie pentru Iehova Dumnezeu!

[Notă de subsol]

[Text generic/Fotografiile de la pagina 22]

Într-un fel, perechile căsătorite se aseamănă cu fulgii de zăpadă. De la distanţă, toate par la fel, dar, în realitate, fiecare pereche este unică.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 22]

Cristale de zăpadă/Dover