Să ne închinăm lui Iehova cu mâini curate

PSALMISTUL David a cântat sub inspiraţie: „Îmi voi spăla mâinile în nevinovăţie şi voi înconjura altarul Tău, DOAMNE“. — Psalmul 26:6.

Probabil că, atunci când a compus aceste cuvinte, David făcea aluzie la obiceiul preoţilor leviţi din Israel de a urca la altar şi apoi de a-şi pune jertfele pe foc. Însă, înainte de a efectua acest act de închinare, preoţilor li se cerea să-şi spele mâinile şi picioarele. Acesta nu era un amănunt nesemnificativ. Nerespectarea acestui pas preliminar l-ar fi putut costa viaţa pe un preot! — Exodul 30:18–21.

Rezultatul spălării figurative este curăţenia spirituală şi morală (Isaia 1:16; Efeseni 5:26). Astăzi, Iehova doreşte să ‘înconjurăm altarul său’, slujindu-i. Dar el ne cere să facem aceasta cu mâini curate — cu mâini spălate „în nevinovăţie“, cum a spus David. Aceasta nu este o cerinţă neînsemnată, întrucât cei care practică necurăţia nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu (Galateni 5:19–21). O viaţă plină de lucrări sfinte nu justifică implicarea cuiva într-o conduită imorală. Astfel, apostolul Pavel a scris: „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat“. — 1 Corinteni 9:27.

Cei care caută aprobarea divină şi adevărata fericire trebuie să-i slujească lui Iehova cu mâini curate. Asemenea lui David, ei umblă „cu inimă întreagă şi cu curăţie“. — 1 Împăraţi 9:4.