Ajungând la tot felul de oameni în Atena zilelor noastre

CÂND apostolul Pavel a vizitat Atena aproximativ în anul 50 e.n., oraşul era încă un important centru comercial, chiar dacă nu se mai bucura de gloria antichităţii. O lucrare istorică declară: „[Atena] a continuat să fie metropola spirituală şi de artă a Greciei, precum şi locul după care tânjeau să-l viziteze oamenii educaţi şi puternici ai acelor vremuri“.

În timp ce se afla acolo, Pavel a avut, probabil, ocazia să le predice evreilor, atenienilor păgâni şi oamenilor din multe şi diverse părţi. Fiind un învăţător atent şi abil, el a spus într-un discurs că Dumnezeu le-a dat ‘tuturor viaţa şi suflarea’, că el „a făcut fiecare neam de oameni dintr-un singur“ om şi că le porunceşte „tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască“, deoarece El va judeca „pământul locuit“. — Faptele 17:25–31.

Un teritoriu variat

În ultimele decenii, Atena a redevenit un punct de atracţie pentru oameni de pretutindeni. Au venit aici diplomaţi şi cadre militare în calitate de membri ai unor misiuni diplomatice străine. Tineri din Africa şi din Orientul Mijlociu s-au stabilit aici ca studenţi universitari. Muncitori imigranţi din Africa, Asia şi Europa Răsăriteană au dat năvală aici. Există mulţi filipinezi şi alţi oameni din sud-estul Asiei, care au venit să caute de lucru ca servitori. De asemenea, există un flux constant de refugiaţi din ţările vecine şi din „punctele fierbinţi“ de pe tot globul.

Această situaţie constituie o provocare pentru predicatorii locali ai veştii bune a Regatului. Majoritatea rezidenţilor temporari vorbesc engleza, însă unii vorbesc doar limba lor maternă. Aceste persoane reprezintă multe şi diverse medii culturale şi religioase. Printre vizitatori poţi întâlni oameni care pretind că sunt creştini, musulmani, hinduşi, budişti, animişti, agnostici şi atei. Martorii lui Iehova trebuie să înveţe să-şi adapteze prezentările pentru a corespunde diverselor medii din care provin aceşti oameni.

Întrucât mulţi dintre aceşti nou-veniţi s-au confruntat cu dificultăţi, adesea ei au întrebări cu privire la sensul vieţii şi la perspectivele de viitor. Unii apreciază mult Biblia şi nu le este greu să accepte ceea ce spune ea. Majoritatea oamenilor din acest divers teritoriu sunt umili, blânzi şi flămânzi după adevăr. Ei se simt mai liberi să caute adevărul, deoarece se află departe de familia lor şi de mediul în care au crescut.

În 1986, în Atena s-a format prima congregaţie de limbă engleză, pentru a se ocupa de acest teritoriu. Creşterea a fost minunată. Pe parcursul ultimilor cinci ani, circa 80 dintre aceşti nou-veniţi s-au botezat. Dret rezultat, în Atena au luat fiinţă o congregaţie de limbă arabă, o congregaţie de limbă poloneză şi, temporar, o grupă de limbă franceză. Câţiva fraţi din congregaţia de limbă engleză s-au mutat pentru a ajuta alte congregaţii şi grupe similare din Salonic aflat în nord, din Iráklion (Creta) şi din Pireu, portul Atenei. V-ar face plăcere să-i cunoaşteţi pe unii dintre străinii care au învăţat adevărul în Atena?

Vin lucrurile demne de dorit ale naţiunilor

Thomas s-a născut în Asmara, Eritrea, şi era un catolic devotat. La vârsta de 15 ani s-a călugărit. El l-a întrebat pe stareţ: „Cum se poate ca un Dumnezeu să fie trei Dumnezei?“ Stareţul a răspuns: „Se poate, deoarece noi acceptăm ceea ce spune papa despre lucrurile spirituale. Mai presus de toate, acesta este un mister, şi tu eşti prea tânăr ca să-l înţelegi“. După cinci ani petrecuţi la mănăstire, Thomas a plecat, dezamăgit şi frustrat de conduita şi învăţăturile bisericii. Însă nu a renunţat să-l caute pe adevăratul Dumnezeu.

Într-o zi, la scurt timp după ce s-a mutat în Atena, a găsit la uşa lui o revistă Turnul de veghere cu tema „Puteţi beneficia de sănătate şi fericire“. L-a citit de câteva ori. În aceeaşi revistă, a citit că trebuie să căutăm mai întâi Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea sa (Matei 6:33). Thomas a îngenuncheat şi l-a rugat pe Dumnezeu să-i arate cum să facă aceasta, promiţând: „Dacă îmi vei arăta cum să caut Regatul tău, voi dedica şase luni din viaţa mea pentru a învăţa cum să-ţi slujesc“. În cea de-a patra săptămână, doi Martori au bătut la uşa lui. Thomas a acceptat imediat un studiu biblic şi după zece luni s-a botezat. El spune: „Iehova mi-a răspuns într-adevăr la rugăciune şi mi-a dat ocazia să devin un Martor al său. Acum iubirea lui mă îndeamnă să caut mai întâi Regatul şi dreptatea sa“.

În timp ce predicau de la uşă la uşă, alte două Martore au văzut un nume străin lângă o sonerie.

„Ce doriţi?“, s-a auzit o voce de femeie la interfon.

Una dintre Martore a spus că ele încercau să găsească persoane care vorbesc engleza şi sunt interesate de Biblie.

„Ce religie aveţi?“, a întrebat doamna.

„Suntem Martore ale lui Iehova.“

„A, bine! Urcaţi la ultimul etaj.“

Au urcat şi, când au deschis uşa liftului, au dat cu ochii de un bărbat foarte robust, cu o expresie mai degrabă negativă. Dar femeia a strigat dinăuntru.

„Lasă-le să intre. Vreau să vorbesc cu ele.“

Le-a spus că ea a cutreierat lumea cu echipa sportivă a soţului ei şi doar cu o zi înainte se rugase să-i găsească pe Martorii lui Iehova. Astfel s-a iniţiat pe loc un studiu biblic. Întrucât şederea lor în Grecia era limitată, s-au planificat trei studii pe săptămână, cartea Paradisul fiind terminată în numai zece săptămâni.

Următorul sezon sportiv i-a readus în Grecia. Femeia a reluat studiul şi făcea progrese excelente. După două luni, ea li s-a alăturat Martorilor în lucrarea de predicare ca proclamatoare nebotezată şi a iniţiat imediat primul ei studiu biblic. Cu cine? Cu soţul ei, care este foarte impresionat de Martori şi de schimbările făcute de soţia sa.

Allan, fiul unui pastor protestant, a crescut în Africa de Sud. Din fragedă copilărie el era convins că Biblia este revelaţia inspirată primită din partea lui Dumnezeu. Nesatisfăcut de religia sa, el s-a îndreptat spre filozofie şi politică, dar acestea i-au cauzat un gol mai mare ca oricând. După ce s-a mutat în Grecia, sentimentul de vid s-a amplificat. Simţea că viaţa sa era fără sens, că se afla pe un drum care nu ducea nicăieri.

Într-o noapte s-a întâmplat ceva. „M-am aşezat în genunchi şi mi-am vărsat inima înaintea lui Dumnezeu“, relatează Allan. „Cu lacrimi de regrete pentru felul în care-mi trăisem viaţa, l-am implorat pe Dumnezeu să mă conducă la adevăraţii săi continuatori. Am promis că voi umbla în lumina îndrumării sale.“ În săptămâna respectivă, în timp ce se afla într-un magazin, s-a angajat într-o conversaţie cu proprietara acestuia, şi a reieşit că ea era Martoră. Acea conversaţie a constituit un adevărat punct de cotitură în viaţa lui Allan. „În zilele care au urmat, am asistat la prăbuşirea convingerilor la care ţinusem: trinitate, focul iadului, nemurirea sufletului — toate, evident, învăţături nebiblice.“ La Sala Regatului, un cuplu de Martori s-a oferit să studieze Biblia cu el. A acceptat şi a făcut progrese rapide. „Adevărul m-a făcut să plâng de fericire“, îşi aminteşte Allan, „şi m-a eliberat“. După un an s-a botezat. Astăzi, el este fericit să slujească în congregaţia locală ca slujitor ministerial.

Elizabeth, din Nigeria, l-a căutat pe Dumnezeu în diverse biserici, dar fără să fie satisfăcută. Ceea ce o îngrozea cel mai mult era doctrina despre chinul veşnic în focul iadului. Când a venit în Atena cu familia ei, doi Martori au sunat la uşa ei, şi s-a iniţiat un studiu biblic. Elizabeth a fost fericită să afle că Dumnezeu nu-i torturează pe oameni, ci le oferă speranţa unei vieţi eterne pe un pământ paradiziac. Ea era însărcinată cu cel de-al patrulea copil, pe care intenţiona să-l avorteze. Atunci a aflat din Biblie punctul de vedere al lui Iehova cu privire la sfinţenia vieţii. Acum are o frumuseţe de fată. Elizabeth a progresat foarte rapid şi nu după mult timp s-a botezat. Deşi are patru copii şi un serviciu laic cu normă întreagă, reuşeşte să facă pionierat auxiliar aproape în fiecare lună. Ea a fost binecuvântată să-l vadă pe soţul ei începând studiul Bibliei. Ea spune: „L-am găsit, în sfârşit, pe adevăratul Dumnezeu şi închinarea adevărată, graţie lui Iehova şi iubitoarei sale organizaţii“.

La mulţi oameni din acest variat teritoriu se ajunge prin mărturia stradală, dar este nevoie de perseverenţă pentru a le dezvolta interesul. Acesta a fost cazul unei tinere doamne pe nume Sallay, din Sierra Leone. Un Martor i-a dat un tract, i-a notat adresa şi a aranjat să i se facă o vizită. Sallay a fost interesată şi a acceptat un studiu biblic, dar din cauza greutăţilor de la locul de muncă şi a altor dificultăţi, studiul nu s-a ţinut cu regularitate. Apoi ea s-a mutat pe neaşteptate fără să lase noua adresă. Martora a continuat să meargă la vechea adresă şi, în cele din urmă, Sallay i-a trimis vorbă Martorei să o viziteze la noua locuinţă.

Studiul a devenit acum mult mai regulat chiar dacă Sallay era însărcinată în ultimele luni. După naşterea copilului, Sallay a devenit proclamatoare nebotezată. Deşi totul pare să fie uşor, ei bine nu aşa stau lucrurile. La 6:30 dimineaţa ea trebuie să se deplaseze o jumătate de oră cu autobuzul pentru a-şi duce copilul la creşă, apoi o altă oră pentru a ajunge la serviciu. După ce-şi termină munca de curăţenie, ea face drumul de întoarcere spre casă. În serile în care are întruniri sau când merge în serviciul de teren, ea se deplasează cu autobuzul încă o oră dus şi o oră întors, în pofida opoziţiei soţului ei. În timp ce îi arăta iubire şi răbdare, ea a progresat până la pasul dedicării şi botezului. Dar soţul ei? A asistat la Comemorarea morţii lui Cristos şi a acceptat să studieze Biblia.

Binecuvântaţi cu rezultate excelente

Majoritatea acestor oameni stau temporar în Atena. Mulţi se întorc în ţara natală pentru a le împărtăşi vestea bună rudelor şi prietenilor. Alţii se mută în diverse ţări occidentale şi continuă să-i slujească lui Iehova. Cei care rămân în Grecia se bucură de rezultate excelente, depunându-le mărturie compatrioţilor lor care au imigrat şi ei acolo. În alte cazuri, seminţele adevărului au dat rod numai după ce vizitatorii s-au mutat în altă ţară şi au fost vizitaţi de Martori.

Toate acestea dovedesc că Iehova nu este părtinitor. El acceptă din toate naţiunile oameni care se tem de el şi iubesc dreptatea (Faptele 10:34, 35). Pentru aceşti oameni asemănători oilor, mutarea în altă ţară pentru avantaje materiale a avut drept rezultat binecuvântări mult mai mari decât anticipaseră — cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Iehova, şi a promisiunii sale cu privire la viaţa eternă într-o lume nouă dreaptă. Da, Iehova a binecuvântat într-adevăr din plin eforturile de a ajunge la vorbitorii de limbi străine din Atena zilelor noastre!

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Oameni din multe ţări aud vestea bună în Atena.