Când „nici un vânt nu este prielnic“

„CÂND un om nu ştie spre ce port să se îndrepte, nici un vânt nu este prielnic.“ Aceste cuvinte, artibuite filozofului roman din secolul întâi, Lucius Annaeus Seneca, confirmă un adevăr de mult recunoscut, şi anume: Pentru ca viaţa să aibă un sens, este esenţială fixarea unor obiective.

Deseori însă viaţa unora este în derivă. Mulţi se mulţumesc doar să evite stâncile şi vâltorile vieţii de fiecare zi. Neavând o direcţie stabilită, ei devin asemenea valurilor care sunt „duse de vânt pentru un moment şi aduse înapoi în momentul următor“ (Iacov 1:6, „Phillips“). Pentru asemenea persoane, „nici un vânt nu este prielnic“.

Biblia furnizează exemple de persoane care s-au orientat spre unele ţinte, slujind astfel ca modele pentru creştinii de astăzi. Moise „avea privirea aţintită spre plata recompensei“ (Evrei 11:26, „NW“). Pavel a scris: „Alerg drept spre ţintă, pentru a câştiga premiul“. El i-a încurajat pe colaboratorii săi în credinţă să „aibă aceeaşi atitudine“. — Filipeni 3:14, 15, „Today’s English Version“.

Menţinându-ne privirile aţintite spre promisiunile Bibliei, fie ca şi noi să imităm credinţa acestor bărbaţi care s-au orientat spre o ţintă. — Compară cu Evrei 13:7.