Calea îngustă spre libertate
PUŢINI oameni inteligenţi contestă faptul că universul este guvernat de legi naturale. Aceste legi dirijează totul, de la minusculii atomi până la imensele galaxii care conţin miliarde de stele. Dacă lucrurile ar sta altfel, nu s-ar putea organiza şi nu s-ar putea înţelege nimic; viaţa însăşi nu ar putea exista. Înţelegând legile naturale şi colaborând cu ele, omul a fost în stare să realizeze lucrări uimitoare, cum ar fi călătoria pe lună şi transmiterea unor imagini în culori din orice punct al pământului sau chiar din afara atmosferei terestre pe ecranele televizoarelor din locuinţele noastre.
Dar ce se poate spune despre legile morale? Este respectarea lor la fel de utilă şi de avantajoasă? Mulţi lasă impresia că pentru ei nu există legi morale şi îşi aleg o filozofie sau o religie laxistă după bunul lor plac.
Totuşi, există persoane care aleg o altă cale, ‘calea îngustă care duce la viaţă’, aşa cum este ea descrisă în Biblie. Nu ar trebui să fim surprinşi că aceasta este alegerea pe care o face doar o minoritate, deoarece Isus a spus cu privire la calea îngustă: „Puţini sunt cei care o află“ (Matei 7:14). De ce doar puţini?
Deoarece cărarea îngustă este delimitată de legile şi principiile lui Dumnezeu. Aceasta îi atrage doar pe cei care doresc cu sinceritate să-şi conformeze viaţa la normele lui Dumnezeu. În contrast puternic cu calea cea lată — care creează impresia de libertate, dar care, în realitate, înrobeşte — , calea îngustă, care pare restrictivă, aduce eliberare în orice aspect important al vieţii. Limitele ei sunt stabilite de „legea desăvârşită, cea a libertăţii“. — Iacov 1:25.
Cum eliberează calea îngustă
Este adevărat că nu e întotdeauna uşor să te menţii pe calea îngustă. Orice om este imperfect şi are o tendinţă moştenită spre nelegiuire. Astfel, o persoană ar putea fi înclinată să se abată puţin de la calea normală. Cu toate acestea, foloasele faptului de a rămâne pe ‘calea îngustă’ merită orice autodisciplinare sau corectare necesare, întrucât Dumnezeu ‘ne învaţă ce este de folos pentru noi’. — Isaia 48:17; Romani 3:23.
Să ilustrăm: Părinţii înţelepţi stabilesc o ‘cale îngustă’ în ce priveşte dieta copiilor lor. Aceasta înseamnă să fie uneori severi în timpul meselor. Dar, când copiii vor creşte mari, ei vor aprecia disciplinarea plină de iubire a părinţilor lor. Ca adulţi, ei vor prefera mâncarea sănătoasă. Iar marea varietate de alimente hrănitoare va înlătura orice sentiment de restricţie.
În sens spiritual, Dumnezeu procedează la fel cu cei care se află pe calea îngustă ce duce la viaţă. El cultivă în cei umili dorinţe sănătoase care aduc fericirea şi adevărata libertate. El face aceasta prin furnizarea Cuvântului său, Biblia. În plus, el ne invită să ne rugăm pentru ajutorul spiritului său şi ne porunceşte să ne asociem cu ceilalţi creştini, care ne pot încuraja să rămânem pe cărarea îngustă (Evrei 10:24, 25). Da, Dumnezeu este iubire, iar această calitate supremă stă la baza obiectivelor şi a tuturor metodelor sale. — 1 Ioan 4:8.
Atunci când predomină iubirea, pacea, bunătatea, stăpânirea de sine şi alte roade ale spiritului lui Dumnezeu, calea îngustă nu pare restrictivă. Aşa cum spune versetul biblic, „împotriva unor astfel de lucruri nu este lege“ (Galateni 5:22, 23). „Unde este Duhul Domnului [spiritul lui Iehova, NW], acolo este libertate“ (2 Corinteni 3:17). Încă de pe acum, adevăraţii creştini gustă din această libertate. Ei sunt liberi de multe dintre temerile care îi chinuiesc pe oameni în prezent, cum ar fi teama de viitor şi o teamă superstiţioasă de moarte. Cât de emoţionant este să meditezi la viitor, când „pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“ (Isaia 11:9). Atunci nu va mai exista nici teama de criminalitate. Încuietorile şi gratiile vor fi dispărut pentru totdeauna. Toţi se vor simţi liberi şi în siguranţă — zi şi noapte, acasă şi în afara locuinţei. Aceasta va fi cu adevărat libertate!
Suntem asiguraţi de ajutorul lui Dumnezeu
Bineînţeles, faptul de a trăi conform normelor lui Dumnezeu pretinde efort, însă „poruncile Lui nu sunt grele“ nici chiar pentru oamenii imperfecţi (1 Ioan 5:3). Pe măsură ce ne adaptăm la condiţiile de pe calea îngustă şi simţim foloasele faptului de a umbla pe ea, noi cultivăm tot mai mult dezgust faţă de acţiunile şi mentalitatea care îi caracterizează pe cei ce merg pe calea cea lată (Psalmul 97:10). Conştiinţa cu care suntem înzestraţi găseşte plăcere în ascultarea de legea lui Dumnezeu. În loc de ‘durerea pe care o au în suflet şi mâhnirea duhului’, care le sunt caracteristice multora, Dumnezeu promite: „Iată, slujitorii Mei vor cânta, de veselă ce le va fi inima“. Da, o inimă instruită de Iehova este veselă şi liberă. — Isaia 65:14.
Isus a murit pentru a ne face posibilă dobândirea adevăratei libertăţi. Biblia spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). Acum, în calitate de Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu, Isus aplică foloasele acestei jertfe. Peste puţin timp, după „necazul cel mare“, când calea cea lată şi cei care se află pe ea îşi vor fi ajuns sfârşitul, el va începe să îndrume cu răbdare omenirea ascultătoare pe ceea ce a mai rămas din calea îngustă, până la capătul ei, perfecţiunea umană (Apocalipsa 7:14–17; Matei 24:21, 29–31). În cele din urmă vom vedea împlinirea marii promisiuni: „Însăşi creaţia va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu“. Această libertate acordată de Dumnezeu nu poate fi egalată. Chiar şi moartea va fi nimicită. — Romani 8:21; Apocalipsa 21:3, 4.
Observând şi înţelegând în mod clar unde duce calea îngustă, o persoană o poate alege mai uşor şi poate merge în continuare pe ea. Îndeosebi tinerii sunt ajutaţi să nu fie nechibzuiţi şi să nu se ofenseze din cauza restricţiilor impuse de normele lui Dumnezeu, cum le consideră ei. Tinerii învaţă să vadă în acestea o dovadă a iubirii lui Dumnezeu şi o protecţie împotriva pericolelor de pe calea cea lată (Evrei 12:5, 6). Bineînţeles, o persoană are nevoie de răbdare, amintindu-şi că este nevoie de timp pentru a cultiva calităţi şi dorinţe spirituale, la fel cum este nevoie de timp pentru ca un pom să dea roade bune. Dar pomul va da roade numai dacă este cultivat şi udat.
Aşadar, studiază Cuvântul lui Dumnezeu, asociază-te cu alţi creştini şi ‘roagă-te neîncetat’ pentru spiritul sfânt (1 Tesaloniceni 5:17). Ai încredere că Dumnezeu te va ajuta să-ţi ‘netezeşti cărările’ (Proverbele 3:5, 6). Dar este practic să procedezi astfel? Dă într-adevăr rezultate? Da, a dat rezultate în cazul lui Tom, precum şi al lui Mary, menţionaţi în articolul precedent.
Ei nu mai umblă pe calea cea lată
Tom scrie: „Pe la mijlocul anilor ’70 am luat legătura cu Martorii lui Iehova, atunci când unul dintre ei a venit la noi acasă. Discuţia a dus la un studiu al Bibliei. Pas cu pas, am început să-mi pun viaţa în ordine. M-am botezat în 1982, iar în prezent slujesc în congregaţia locală. Acum şi fiul nostru este botezat. Îi mulţumesc soţiei mele că m-a suportat de-a lungul tuturor acelor ani dinainte de a afla adevărul. Şi, mai presus de toate, le mulţumesc lui Iehova şi Fiului său, Cristos Isus, pentru tot ceea ce ne-au oferit şi pentru speranţa de viitor pe care o avem acum“.
Dar Mary? Ei bine, ea credea că Dumnezeu nu o va ierta niciodată, însă, de dragul copiilor ei, dorea să înveţe despre el. Când a auzit că Martorii lui Iehova o învăţau pe vecina ei din Biblie, şi ea a cerut ajutor. Totuşi, viciile ei făceau ca progresul să fie dificil. Studiul când progresa, când regresa. Însă fetiţa ei de şapte ani continua să o încurajeze. „Haide, mami. O poţi face!“, îi spunea ea. Atunci Mary încerca din nou cu mai multă hotărâre.
Când concubinul ei, care consuma şi el droguri în exces, s-a întors acasă, el s-a alăturat studiului. În cele din urmă, amândoi şi-au învins viciile. Apoi, după legalizarea căsătoriei lor şi după botezul lor, ei au fost foarte fericiţi şi s-au simţit pentru prima dată ca o familie adevărată. Din nefericire, SIDA a curmat în cele din urmă viaţa lui Mary, însă ea a murit cu inima încrezătoare în promisiunea biblică a învierii şi a vieţii pe un pământ paradiziac, curăţat de orice urmă lăsată de maligna cale lată.
Da, este posibil să părăseşti calea largă şi spaţioasă care duce la distrugere. Cristos Isus a zis: „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17:3). Atunci de ce nu ai decide să umbli pe cărarea îngustă care duce la viaţă? Luând în serios şi aplicând ceea ce înveţi din Cuvântul lui Dumnezeu poţi experimenta personal împlinirea promisiunii emoţionante a Bibliei: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“. — Ioan 8:32.