Punctul de vedere corect cu privire la încercări

Verbul grecesc hypoméno, care înseamnă literalmente „a rămâne sau a sta sub“, este redat în Luca 2:43 şi în Faptele 17:14 prin „a rămas [în spate, NW]“. El a dobândit totodată sensul de „a rămâne ferm pe poziţie; a persevera; a rămâne neclintit“ şi este, astfel, tradus prin ‘a răbda; a persevera’ (Matei 24:13, NW). Substantivul hypomoné denotă, de obicei, „perseverenţă“ curajoasă, neclintită sau răbdătoare, care nu îşi pierde speranţa în faţa obstacolelor, a persecuţiilor, a încercărilor sau a tentaţiilor.

Înţelegând faptul că viitorul lor etern depinde de perseverenţă şi că se pot bizui pe ajutorul divin, creştinii nu trebuie să se îngrozească în faţa încercărilor şi a necazurilor, indignându-se sau lamentându-se, autocompătimindu-se sau umplându-se de amărăciune. Apostolul Pavel ne-a îndemnat să „ne lăudăm şi în necazuri, căci ştim că necazul lucrează răbdare [perseverenţă, NW]“ (Romani 5:3). Încercările suportate cu răbdare şi hotărâre, având ajutorul divin, dezvăluie că un creştin posedă calitatea necesară a perseverenţei — fapt care nu se cunoştea în realitate şi prin experienţă înainte de începerea necazului.

Perseverenţei trebuie să i se permită „să-şi facă desăvârşit lucrarea“, lăsând încercarea să-şi urmeze cursul în mod complet, fără a recurge la mijloace nescripturale pentru a ieşi repede din ea. Atunci credinţa este testată şi rafinată, iar puterea ei de susţinere devine evidentă. Pot ieşi la iveală unele domenii de slăbiciune, permiţându-i unui creştin să-şi vadă defectele şi să facă îmbunătăţirile necesare. Încercările suportate cu fidelitate pot modela o persoană, făcând-o să aibă mai multă răbdare, înţelegere, compasiune, bunăvoinţă şi iubire atunci când tratează cu ceilalţi. Prin urmare, permiţând perseverenţei „să-şi facă desăvârşit lucrarea“, o persoană ‘nu va duce lipsă de nimic’ din ceea ce Iehova Dumnezeu aşteaptă de la slujitorii săi aprobaţi. — Iacov 1:2–4.