Ascensiunea pe un munte mai înalt decât Himalaya
HIMALAYA! Ce vă evocă acest cuvânt? O imagine impresionantă cu piscuri îngheţate, unde vântul suflă în rafale puternice? Bucuria cuceririi pe care ţi-o dă faptul că stai în picioare pe cel mai înalt munte din lume? Pentru cei mai mulţi dintre noi, o ascensiune pe Everest, în munţii Himalaya, din Nepal, este un lucru imposibil. Şi totuşi, azi, mulţi oameni din Nepal urcă pe un munte care este mai înalt decât Himalaya! Înainte de a afla mai multe lucruri despre călătoria la acest munte înalt, să facem o incursiune în micuţul, dar frumosul Regat al Nepalului.
Nepal, Regatul de la munte
Regatul Nepalului este un stat neobişnuit, fiindcă face parte dintre puţinele monarhii care mai există în lume şi fiindcă nu este un regat laic, ci unul religios. Nepalul este singurul stat hindus din lume. Majoritatea celor 20 de milioane de locuitori ai lui sunt hinduşi. Există totuşi o mare diversitate în ce priveşte originile etnice ale populaţiei de aici. Cei care trăiesc în regiunile muntoase din nord sunt, în general, de origine tibeto-birmană, în timp ce în câmpiile din sud, populaţia predominantă este de provenienţă indo-ariană. Nepaleza este limba oficială a ţării şi limba maternă a circa 60 la sută din populaţie. Ceilalţi locuitori vorbesc limbile a peste 18 etnii.
Nepalul este de formă dreptunghiulară, măsurând 880 de kilometri de la est la vest şi 200 de kilometri de la nord la sud. Maiestuosul lanţ muntos Himalaya, care formează graniţa de nord, include muntele Everest, având cel mai înalt pisc — 8 848 m — şi opt piscuri de peste 8 000 de metri înălţime. În partea centrală a Nepalului se află munţi mai mici, precum şi lacuri şi văi, iar mai la sud, la graniţa cu India, se întinde regiunea fertilă Terai, principala zonă agricolă a ţării.
Capitala — Kathmandu —, aflată în regiunea centrală, este, într-adevăr, un loc încântător pentru turişti. Ea le oferă acestora zboruri peste crestele maiestuoase ale munţilor, excursii în rezervaţii de animale şi vizite la numeroase puncte de atracţie din zonă. Nepalul este numit uneori valea zeilor, deoarece religia joacă un rol determinant în viaţa locuitorilor lui. Religia constituie şi motivul pentru care milioane de oameni din toată lumea vin la un „munte“ care este mai înalt decât Himalaya.
Cu aproximativ 2 700 de ani în urmă, profetul evreu Isaia a fost inspirat să anunţe că, „în zilele din urmă, . . . muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; . . . multe popoare se vor duce şi vor zice: «Veniţi, să ne suim la muntele DOMNULUI, . . . ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui»“ (Isaia 2:2, 3). Aici, închinarea pură şi înălţată a lui Iehova, Creatorul şi Suveranul universului, este asemănată cu un munte mai înalt decât toate celelalte forme de închinare, care sunt asemenea unor munţi. Ea constituie obiectul unei lucrări de instruire la scară mondială, ajutându-i pe oamenii flămânzi de adevăr să înveţe despre căile lui Iehova. Cum a demarat această lucrare în Nepal?
Începuturi mici
În timpul celui de-al doilea război mondial, un soldat al armatei britanice era în căutarea religiei adevărate. Părinţii săi erau hinduşi de naţionalitate nepaleză, convertiţi la catolicism. Pe măsură ce creştea, el şi-a dat seama de absurditatea idolatriei, a respins, printre alte învăţături, doctrina despre focul iadului şi a început să cerceteze credinţele bisericilor protestante, dar nu a găsit nimic care să-l mulţumească.
Luat prizonier de japonezi în fostul Rangoon (Birmania), acest soldat s-a rugat să poată supravieţui condiţiilor aspre din lagărul de muncă unde fusese închis şi să-şi continue cercetările pentru a găsi închinarea adevărată. Ulterior a reuşit să scape din mâna învingătorilor săi şi a fost ajutat de un profesor de şcoală în casa căruia a găsit broşura Where Are the Dead? (Unde sunt morţii?), scrisă de J. F. Rutherford. El a recunoscut glasul adevărului şi, când Martorii lui Iehova l-au vizitat la Rangoon în 1947, a acceptat prompt să studieze Biblia. După câteva luni s-a botezat, lucru pe care, la scurt timp după aceea, l-a făcut şi tânăra lui soţie. Ei au hotărât să se întoarcă în India, stabilindu-se în localitatea lor natală, Kalimpong, situată în zona montană din nord-estul ţării. Aici s-au născut şi au crescut cei doi copii ai lor. În martie 1970, familia s-a mutat în Kathmandu.
Constituţia Nepalului interzicea prozelitismul. Oricine era găsit propagând o aşa-zisă religie străină era pasibil de condamnare la şapte ani de detenţie, iar cine adera la o astfel de religie putea fi condamnat la trei ani închisoare plus o amendă ridicată. Deci depunerea de mărturie trebuia făcută cu precauţie. Predicarea din casă în casă pretindea vizita la o casă, iar apoi deplasarea într-un alt cartier pentru a face o vizită acolo. Este uşor de înţeles că mărturia informală a jucat un rol foarte important în răspândirea veştii bune.
Progresul era foarte lent. Întrucât cuprindea o populaţie de zece milioane de locuitori, terenul de lucru avea un efect descurajator. Seminţele adevărului au fost semănate prin mărturia pe care membrii acestei familii o depuneau prietenilor, cunoscuţilor, patronilor şi colegilor de muncă. Ei ţineau cu regularitate întruniri în locuinţa lor şi îi invitau pe cei care manifestau interes să li se alăture. În cele din urmă, în martie 1974, după ce au perseverat patru ani plantând şi udând, au apărut în Nepal primele roade, iar acestea proveneau dintr-o sursă care nu era promiţătoare!
În timpul unei vizite la o locuinţă, vestitorul a vorbit unui om bogat care era secretarul unui membru al familiei regale. „Discută cu fiul meu“, a spus omul. Fiul a consimţit să studieze Biblia. După un timp şi-a schimbat serviciul, deoarece lucra la o casă de jocuri de noroc. Tatăl său, un budist devotat, i s-a împotrivit. Totuşi, acest tânăr a luat poziţie de partea lui Iehova. Care a fost rezultatul? După un timp, tatăl său a încetat să i se mai opună, iar câteva rude apropiate au acceptat adevărul biblic. Acum el slujeşte ca bătrân în congregaţia creştină.
Pentru a rămâne tari spiritualiceşte şi pentru a respecta porunca scripturală de a nu părăsi întrunirile, membrii micului grup din Kathmandu ţineau cu regularitate întruniri într-o locuinţă particulară, dar mulţi fraţi nu puteau asista la întrunirile mai mari. Cei care îşi permiteau să asiste la asemenea adunări se duceau în India, ceea ce însemna o călătorie lungă şi costisitoare, care includea traversarea unor lanţuri muntoase.
Ce bucurie a fost când întregul program al congresului de district a fost prezentat în locuinţa unde ei îşi ţineau întrunirile! Imaginaţi-vă patru fraţi, printre care şi un membru al filialei din India, susţinând întregul program! A fost prezentată chiar şi o dramă biblică! Cum? S-au făcut diapozitive la o repetiţie cu costume ţinută în India. Apoi, în Nepal, aceste diapozitive au fost proiectate pe un ecran, însoţite de textul dramei înregistrat pe bandă. Auditoriului i-a plăcut foarte mult. Cât de mare a fost acest auditoriu? Optsprezece persoane!
Lucrarea de predicare nu putea primi ajutor din afară, deoarece lucrarea misionară era interzisă, iar găsirea unui loc de muncă constituia o problemă pentru străini. Totuşi, doi Martori indieni au reuşit să găsească de lucru în Nepal în diferite perioade, petrecând mai mulţi ani în Kathmandu şi ajutând la întărirea congregaţiei nou formate. În 1976, în Kathmandu existau 17 vestitori ai Regatului, iar în 1985 fraţii şi-au construit propria Sală a Regatului. Când aceasta a fost terminată, aici au început să se ţină cu regularitate congresele de district anuale, precum şi alte adunări. În acest teritoriu muntos şi îndepărtat, o astfel de sală era, într-adevăr, un centru al închinării pure.
Extindere în pofida dificultăţilor
Deoarece lucrarea de predicare se făcea cu mare precauţie în perioada de început, ea nu a dat de bănuit autorităţilor. Spre sfârşitul anului 1984 însă au început să fie impuse restricţii. Un frate şi trei surori au fost arestaţi şi ţinuţi la închisoare patru zile, după care au fost puşi în libertate, fiind avertizaţi să nu mai continue activitatea. Într-un sat, nouă persoane au fost arestate în timp ce în locuinţele lor se ţineau studii biblice. Şase dintre ele au fost ţinute la închisoare timp de 43 de zile. S-au mai făcut şi alte arestări, dar fraţii nu au fost daţi în judecată.
Mai recent, în 1989, toate surorile şi toţi fraţii dintr-o grupă de studiu de carte au fost arestaţi, ţinuţi la închisoare trei zile, iar apoi eliberaţi. De câteva ori li s-a cerut să semneze o declaraţie în care să arate că nu vor mai predica, dar ei au refuzat. Unii au fost eliberaţi numai după ce au semnat o declaraţie în care arătau că, dacă vor fi prinşi predicând din nou, vor fi de acord să suporte consecinţele.
În pofida acestor dificultăţi, fraţii au continuat să predice cu zel vestea bună a Regatului. De exemplu, în 1985, adică la un an după ce guvernul a început să ia măsuri, numărul celor care predicau a crescut cu 21 la sută. Cei 35 de vestitori au petrecut în medie 20 de ore pe lună vorbindu-le altora despre închinarea pură.
După un timp, în Nepal au început să se producă schimbări politice. Autorităţile au început să-şi dea seama că Martorii lui Iehova nu prezentau nici un pericol. De fapt, învăţământul biblic pe care îl efectuau ei avea un efect binefăcător, astfel că cei care au devenit Martori ai lui Iehova au devenit şi cetăţeni mai buni. Oficialităţile au văzut că închinătorii lui Iehova puneau accentul pe cinste, pe munca asiduă şi pe o înaltă ţinută morală, considerate de ei drept cerinţe fundamentale.
Martorilor li s-a făcut o bună publicitate când o fostă hindusă devotată a devenit Martoră şi a refuzat să accepte o transfuzie. Medicii au rămas uimiţi de poziţia ei hotărâtă şi de cunoştinţele ei în acest domeniu. Această femeie a fost ajutată să înveţe adevărul prin intermediul broşurii Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pământ! În pofida opoziţiei şi a batjocurilor din partea familiei, ea s-a botezat în 1990, când avea aproape 70 de ani. Mai târziu şi-a fracturat piciorul şi, întrucât suferea şi de alte afecţiuni, a trebuit să suporte o operaţie grea. Timp de două săptămâni, ea s-a împotrivit medicilor şi rudelor care făceau presiuni asupra ei ca să primească sânge. În cele din urmă, operaţia a reuşit, fără ca medicii să-i administreze sânge. Deşi acum nu poate să se mişte în voie, această soră fidelă şade la poarta ei în fiecare dimineaţă şi îi invită pe trecători să se aşeze lângă ea ca să audă o veste minunată.
Nepalul azi
Care este situaţia în Nepal azi? Martorii lui Iehova se bucură în mare măsură de libertatea de închinare, la fel ca fraţii lor din întreaga lume. Din vremea când unul sau doi alpinişti figurativi li s-au alăturat celor care urcau pe muntele închinării adevărate, un număr crescând de oameni au spus: ‘Veniţi să ne suim la muntele lui Iehova’. În 1989 existau în medie 43 de vestitori care participau în fiecare lună la lucrarea de predicare, iar la Comemorarea morţii lui Cristos din acel an au fost prezente 204 persoane.
Apoi, conform promisiunii făcute, Iehova a început să grăbească strângerea celor care caută adevărul şi să-i aducă în casa lui (Isaia 60:22). Nu demult, în Kathmandu s-a format a doua congregaţie, iar în afara capitalei există acum două grupuri izolate. În aprilie 1994 au înaintat raport al activităţii de predicare 153 de creştini, ceea ce reprezintă o creştere de 350 la sută în mai puţin de cinci ani! Ei conduceau 386 de studii biblice la domiciliu cu persoane interesate. Comemorarea din 1994 a produs o mare bucurie deoarece la ea au fost prezente 580 de persoane, iar la adunarea specială de o zi, din cele 635 de persoane care au umplut sala, 20 s-au botezat. Aşadar, la fel ca în întreaga lume, Martorii lui Iehova din micuţul Nepal se bucură şi ei de mari creşteri.
În ultimii ani, cantitatea de literatură tipărită în nepaleză a crescut mult, ajutându-i pe cei umili să apuce cu fermitate adevărul. Traducători care au fost învăţaţi la filiala din India să folosească computere şi tehnici de traducere slujesc acum cu timp integral la Kathmandu. Echipaţi în vederea extinderii, alpiniştii teocratici ai Nepalului fac progrese.
Urcaţi mai sus decât pe Himalaya!
Şi dumneavoastră vă puteţi bucura de escaladarea unui munte mai înalt decât Himalaya. Făcând aceasta, vă veţi alătura nu numai celor din Nepal, ci şi milioanelor de persoane „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ (Apocalipsa 7:9, NW). Vă veţi bucura împreună cu ei de instruirea acordată de Creatorul munţilor maiestuoşi ca cei din Nepal. Veţi vedea cum Creatorul „va pune lucrurile în ordine“ (NW) şi veţi putea aştepta cu încredere să trăiţi veşnic pe un pământ curat şi înfrumuseţat. — Isaia 2:4.
[Harta de la pagina 24]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Kathmandu
Muntele Everest
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Sala Regatului din Kathmandu văzută din exterior
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Mulţi nepalezi beneficiază de studii biblice.