Ce foloase pot decurge din discuţiile pe teme religioase?

PĂRINŢII aşteaptă cu nerăbdare primele cuvinte ale bebeluşului lor. Când desluşesc în gânguritul lui o silabă repetată, probabil „mama“ sau „tata“, inimile lor se umplu de bucurie. Ei le împărtăşesc imediat această veste prietenilor, precum şi vecinilor. Primele mesaje transmise de un bebeluş constituie într-adevăr o veste bună care procură delectare.

Sunetele, imaginile şi mirosurile percepute de copil prin simţurile sale îl determină să reacţioneze cumva. Bineînţeles, există diferite reacţii. Dar dacă, după o perioadă de timp, un copil nu ar reacţiona la astfel de stimuli, părinţii ar fi, pe bună dreptate, îngrijoraţi că dezvoltarea copilului lor este împiedicată de ceva.

Bebeluşii reacţionează cel mai bine la persoanele pe care le cunosc. Când mama îşi dezmiardă copilaşul în braţe, de obicei acesta zâmbeşte larg. Însă când o rudă aflată în vizită îl atinge, el poate începe să plângă, ba chiar să refuze cu încăpăţânare să fie ţinut în braţe de acea persoană. Majoritatea rudelor care au această experienţă nu se dau bătute. Pe măsură ce bebeluşul ajunge să le cunoască mai bine, bariera necunoscutului dispare, spre marea lor încântare, iar zâmbetul copilaşului îşi face încet apariţia.

În mod similar, mulţi adulţi ezită să discute în mod deschis despre convingerile lor religioase cu o persoană pe care nu o cunosc de mult timp. Poate că ei nu înţeleg de ce ar dori un străin să discute despre o chestiune personală — religia. Rezultatul este că aceste persoane permit unei bariere să se interpună între ele şi cei care vorbesc despre Creator. Ba chiar refuză să vorbească despre ceva ce este, la urma urmelor, o trăsătură înnăscută a omului — dorinţa de a se închina cuiva.

De fapt, ar trebui să fim interesaţi să învăţăm despre Creatorul nostru, iar faptul de a conversa cu alţii ne poate oferi această ocazie. Lucrurile stau astfel deoarece Dumnezeu a recurs din vremuri străvechi la comunicarea deschisă. Să vedem cum.

‘Ascultaţi şi învăţaţi’

Prima ocazie în care Dumnezeu a comunicat cu un om a fost în grădina Edenului, când i-a vorbit lui Adam. Totuşi, după ce Adam şi Eva au păcătuit, ei au preferat să se ascundă atunci când Dumnezeu i-a chemat, dorind să comunice în continuare cu ei (Geneza 3:8–13). Biblia însă consemnează unele ocazii când bărbaţi şi femei au primit cu bucurie mesajele provenite de la Dumnezeu.

Dumnezeu i-a comunicat lui Noe mesajul despre iminenta distrugere a lumii nelegiuite din zilele sale, motiv pentru care Noe a devenit „un propovăduitor al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). În calitate de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu pentru generaţia sa, Noe nu numai că şi-a demonstrat convingerea în faptul că Dumnezeu întreţinea relaţii cu omul, dar a şi declarat în public că era de partea lui Iehova. Ce reacţie a observat Noe? Din nefericire, majoritatea contemporanilor săi „n-au ştiut nimic [nu au luat nimic în seamă, NW], până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi“ (Matei 24:37–39). Dar, spre fericirea noastră, cei şapte membri ai familiei lui Noe au dat ascultare avertismentului, au respectat instrucţiunile lui Dumnezeu şi au supravieţuit Potopului mondial. Din ei au descins toţi oamenii care trăiesc astăzi.

Mai târziu, Dumnezeu a comunicat cu o întreagă naţiune — Israelul antic. Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu le-a dat israeliţilor Cele Zece Porunci şi aproximativ 600 de alte legi la fel de obligatorii. Iehova aştepta ca ei să le respecte pe toate. Moise a poruncit ca, la fiecare şapte ani, în timpul sărbătorii anuale a Corturilor, Legea lui Dumnezeu să fie citită cu voce tare. „Să strângi poporul — i-a instruit el — , bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale.“ Cu ce scop? „Ca să audă [asculte, NW] şi să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru, să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia.“ Toţi trebuiau să audă şi să înveţe. Imaginaţi-vă cât trebuie să se fi bucurat ei când discutau despre ceea ce au auzit! — Deuteronomul 31:10–12.

După mai bine de cinci secole, regele iudeu Iosafat i-a organizat pe prinţi şi pe leviţi în vederea unei campanii de revitalizare a închinării pure aduse lui Iehova. Aceşti bărbaţi au străbătut toate cetăţile lui Iuda pentru a-i învăţa pe locuitori legile lui Iehova. Dispunând ca acestea să fie discutate în public, regele şi-a demonstrat zelul pentru închinarea adevărată. Cât despre supuşii săi, aceştia trebuiau să asculte şi să înveţe. — 2 Cronici 17:1–6, 9.

Depunând mărturie prin discuţii

Dumnezeu l-a trimis pe pământ pe însuşi Fiul său, Isus, ca să slujească în calitate de purtător de cuvânt al Său (Ioan 1:14). În timp ce trei dintre discipoli îl priveau pe Isus care s-a transfigurat în faţa lor, ei au auzit chiar vocea lui Dumnezeu declarând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea: de El să ascultaţi!“ (Matei 17:5). Ei au ascultat cu bucurie.

În mod similar, Isus şi-a îndrumat apostolii să le declare scopurile lui Dumnezeu altora. Însă, când îi mai rămăseseră aproximativ şase luni din ministerul pământesc, Isus a explicat că lucrarea de predicare a Regatului cerurilor era atât de vastă, încât aveau să fie necesari mai mulţi discipoli. El i-a instruit pe 70 dintre ei cum să discute despre Regatul lui Dumnezeu cu alţii şi apoi i-a trimis să răspândească acest mesaj în public (Luca 10:1, 2, 9). Cu puţin timp înainte de întoarcerea la Tatăl său în cer, Isus şi-a îndemnat continuatorii să ia iniţiativa în a le vorbi altora despre acest mesaj, chiar poruncindu-le: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele . . . Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“ (Matei 28:19, 20). Astăzi, la nivel mondial, adevăraţii creştini îndeplinesc această poruncă discutând vestea bună a Regatului lui Dumnezeu cu semenii lor. Aceste discuţii le oferă posibilitatea să depună mărturie în favoarea adevărului despre Iehova, Creatorul. — Matei 24:14.

Discuţii paşnice, ziditoare

În ce mod aveau să discute discipolii lui Isus despre convingerile lor cu alţii? Ei nu trebuiau să-i irite pe împotrivitori, nici să se certe cu ei. Dimpotrivă, trebuiau să-i caute cu sârguinţă pe cei care acceptau cu bucurie vestea bună şi apoi să le prezinte dovezi scripturale care o susţineau. Bineînţeles, Dumnezeu a observat reacţiile celor care veneau în legătură cu discipolii Fiului său, exact aşa cum a declarat Isus: „Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Acela care M-a trimis pe Mine“ (Matei 10:40). Ce reacţie puternică de refuz a avut loc când majoritatea contemporanilor lui Isus i-au respins mesajul!

„Robul Domnului nu trebuie să se certe — a sfătuit apostolul creştin Pavel — , ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da într-o zi pocăinţă, ca să cunoască adevărul“ (2 Timotei 2:24, 25). Modul în care Pavel le-a proclamat vestea bună oamenilor din Atena (Grecia) ne oferă un exemplu excelent. El a discutat pe bază de argumente cu iudeii în sinagoga lor. În piaţă, el vorbea în fiecare zi „cu aceia pe care-i întâlnea“. Deşi, fără îndoială că multora le plăcea numai să audă idei noi, Pavel vorbea direct şi cu amabilitate. El a discutat cu cei care îl ascultau despre mesajul lui Dumnezeu, care le cerea să se căiască. Reacţia lor a fost foarte asemănătoare reacţiei oamenilor de astăzi. „Unii îşi băteau joc, iar alţii ziceau: «Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată».“ Pavel nu a ţinut să-şi prelungească discuţia. Întrucât îşi predicase mesajul, el „a ieşit din mijlocul lor“. — Faptele 17:16–34.

Mai târziu, Pavel le-a spus membrilor congregaţiei creştine din Efes că el ‘nu s-a reţinut să le spună nici unul dintre lucrurile care erau profitabile, nici să îi înveţe în public şi din casă în casă’. Pe deasupra, el le-a ‘depus o mărturie temeinică atât iudeilor, cât şi grecilor despre căinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul Isus Cristos’. — Faptele 20:20, 21, NW.

Aceste exemple scripturale dezvăluie modul în care discutau despre religie slujitorii fideli ai lui Dumnezeu din timpurile biblice. La fel şi astăzi, Martorii lui Iehova dau dovadă de ascultare discutând despre religie cu semenii lor.

Discuţii fructuoase

‘Ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu.’ ‘Ascultaţi de poruncile lui.’ Cât de des se întâlnesc astfel de îndemnuri în Biblie! Puteţi urma această îndrumare biblică data viitoare când vă vor vorbi Martorii lui Iehova. Ascultaţi mesajul pe care vi-l aduc ei din Biblie. Acest mesaj nu este politic, dar el susţine un guvern ceresc condus de Dumnezeu, şi anume Regatul său. Acesta constituie mijlocul prin care Dumnezeu va înlătura cauzele conflictelor actuale (Daniel 2:44). După aceea, această conducere divină exercitată din cer va dirija lucrurile astfel încât întregul pământ să fie transformat într-un paradis asemănător grădinii Edenului.

Un fost detectiv a refuzat de repetate ori să asculte atunci când Martorii lui Iehova îi vorbeau despre Biblie. Însă asistând la creşterea continuă a criminalităţii, el a ajuns să fie dezamăgit de viaţă. Prin urmare, următorului Martor care l-a vizitat i-a spus că el vrea să cerceteze dovezile care susţin mesajul Bibliei. Au urmat discuţii purtate cu regularitate. Chiar dacă poliţistul şi-a schimbat domiciliul de câteva ori, Martorii l-au căutat cu bucurie la fiecare nouă adresă, ca să continue discuţiile. În cele din urmă, ofiţerul a recunoscut: „Dovezile pe care le căutam se aflau în tot acest timp chiar acolo, în Sfintele Scripturi. Dacă acei Martori nu ar fi perseverat în a-mi vorbi, încă aş fi fost în lume, întrebându-mă care este sensul vieţii. Realitatea este că am ajuns să cunosc adevărul şi sunt hotărât să-mi petrec restul zilelor încercând să-i găsesc pe cei care sunt în căutarea lui Dumnezeu, cum am fost eu“.

Ascultătorii interesaţi doresc în mod sincer să cunoască mai multe lucruri. Este normal ca ei să aştepte să li se ofere argumente pentru convingerile care li se prezintă (1 Petru 3:15). Exact aşa cum un copil îşi bombardează părinţii cu întrebări şi aşteaptă să i se răspundă, şi dumneavoastră puteţi aştepta, pe bună dreptate, să primiţi răspunsuri întemeiate de la Martori. Puteţi fi siguri că ei se vor întoarce cu bucurie şi vor continua să vă vorbească despre mesajul Bibliei.

Probabil că ştiţi deja unele lucruri despre Biblie. Vă puteţi da seama că ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la dumneavoastră va pretinde să faceţi unele schimbări în modul de viaţă. Nu vă reţineţi să analizaţi cum stau lucrurile de teamă că cerinţele lui Dumnezeu vă vor pretinde prea mult sacrificiu. Ele vă vor aduce doar fericire adevărată. Veţi înţelege acest lucru pe măsură ce veţi progresa pas cu pas.

Mai întâi de toate, analizaţi cine este Iehova, ce aşteaptă el de la dumneavoastră şi ce anume oferă. Cereţi-le Martorilor să vă arate ce spune Biblia în legătură cu acestea. Verificaţi în propriul dumneavoastră exemplar al Bibliei ceea ce spun ei. Sesizând că Martorii prezintă adevărul despre religie în mod raţional, veţi dori, foarte probabil, să studiaţi în mod amănunţit mai multe lucruri excelente pe care vi le pot împărtăşi ei din Scripturi. — Proverbele 27:17.

Pentru a-i observa pe Martori, sunteţi bineveniţi la locul lor de întrunire, la Sala Regatului. Acolo veţi auzi unele discuţii benefice pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. Veţi vedea cum se bucură cei prezenţi să vorbească unul cu altul despre scopurile lui Dumnezeu. Permiteţi-le Martorilor să vă ajute să învăţaţi adevărul despre voinţa lui Dumnezeu cu privire la noi, cei care trăim în prezent. Răspundeţi la invitaţia lui Dumnezeu de a discuta despre închinarea adevărată şi veţi avea parte de zâmbetul său aprobator, chiar de viaţa eternă în paradis! — Maleahi 3:16; Ioan 17:3.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Noe a vorbit în mod deschis despre scopul lui Dumnezeu.

[Legenda ilustraţiei şi a fotografiei de la pagina 7]

La fel ca Pavel în Atena antică, Martorii lui Iehova îi învaţă pe alţii adevărurile biblice.