Întrebări de la cititori

Când Eva, şi apoi Adam, a mâncat fructul aflat în pomul cunoştinţei binelui şi răului, era acel fruct un măr?

Nu ştim. Mulţi cred că „fructul oprit“ era un măr, iar de-a lungul timpului artiştii l-au înfăţişat deseori sub această formă. Însă Biblia nu specifică numele pomului sau al fructului. Eva l-a numit pur şi simplu „rodul [fructul, NW] pomului din mijlocul grădinii“. — Geneza 3:3.

Este interesant de observat ce se spune despre acest lucru la subiectul „Măr“ din Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor):

„S-au făcut multe supoziţii cu privire la felul de pom şi de fruct la care se referă cuvântul ebraic tappúach. Cuvântul propriu-zis arată că fructul se distinge prin parfumul sau aroma lui. El derivă din nafách, care înseamnă «a sufla; a gâfâi» (Ge 2:7; Iov 31:39; Ier 15:9). Iată ce a scris M. C. Fisher cu privire la acesta: «La prima vedere, legătura semantică [cu nafách] pare puţin forţată, dar sensurile „a respira“ şi „a emana miros“ sunt apropiate unul de celălalt. Termenul înrudit puah înseamnă atât „a sufla“ (vântul), cât şi „a emana un miros plăcut, a fi parfumat“»“. — Theological Wordbook of the Old Testament, ediţie îngrijită de R. L. Harris, 1980, vol. 2, p. 586.

„Printre fructele care au fost propuse în locul mărului se numără portocala, lămâia, gutuia şi caisa. . . . Totuşi, termenul arab analog, tuffah, înseamnă în principal «măr» şi este demn de menţionat faptul că denumirile ebraice ale localităţilor Tapuah şi Bet-Tapuah (numite astfel probabil datorită faptului că acest fruct exista din abundenţă în împrejurimile lor) s-au păstrat în formele din arabă care folosesc acest cuvânt (Ios 12:17; 15:34, 53; 16:8; 17:8). Aceste localităţi nu se află în câmpie, ci în zonele de deal, unde clima este, în general, mai temperată. În plus, nu poate fi exclusă total posibilitatea unor variaţii de climă survenite în trecut. Pe de altă parte, în prezent cresc meri în Israel, ceea ce corespunde în mod satisfăcător cu relatarea biblică. William Thomson, care, în secolul trecut, a petrecut mulţi ani în Siria şi în Palestina, a anunţat că a găsit livezi de meri chiar şi în zona Ascalonului, în câmpiile din Filistia. — The Land and the Book, ediţie revizuită de J. Grande, 1910, p. 545, 546.

Mărul (Pyrus malus) este menţionat îndeosebi în Cântarea cântărilor, unde exprimările de iubire ale păstorului faţă de Sulamita sunt asemănate cu umbra plăcută a unui măr şi cu dulceaţa fructului acestuia (Câ 2:3, 5). La rândul său, păstorul aseamănă suflarea ei cu parfumul merelor (Câ 7:8; vezi şi 8:5). În Proverbele (25:11), cuvintele adecvate spuse la timpul potrivit sunt asemănate cu «nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint». În afară de acestea, singura referire biblică la mere este cea din Ioel 1:12. Concepţia tradiţională potrivit căreia mărul a fost fructul interzis în Eden nu are fundament biblic. În mod asemănător, în King James Version (Ps 17:8; Pr 7:2 şi în alte versete) se găseşte expresia «mărul ochilor», dar aceasta nu este o expresie a limbii ebraice, traducerea ei literală fiind «pupila globului ocular [al cuiva]».“ — Insight on the Scriptures, volumul 1, paginile 131, 132, publicată în 1988 de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.