Sursa curajului neobosit

„UN ŞUIERAT ne-a făcut să ne oprim brusc din mers. Apoi, dintr-un tufiş din stânga noastră, două păsări se îndreptară spre noi cu aripile deschise. În faţa noastră se aflau două ouă depuse într-o mică adâncitură în pământ. Păsările ne împiedicaseră să călcăm din greşeală pe cuibul lor. De câte ori încercam să ne apropiem de cuib ca să fotografiem frumoasele ouă cu pete cafenii, ele repetau ameninţarea. «Ce curajoase sunt!», ne spuneam noi.“

Lucrul acesta s-a petrecut în faţa a patru oameni care se apropiau de cuibul unui Burhinus capensis, exemplar cu penajul pătat, din familia Păsărilor ogorului. O pasăre mai mică este ploierul fierar. În Everyone’s Guide to South African Birds, ornitologii Sinclair şi Mendelsohn specifică următoarele: „Perechile care au pui îşi apără cu străşnicie cuibul şi puii şi devin foarte agresive la apropierea oricărui intrus. Ele nu se sperie de statura transgresorului şi zboară în sus, ţipând cu asprime şi năpustindu-se ca o bombă în cădere chiar şi asupra oamenilor, în încercarea de a-i avertiza să plece de acolo“.

Unii au urmărit cu atenţie câte un elefant uriaş mergând fără să vrea spre cuibul unui ploier fierar şi declanşând reacţia păsării. De obicei, elefanţii le fac pe plac, ocolind cuibul.

De unde au păsările acest curaj remarcabil? Curajul provine de la Cel care le-a creat. Iehova Dumnezeu a programat aceste creaturi mici cu reacţii instinctive pentru a împiedica animalele mai mari să le vatăme cuiburile sau puii mici.

O lecţie pentru creştini

Creştinii pot trage învăţăminte de aici, chiar dacă ei nu vor să se limiteze la curajul pur instinctiv. Lor li se cere să-l imite pe Stăpânul lor, Isus Cristos, care s-a supus fără frică poruncilor lui Dumnezeu (Evrei 12:1–3). Biblia îi condamnă pe laşii care evită să-i slujească lui Dumnezeu (Evrei 10:39; Apocalipsa 21:8). Dar Iehova ne cunoaşte constituţia imperfectă şi ştie că s-ar putea ca, uneori, să păcătuim sau să ne lipsească curajul necesar pentru a înfăptui deplin voinţa sa (Psalmul 103:12–14). Ce poate face cineva dacă frica îl reţine să facă ce este drept?

Un creştin trebuie să-i ceară lui Dumnezeu în rugăciune putere pentru a face faţă încercărilor şi pentru a continua să înfăptuiască voinţa divină. Biblia conţine o promisiune încurajatoare cu privire la ajutorul lui Iehova: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui care nu mai este în stare de nimic. Flăcăii obosesc şi sunt storşi de putere, chiar tinerii se clatină şi cad; dar cei care se încred în DOMNUL îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu sunt extenuaţi“ (Isaia 40:29–31). Mulţi oameni imperfecţi au simţit personal veridicitatea acestor cuvinte, şi „din slabi au devenit puternici“ (Evrei 11:34). Un exemplu pozitiv a fost apostolul creştin Pavel, care a scris următoarele: „Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca vestirea să fie făcută pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile“. — 2 Timotei 4:17.

Chiar şi cei care manifestă de curând interes şi vor să devină continuatori ai lui Isus Cristos pot simţi acest ajutor fortifiant. Să luăm cazul unui sud-african pe nume Henry, care era trezorierul bisericii sale şi locuia lângă casa pastorului. Henry căuta adevărul. Într-o zi, în pofida ataşamentului său faţă de biserică, el a acceptat oferta de a studia gratuit Biblia la domiciliu cu Martorii lui Iehova. După un timp şi-a exprimat dorinţa de a deveni Martor şi a întrebat ce măsuri trebuia să ia ca să atingă acest obiectiv. I s-a explicat că mai întâi trebuia să părăsească biserica (Apocalipsa 18:4). Întrucât pastorul era vecinul şi prietenul său, Henry a considerat că nu era suficient doar să scrie o scrisoare de demisie, ci trebuia să explice personal problema. El a făcut aceasta în mod curajos.

Pastorul a rămas surprins, dar, mai târziu, l-a luat pe preşedintele sinodului şi pe alţi membri ai bisericii şi l-au vizitat pe Henry. Ei au vrut să ştie de ce Henry a părăsit biserica lor pentru a deveni membrul unei religii care, după părerea lor, nu are spiritul sfânt al lui Dumnezeu. „La început mi-a fost frică să le răspund, a zis Henry, deoarece ei avuseseră întotdeauna o mare influenţă asupra mea. Dar m-am rugat lui Iehova să mă ajute, iar el mi-a dat putere ca să mă apăr astfel: «Dintre toate religiile internaţionale, care este singura care foloseşte numele lui Dumnezeu — Iehova? Nu Martorii lui Iehova? Credeţi că Dumnezeu le-ar permite să-i poarte numele, fără să le dea şi spiritul său sfânt?»“ Reprezentanţii bisericii nu au putut să combată asemenea argumente. Recunoscător pentru cunoştinţele şi puterea furnizate de Dumnezeu, Henry participă acum curajos împreună cu Martorii lui Iehova la ministerul de la uşă la uşă.

Da, pentru a fi un creştin adevărat este nevoie de curaj. În timp ce lumea aceasta se apropie de sfârşit, încercările la care va fi supusă credinţa noastră vor creşte la număr. Satan vrea să-i priveze pe slujitorii lui Dumnezeu de speranţa minunată a vieţii veşnice, încercând să le ştirbească integritatea faţă de Iehova (Compară cu Apocalipsa 2:10). Dar nu trebuie să cedăm niciodată. Chiar dacă vom suferi un regres temporar din cauza fricii, Iehova ne poate ajuta să ne refacem. Continuaţi să-i cereţi lui Iehova putere ca să înfăptuiţi în continuare voinţa sa. Nu uitaţi: el, care a creat păsările neînfricate, este Sursa curajului neobosit. Într-adevăr, creştinii adevăraţi trebuie ‘să aibă curaj şi să spună: «Iehova este ajutorul meu; nu îmi va fi teamă. Ce poate să-mi facă omul?»’ — Evrei 13:6, NW.