Apreciază-ţi serviciul sacru
PENTRU realizarea unui obiectiv meritoriu, trebuie să fim pregătiţi să plătim un preţ. Faptul de a deveni medic pretinde ani de studiu şi fermitate şi, de asemenea, bani. Un gimnast de elită şi-a petrecut cea mai mare parte a tinereţii lucrând la realizarea unor tot mai mari performanţe în urmărirea neobosită a perfecţiunii. În mod similar, un pianist iscusit poate privi în urmă la ani de exersare asiduă.
Există însă un obiectiv care aduce recompense ce depăşesc cu mult orice preţ care trebuie plătit. Care este acesta? Privilegiul de a fi un slujitor al Celui Preaînalt, Iehova Dumnezeu. Orice sacrificii facem în ce priveşte timpul, banii sau energia, privilegiul de a-i oferi Creatorului nostru un serviciu sacru ne aduce recompense incomparabile. Cuvintele apostolului Pavel sunt adevărate: „Evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare“ (1 Timotei 4:8). Să vedem cum se adeveresc aceste cuvinte.
Când învăţăm pentru prima dată despre Dumnezeu
Majoritatea celor care reacţionează favorabil la vestea bună şi încep să studieze Biblia probabil nu conştientizează amploarea schimbărilor care vor avea loc în viaţa lor. În primul rând, s-ar putea ca noul student al Bibliei să-şi piardă unii prieteni care nu pot înţelege motivul pentru care el nu li se mai alătură unor activităţi pe care el le recunoaşte acum ca fiind dezonorante pentru Dumnezeu (1 Petru 4:4). S-ar putea ca unii să întâmpine opoziţie din partea familiei şi poate că suferă văzându-i pe cei pe care îi iubesc manifestând aversiune, ba chiar ură, faţă de Iehova (Matei 10:36). Acesta poate constitui un preţ greu de plătit.
La locul de muncă sau la şcoală va trebui, de asemenea, să fie plătit un preţ. Cu timpul, noul student al Bibliei va înceta să ia parte la petreceri lumeşti şi la alte festivităţi. El nu va mai asculta discuţiile vulgare ale colegilor de muncă sau de şcoală, nici nu va schimba glume obscene cu ei. Dimpotrivă, va încerca să aplice sfatul din Efeseni 5:3, 4: „Desfrânarea sau orice alt fel de necurăţie sau lăcomia de avere nici să nu fie numite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte murdare, nici vorbe nechibzuite, nici glume care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă mulţumiri“.
Schimbări de genul acesta l-ar putea exclude pe studentul Bibliei din grup. Lucrul acesta poate fi dificil, îndeosebi pentru un tânăr aflat încă pe băncile şcolii. Confruntându-se cu festivitate după festivitate, precum şi cu învăţături ateiste — de pildă, evoluţia — şi cu presiuni constante pentru a se alătura grupului, tinerii creştini trebuie să ducă o luptă continuă pentru credinţă. Faptul de a urma căile lui Dumnezeu îi va face deosebiţi şi le poate atrage ridiculizarea din partea colegilor de clasă şi a profesorilor. Acest lucru este deosebit de greu de acceptat în anii sensibili ai adolescenţei, dar aprobarea lui Dumnezeu merită acest preţ.
Sunt ele într-adevăr sacrificii?
Alte lucruri care iniţial par să fie sacrificii se transformă în binecuvântări. Unii trebuie să renunţe la obiceiul fumatului (2 Corinteni 7:1). Aceasta poate fi o luptă, dar ce binecuvântare este atunci când acest viciu respingător este în cele din urmă învins! Acelaşi lucru se poate spune şi despre eliberarea din sclavia altor droguri sau a alcoolului. Cu cât este mai bună viaţa fără aceste obiceiuri distrugătoare! Alţii trebuie să-şi reglementeze situaţia conjugală. Cei care trăiesc împreună fără să fie căsătoriţi trebuie fie să se căsătorească, fie să înceteze să trăiască împreună (Evrei 13:4). Cei care au mai multe soţii trebuie să rămână numai cu soţia tinereţii lor (Proverbele 5:18). Astfel de schimbări implică sacrificiu, însă aduc pace în familie.
Gândiţi-vă la recompense
Într-adevăr, orice persoană care ascultă de legile lui Iehova trage realmente foloase. Pentru prima dată în viaţa lui, studentul Bibliei începe să i se adreseze Creatorului pe numele Său, Iehova (Psalmul 83:18). Studentul ajunge să-l iubească pe Iehova în timp ce învaţă despre lucrurile minunate pe care le-a făcut El şi pe care le va face pentru omenire. În ţări unde persistă teama de morţi, el se debarasează de această teamă superstiţioasă, cunoscând faptul că morţii dorm, aşteptând să învie (Eclesiastul 9:5, 10). Şi ce uşurare este să înţeleagă că Iehova nu-i torturează pe oameni veşnic în iad! Da, adevărul realmente îl eliberează. — Ioan 8:32.
În timp ce studentul îşi conformează tot mai mult viaţa normelor lui Iehova, el dobândeşte o conştiinţă curată şi respect de sine. Faptul că învaţă să trăiască asemenea unui creştin adevărat îl ajută să se îngrijească mai bine de familie, fapt ce procură multă satisfacţie şi bucurie. Apoi mai este şi asistarea la întruniri la Sala Regatului. Ce experienţă minunată! Aici există oameni care realmente practică iubirea plină de căldură despre care Biblia spune că identifică poporul lui Dumnezeu (Psalmul 133:1; Ioan 13:35). Vorbirea lor este curată şi ziditoare, deoarece vorbesc „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu“ (Faptele 2:11). Da, faptul de a fi alături de „întreaga asociaţie a fraţilor“ constituie o sursă de fericire (1 Petru 2:17, NW). O astfel de companie excelentă îl ajută pe studentul Bibliei să se îmbrace „în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului“. — Efeseni 4:24.
Pasul dedicării
Când cineva progresează în cunoştinţă, în cele din urmă este îndemnat de iubirea pentru Iehova să-i dedice lui viaţa şi să-şi simbolizeze dedicarea prin botezul în apă (Matei 28:19, 20). Isus îi sfătuieşte pe discipolii săi ca, înainte de a face acest pas, să calculeze preţul (Luca 14:28). Nu uita, un creştin dedicat pune voinţa lui Iehova pe primul loc şi întoarce spatele lucrărilor cărnii. El lucrează din greu pentru a abandona „faptele firii păcătoase“ şi pentru a cultiva „roada Duhului“ (Galateni 5:19–24). Sfatul din Romani 12:2 joacă acum un rol mai deplin în viaţa sa: „Să nu vă conformaţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită“. Aşadar, un creştin dedicat îşi trăieşte viaţa cu un sens reînnoit al scopului.
Să analizăm însă ce foloase are el. În primul rând, el are acum o relaţie personală cu Creatorul universului. Este declarat drept pentru a putea deveni un prieten al lui Dumnezeu (Iacov 2:23)! El i se adresează, cu un înţeles mult mai profund, lui Dumnezeu în calitate de ‘Tatăl nostru din ceruri’ (Matei 6:9). O altă binecuvântare pentru cel nou dedicat este cunoaşterea faptului că viaţa are într-adevăr un scop şi că îşi trăieşte viaţa în armonie cu acest scop (Eclesiastul 12:13). Urmând conducerea lui Isus şi rămânând fidel el dovedeşte că Diavolul este un mincinos. Ce bucurie procură acest lucru inimii lui Iehova! — Proverbele 27:11.
Desigur, în timp ce un creştin rămâne ferm pe calea fidelităţii, există şi alte sacrificii ce trebuie făcute. Este nevoie de timp pentru a realiza la nivel personal şi de congregaţie un studiu plin de sens al Cuvântului lui Dumnezeu (Psalmul 1:1–3; Evrei 10:25). Trebuie răscumpărat timp de la alte activităţi pentru ministerul de teren (Efeseni 5:16). Se pretinde, de asemenea, timp şi efort pentru a asista la întrunirile Martorilor lui Iehova şi pentru a se deplasa la adunările şi congresele lor. Poate fi nevoie de sacrificiu de sine pentru a participa la finanţarea Sălii Regatului şi a lucrării mondiale de predicare. Însă, aşa cum o mărturisesc milioane de creştini, participarea cu toată inima la aceste lucruri aduce fericire. Isus a spus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“. — Faptele 20:35.
Recompensele sprijinirii lucrării lui Iehova depăşesc cu mult preţul. Pe măsură ce creştem în maturitate, ministerul nostru devine mai eficient şi mai plin de bucurie. Într-adevăr, nimic nu poate aduce atât de multă satisfacţie ca faptul de a preda altuia adevărul biblic şi de a vedea că respectivul se dedică ataşându-se închinării la Iehova. Iar dacă noul închinător este un membru al familiei, probabil un copil care a fost instruit în „disciplina şi în învăţătura Domnului“, lucrul acesta procură o bucurie unică (Efeseni 6:4). Noi vedem cum Dumnezeu ne binecuvântează din abundenţă eforturile de a fi „împreună lucrători ai lui“. — 1 Corinteni 3:9.
Alte recompense pentru serviciul fidel
Adevărat, cât timp va exista acest sistem de lucruri vom avea probleme. Probabil, ele se vor agrava pe măsură ce timpul Diavolului se scurtează. Va trebui poate să suportăm persecuţii sau să rezistăm tentaţiilor. Dar cunoaşterea faptului că Dumnezeu este cu noi ne mângâie şi ne dă puterea de a suporta (1 Corinteni 10:13; 2 Timotei 3:12). Unii asociaţi creştini au suportat ani de tratament dur, dar ei perseverează datorită iubirii lor pentru Dumnezeu. Cei care rămân loiali în diverse încercări au acelaşi sentiment pe care l-au avut apostolii când au fost biciuiţi şi apoi eliberaţi. Faptele 5:41 relatează: „Ei au plecat deci dinaintea sinedriului, bucurându-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui“.
Recompensa pentru perseverenţă depăşeşte cu mult preţul chiar în prezent. Dar să nu uităm, devoţiunea sfântă are nu numai „promisiunea vieţii de acum“, ci şi a „celei viitoare“ (1 Timotei 4:8). Ce perspective extraordinare are cel care perseverează! Dacă eşti fidel, vei supravieţui marelui necaz care marchează sfârşitul acestui sistem de lucruri. Sau, dacă mori înainte de acest eveniment epocal, vei fi înviat în lumea nouă care va veni (Daniel 12:1; Ioan 11:23–25). Gândeşte-te la sentimentul de exultare pe care îl vei avea când vei putea spune: „Cu ajutorul lui Iehova am rămas fidel şi am fost recompensat!“ Cât este de emoţionant să moşteneşti o parte a acelui pământ care „va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. — Isaia 11:9.
Da, faptul de a-i sluji lui Dumnezeu cere un anumit preţ. Dar în comparaţie cu recompensele, preţul este infim (Filipeni 3:7, 8). Având în vedere tot ce face Dumnezeu pentru slujitorii săi în prezent şi tot ce va face în viitor, ne facem ecoul cuvintelor psalmistului: „Cum voi răsplăti DOMNULUI toate binefacerile Lui faţă de mine?“ — Psalmul 116:12.