Congresul „Învăţătura divină“ din Etiopia — Un timp de bucurie deosebită

ACESTA nu a fost primul congres de district ţinut în libertate în Etiopia, dar a fost, în mod indiscutabil, un congres deosebit. De la obţinerea legalităţii, la 11 noiembrie 1991, Martorii lui Iehova s-au întrunit pentru a treia oară pe cel mai mare stadion al ţării — Stadionul Municipal —, chiar în centrul oraşului Addis Abeba. Întrucât acest stadion nu era iniţial disponibil duminica şi nu s-a putut găsi un alt loc suficient de spaţios, programul a fost comprimat în trei zile, de joi până sâmbătă, şi anume 13–15 ianuarie 1994.

Aceste trei zile s-au bucurat nu numai de o vreme frumoasă şi liniştită, sub un cer albastru, ci şi de o lumină spirituală în care congresul „Învăţătura divină“ a avut un efect deplin. Sub forma unui frumos aranjament floral expus în jurul podiumului, tema congresului era evidenţiată în limba amhară.

Dar ce anume a făcut ca acest congres să fie deosebit? Beneficiind de un program bogat, gândurile şi sentimentele congresiştilor s-au îndreptat spre fraternitatea noastră internaţională şi spre dovezile clare ale binecuvântării acordate de Dumnezeu poporului său sub forma extinderii Regatului. Au venit circa 270 de delegaţi din 16 ţări, printre ele numărându-se chiar şi Djibouti şi Yemen. Peste jumătate din delegaţi au venit din Europa şi America de Nord, unde era iarnă. Dintre ei au făcut parte doi membri ai Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova: Lloyd Barry şi Daniel Sydlik.

Tradiţionala ospitalitate etiopiană împreună cu iubirea sinceră faţă de fraţii delegaţi a generat o exuberanţă care a învins barierele lingvistice. Saluturile nu au fost doar simple strângeri de mână, ci îmbrăţişări şi sărutări chiar şi de şase ori! Mulţi dintre delegaţi citiseră despre lucrarea Regatului din Etiopia şi ştiau că fraţii lor etiopieni erau persoane care îşi păstraseră integritatea în încercări şi perseveraseră în timpul detenţiilor şi a altor forme de persecuţie.a Dar ceea ce i-a surprins pe delegaţi a fost numărul mare de tineri pe care i-au văzut, tineri cu feţe fericite şi politicoşi — o calitate pe cale de dispariţie în majoritatea ţărilor de azi. Multe surori etiopiene purtau rochii albe tradiţionale, cu broderii fine, ceea ce a creat o adevărată atmosferă festivă.

Botezul, care a avut loc vineri, a fost emoţionant. Un şir lung de 530 de persoane dedicate recent, având vârsta între 10 şi 80 de ani, se întindea pe jumătate din terenul de joc al stadionului. Acest număr era mult mai mare decât s-ar fi aşteptat cineva: depăşea proporţia 1 candidat la 7 Martori din ţară. Ce dovadă a binecuvântării date de Iehova poporului său de aici! Priveliştea acestei mulţimi a făcut să curgă multe lacrimi de bucurie, splendoarea ei fiind scoasă mai mult în evidenţă de cântul minunat al celor peste 40 de delegaţi italieni. Mulţi s-au gândit la cuvintele profetice din Isaia 60:5: „Cînd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci belşugul mării se va întoarce spre tine şi bogăţia popoarelor va veni la tine“.

Motive deosebite de bucurie

Binecuvântarea lui Iehova a fost reliefată şi mai mult vineri, când au fost evocate în interviuri modestele începuturi ale lucrării Regatului în Etiopia. Au fost luate interviuri unui grup format din primii misionari care au slujit aici în anii ’50 şi ’70. Cei peste 8 000 de congresişti i-au auzit pe Ray Casson, John Kamphuis şi Haywood Ward prezentând lucrarea de instruire biblică începută de ei la 14 septembrie 1950, data la care au sosit la Addis Abeba. Guvernul imperial din timpul acela le-a pretins să funcţioneze în învăţământul general. Astfel, ei au înfiinţat în centrul oraşului o şcoală pentru instruirea adulţilor şi în care se predau multe materii. Dar în timpul lor liber, aceşti misionari urmăreau să promoveze învăţământul bazat pe învăţătura divină. Ei au trebuit să se străduiască să înveţe amhara — o limbă complicată cu un alfabet cu 250 de litere. După aproximativ o jumătate de an, ei au reuşit să conducă primul studiu biblic la domiciliu. Circa 43 de ani mai târziu, ei s-au întâlnit pe stradă cu oameni care şi-au adus aminte de aceşti foşti profesori de şcoală. La congres însă s-au bucurat că s-au întâlnit cu zeci de persoane care, odinioară, au studiat Biblia cu ei, ajungând tari în credinţă, şi care şi-au prezentat propriii copii şi nepoţi spirituali. — 1 Tesaloniceni 2:19, 20.

Asistenţa, bucuroasă şi foarte atentă, a aplaudat îndelung nu numai interviurile cu foştii misionari, ci şi rapoartele şi saluturile din Canada, Germania, Israel, Italia, Kenya, Marea Britanie, Olanda şi Statele Unite aduse de reprezentanţii acestora. Şi lucrul acesta a scos în evidenţă fraternitatea mondială bazată pe iubire a poporului lui Dumnezeu. Cuvântările principale ţinute de fraţii unşi din Corpul de Guvernare, precum şi rugăciunile lor pline de căldură au mişcat, de asemenea, profund auditoriul. Tinerii de pe stadion s-au regăsit în personajele dramei despre tineri care îşi amintesc de Creatorul lor, o dramă jucată cu multă naturaleţe şi vervă. Pe lângă noile publicaţii în engleză, cele trei noi publicaţii difuzate în amhară au fost primite cu mult entuziasm.b

În timpul pauzelor şi în alte momente s-au ivit ocazii excelente pentru a face cunoştinţă cu mulţi oameni valoroşi. De exemplu, chiar pe rândul din faţă şi având un baston făcut de mână, stătea cel mai bătrân vestitor din Etiopia: Tulu Mekuria, care, anul trecut, la vârsta înaintată de 113 ani, s-a botezat ca Martor al lui Iehova. La acest congres, el a avut bucuria s-o vadă pe soţia sa, în vârstă de 80 de ani, urmându-i exemplul şi devenind, de asemenea, sora sa spirituală. Prezenţa lui pe parcursul întregului program a constituit o excelentă încurajare pentru tineri. Unul dintre aceştia a fost Yohanes Gorems, care, la vârsta de 16 ani, pe când era încă elev la şcoală, a slujit deja timp de patru ani ca pionier regular. El şi alţi pionieri de vârstă şcolară care sunt şi mai tineri au învăţat să răscumpere timpul oportun, depunând mărturie dis-de-dimineaţă, în drum spre şcoală sau folosind recreaţiile şi timpul după orele de curs.

Ce exemple de integritate!

Sute de persoane din auditoriu au suferit detenţii şi torturi sub regimurile anterioare. Mandefro Yifru vorbeşte despre cei cinci ani de acest fel petrecuţi în închisoare. Acum el se bucură că slujeşte în Addis Abeba, la biroul nou înfiinţat care se ocupă de traducere, tipărire şi expediţie. Un alt tânăr, care slujeşte cu el, Zecarias Eshetu, nu şi-a renegat integritatea când, în urmă cu opt ani, tatăl său a fost asasinat deoarece şi-a păstrat neutralitatea creştină pe durata a trei ani de închisoare. Zecarias, unul din cei cinci copii, avea zece ani când tatăl său a fost întemniţat. Meswat Girma şi sora sa mai mare, Yoalan, aflaţi acum în ultimii ani ai adolescenţei, dar încă la şcoală, îşi amintesc de tatăl lor numai din fotografii, deoarece erau foarte mici când el a fost executat brusc pentru că şi-a păstrat neutralitatea. Loialitatea sa i-a încurajat, amândoi slujind acum ca pionieri regulari, aşa cum făcea şi tatăl lor înainte de a muri.

Un alt om care şi-a păstrat integritatea a fost Tamirat Yadette, care slujeşte acum ca pionier special în frumoasa regiune Rift Valley. Deoarece şi-a păstrat neutralitatea creştină, a stat închis timp de trei ani în şapte închisori, uneori legat în lanţuri şi bătut cu brutalitate. Totuşi, în închisoare, a ajutat mai mult de 12 persoane să ia poziţie de partea Regatului lui Dumnezeu.

Tesfu Temelso, care slujeşte acum ca supraveghetor de circumscripţie, a fost închis de 17 ori în perioada când a slujit ca pionier special. Are cicatrice de pe urma bătăilor suferite, dar este entuziasmat când vede congregaţii în locurile unde era repartizat odinioară. Zeci de fraţi şi surori din congregaţia Akaki au suferit detenţii şi cruzimi. Totuşi, congregaţia a crescut, ajungând la peste o sută de vestitori. Ei au construit prima Sală a Regatului din Etiopia, sală care aparţine Martorilor lui Iehova. Din Dese, un oraş dintr-o regiune pitorească aflată la circa 300 de kilometri nord de capitală, a sosit un grup de cinci Martori care s-au aflat în faţa morţii şi au văzut un frate local murind din cauza torturilor la care a fost supus. Un bătrân dintre ei, Maseresha Kasa, a relatat cum a perseverat el în timpul celor şase ani de închisoare, nu pentru că era în vreun fel mai deosebit, ci pur şi simplu pentru că învăţase să se sprijine pe Iehova. — Romani 8:35–39; compară cu Faptele 8:1.

Chiar de curând au existat şi alte persoane care şi-au demonstrat fidelitatea în timpul încercărilor. Un mare grup a venit la congres dintr-o ţară învecinată, unde Martorilor, deoarece şi-au păstrat neutralitatea, li s-a refuzat protecţia din partea poliţiei, eliberarea documentelor de călătorie şi a certificatelor de căsătorie, internarea în spitale şi oferirea unor locuri de muncă. În timp ce lângă Mesewa, un port etiopian la Marea Roşie, se purtau lupte, întreaga congregaţie formată din 39 de membri, inclusiv copiii, a trăit timp de aproximativ patru luni sub un pod jos, în deşert, pentru a scăpa de bombardamentele la care erau supuse locuinţele lor de trupele fostului guvern. În aceste condiţii — căldură şi lipsuri —, discuţiile asupra textului zilei şi alte întruniri îi întăreau mult şi îi menţineau strâns ataşaţi atât de Iehova, cât şi unul de altul. Două pioniere speciale care slujeau lângă locul de unde izvorăşte Nilul Albastru au suportat ameninţări din partea mitocănimii şi hărţuieli la instigaţia Bisericii Ortodoxe, dar au perseverat şi, cu ocazia acestui congres, au văzut câteva persoane cu care au studiat Biblia simbolizându-şi dedicarea prin botez.

Un frate a povestit încercarea prin care a trecut el când a muncit departe de colaboratorii săi creştini, într-o regiune aridă, Ogaden, aproape de graniţa cu Somalia. El a rămas activ spiritualiceşte, predicând şi ţinând întruniri cu persoane interesate, inclusiv medici, care au beneficiat de învăţătura divină, iar acum îi învaţă pe alţii. Un alt exemplu minunat de păstrător al integrităţii a fost un pionier special din Addis Abeba care, în 1992, a fost bătut cu brutalitate şi lăsat aproape mort de o gloată instigată de preoţi ortodocşi. Din fericire, el şi-a revenit şi continuă să slujească în acelaşi teritoriu. În zâmbetul său radios nu se zărea nici un semn de amărăciune. Pentru el, ca şi pentru toţi ceilalţi care au fost încercaţi, dar şi pentru noii-veniţi, congresul „Învăţătura divină“ a fost o sărbătoare a bucuriei.

Congresul s-a desfăşurat fără impedimente, lăsând delegaţilor impresia că voluntarii care au participat la organizarea lui au mulţi ani de experienţă. De fapt, ei au progresat rapid în ultimii doi ani. Congresul de trei zile s-a terminat prea repede. Asistenţa maximă de sâmbătă a fost de 9 556 de persoane. Televiziunea naţională, radioul şi presa au prezentat favorabil acest eveniment. Toţi au putut vedea că Iehova îşi îmbogăţeşte poporul pe plan spiritual. Din asistenţă au făcut parte mii de persoane interesate care au început să beneficieze de „Învăţătura divină“. În această ţară cu o populaţie de circa 50 de milioane de locuitori, Martorilor lui Iehova li s-a deschis un mare teren de lucru, iar congresul le-a întărit tuturor hotărârea de a folosi timpul care a mai rămas din acest sistem de lucruri pentru a-i ajuta pe cei sinceri să beneficieze şi ei de învăţătura divină.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Addis Abeba, 13–15 ianuarie 1994

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Un grup de pionieri din Addis Abeba (dreapta); toţi aceşti păstrători ai integrităţii au stat un timp în închisoare (jos); un Martor în vârstă de 113 ani şi soţia sa