Faceţi din căsnicia voastră o legătură durabilă!

„Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“ — MATEI 19:6.

1. Ce stă la baza succesului unei căsnicii în rândurile adevăraţilor creştini de azi?

MULTE mii de persoane din poporul lui Iehova se bucură azi de căsnicii fericite şi durabile. Însă nu este deloc întâmplător faptul că asemenea căsnicii sunt în număr atât de mare. Căsniciile creştine înfloresc atunci când ambii parteneri conjugali 1) respectă concepţia lui Dumnezeu referitoare la căsătorie şi 2) se străduiesc să trăiască potrivit principiilor din Cuvântul său. În fond, chiar Dumnezeu a instituit căsătoria. El este Cel ‘din care îşi trage numele orice familie de pe pămînt’ (Efeseni 3:14, 15). Întrucât Iehova ştie de ce anume este nevoie pentru ca o căsnicie să fie fericită, putem trage foloase dacă urmăm îndrumările sale. — Isaia 48:17.

2. Care sunt consecinţele faptului că nu se aplică principiile biblice în căsnicie?

² Dimpotrivă, faptul că nu se aplică principiile biblice poate duce căsnicia la ruină. Unii specialişti apreciază că două treimi dintre cei care încheie actualmente o căsătorie în Statele Unite sfârşesc prin a divorţa. Nici chiar creştinii nu sunt imuni la tensiunile şi greutăţile acestor ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1, NW). Greutăţile economice şi presiunile de la locul de muncă pot avea efecte nocive asupra oricărei căsnicii. Unii creştini au fost, de asemenea, dezamăgiţi amarnic de faptul că partenerii lor conjugali nu aplică principiile biblice. „Eu îl iubesc pe Iehova“, spune o soţie creştină, „dar, de 20 de ani, am numai necazuri în căsnicie. Soţul meu este egoist şi nu vrea deloc să se schimbe. Mă simt prinsă în capcană.“ Mulţi soţi şi soţii creştine au exprimat sentimente asemănătoare. Ce se întâmplă? Ce anume îi poate împiedica pe soţi să devină indiferenţi şi reci sau chiar duşmani înverşunaţi?

Caracterul permanent al căsătoriei

3, 4. a) Care sunt normele lui Dumnezeu privitoare la căsătorie? b) De ce caracterul permanent al căsătoriei este drept şi util?

³ Chiar şi în cele mai bune condiţii, căsătoria este unirea unor persoane imperfecte (Deuteronomul 32:5). Astfel, apostolul Pavel a spus că cei care se căsătoresc „vor avea necazuri [în carne“, nota de subsol] (1 Corinteni 7:28). În situaţii extreme se poate ajunge chiar la separare sau la divorţ (Matei 19:9; 1 Corinteni 7:12–15). În majoritatea cazurilor însă, creştinii aplică sfatul lui Pavel: „Soţia să nu se despartă de soţ . . . Şi . . . soţul să nu-şi lase soţia“ (1 Corinteni 7:10, 11). Într-adevăr, căsătoria a fost menită să fie o legătură permanentă, deoarece Isus Cristos a declarat: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă“. — Matei 19:6.

⁴ Pentru cineva care se consideră prins în capcana unei căsnicii lipsite de iubire sau pline de duşmănie, normele lui Iehova pot părea dure şi neraţionale. Dar nu este aşa. Caracterul permanent al legăturii conjugale îndeamnă un cuplu căsătorit care are teamă de Dumnezeu să înfrunte problemele şi să caute rezolvarea lor, nu să-şi abandoneze în pripă obligaţiile când apare primul necaz. Un bărbat care era căsătorit de peste 20 de ani a spus: „N-ai cum să eviţi necazurile. Cei doi nu vor fi fericiţi tot timpul. Însă în momentele dificile, angajamentul pe care l-aţi luat unul faţă de altul joacă un rol foarte important“. Desigur, cuplurile creştine căsătorite consideră că au o obligaţie primordială faţă de Iehova Dumnezeu, Fondatorul căsătoriei. — Compară cu Eclesiastul 5:4.

Principiul autorităţii şi supunerea

5. Care sunt câteva dintre sfaturile date de Pavel soţilor şi soţiilor?

⁵ Aşadar, atunci când apar probleme, nu este cazul să căutaţi evadarea, ci o cale mai bună de a aplica sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, să analizăm următoarele cuvinte ale lui Pavel, consemnate în Efeseni 5:22–25, 28, 29: „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, ca Domnului, căci soţul este capul soţiei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi soţiile să fie supuse soţilor lor în toate. Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea . . . Tot aşa sînt datori şi bărbaţii să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor. Cine-şi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul său, ci-l hrăneşte şi-l îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica“.

6. Prin ce anume trebuie soţii creştini să se deosebească de bărbaţii din lume?

⁶ Bărbaţii au abuzat deseori de autoritatea lor de soţi şi şi-au dominat soţiile (Geneza 3:16). Însă Pavel i-a îndemnat pe soţii creştini să fie altfel decât bărbaţii din lume, adică să fie asemenea lui Cristos, nu tirani care controlează fiecare pas al soţiilor lor. Desigur, omul Isus Cristos nu a fost niciodată aspru sau tiranic. El şi-a tratat continuatorii cu onoare şi respect spunându-le: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima“. — Matei 11:28, 29.

7. Cum poate un bărbat să acorde onoare soţiei sale când ea trebuie să presteze o muncă laică?

⁷ Un soţ creştin îi acordă onoare soţiei sale ca unui vas mai slab (1 Petru 3:7). De exemplu, să spunem că ea trebuie să presteze o muncă laică. El va ţine seama de aceasta acordându-i cât mai mult ajutor şi consideraţie. Un motiv important pentru care femeile recurg la divorţ este faptul că soţul îşi neglijează copiii sau căminul. Prin urmare, un soţ creştin caută să-şi ajute soţia la menaj într-un mod constructiv, care să aducă foloase întregii familii.

8. Ce înseamnă supunerea pentru soţiile creştine?

⁸ Când sunt tratate cu onoare, soţiilor creştine le vine mai uşor să se supună soţilor lor. Aceasta nu înseamnă însă sclavie înjositoare. Dumnezeu a stabilit că soţia nu trebuie să fie o sclavă, ci un „ajutor“, adică ceva potrivit pentru bărbat (Geneza 2:18). În Maleahi 2:14 se spune că soţia este „însoţitoarea“ soţului. Ca atare, soţiile din timpurile biblice se bucurau de o considerabilă libertate de acţiune. Referitor la ‘soţia capabilă’ (NW), Biblia spune: „Inima bărbatului se încrede în ea“. Într-adevăr, ei i s-au încredinţat probleme ca administrarea generală a gospodăriei, responsabilitatea cumpărării hranei, negocierea tranzacţiilor imobiliare şi gestionarea unor mici afaceri. — Proverbele 31:10–31.

9. a) Cum au manifestat supunere autentică în timpurile biblice femeile temătoare de Dumnezeu? b) Ce o poate ajuta azi pe o soţie creştină să rămână supusă?

⁹ Cu toate acestea, soţia temătoare de Dumnezeu a recunoscut autoritatea soţului ei. De exemplu, Sara „asculta pe Avraam şi-l numea «domnul ei»“, aceasta nefiind o formalitate politicoasă, ci o reflectare sinceră a supunerii ei (1 Petru 3:6; Geneza 18:12). De asemenea, ea şi-a părăsit de bunăvoie locuinţa confortabilă din oraşul Ur, ca să locuiască în corturi împreună cu soţul ei (Evrei 11:8, 9). Dar în cazul unei soţii, supunerea nu însemna imposibilitatea asumării responsabilităţii unei acţiuni atunci când era nevoie. Când Moise nu a respectat legea lui Dumnezeu privitoare la circumcizie, soţia sa Sefora a preîntâmpinat dezastrul acţionând cu hotărâre (Exodul 4:24–26). Deci supunerea înseamnă mai mult decât faptul de a-i face plăcere unui om imperfect. Soţiile trebuie ‘să fie supuse soţilor lor ca Domnului’ (Efeseni 5:22). Când o soţie creştină gândeşte prin prisma relaţiilor ei cu Dumnezeu, aceasta o ajută să treacă cu vederea greşelile mici şi lipsurile soţului ei, aşa cum şi el trebuie să facă prin modul în care o tratează.

Comunicarea — esenţială pentru căsnicie

10. Cât de importantă este pentru o căsnicie comunicarea?

¹⁰ Când a fost întrebat care este singurul şi cel mai puternic motiv pentru care se destramă căsniciile, un avocat al proceselor de divorţ a răspuns: „Incapacitatea de a discuta sincer unul cu altul, de a-şi descărca inimile şi de a se trata unul pe altul ca pe cei mai buni prieteni“. Da, comunicarea este esenţială pentru o căsnicie puternică. Aşa cum spune Biblia, „planurile eşuează acolo unde nu se discută în mod confidenţial“ (Proverbele 15:22, NW). Soţii şi soţiile trebuie să fie ’prieteni confidenţiali’, să se bucure de relaţii călduroase, intime (Proverbele 2:17, NW). Totuşi, multe cupluri au dificultăţi în ce priveşte comunicarea, astfel că resentimentele mocnesc până când mânia distructivă explodează. Sau partenerii conjugali se ascund în spatele unei fragile măşti politicoase, depărtându-se pe plan afectiv unul de celălalt.

11. Cum poate fi ameliorată comunicarea dintre soţ şi soţie?

¹¹ O parte a problemei este aceea că, deseori, bărbaţii şi femeile au diferite stiluri de a comunica. Se pare că majoritatea femeilor discută cu uşurinţă despre sentimente, în timp ce bărbaţii, în general, preferă să discute lucruri concrete. Femeile tind mai mult să manifeste empatie şi să dea sprijin afectiv, în timp ce bărbaţii caută şi oferă soluţii. Totuşi, există posibilităţi pentru un bun dialog acolo unde ambii soţi sunt hotărâţi să fie ‘grabnici la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mînie’ (Iacov 1:19). Stabiliţi o punte de legătură din priviri şi acordaţi efectiv atenţie. Aflaţi ce simte fiecare dintre voi, punându-vă întrebări pline de consideraţie (compară cu 1 Samuel 1:8; Proverbele 20:5). În loc să încercaţi să oferiţi o soluţie pripită când partenerul vostru conjugal vă anunţă o problemă, ascultaţi cu atenţie în timp ce căutaţi cum să rezolvaţi lucrurile. De asemenea, rugaţi-vă cu umilinţă împreună, solicitând îndrumare divină. — Psalmul 65:2; Romani 12:12.

12. Cum pot partenerii conjugali creştini să răscumpere timpul pe care şi-l acordă unul altuia?

¹² Uneori, tensiunile şi greutăţile vieţii par să lase soţilor doar foarte puţin timp sau energie pentru discuţii constructive. Dar, dacă creştinii vor să-şi păstreze căsnicia în onoare şi să o ferească de pângărire, ei trebuie să rămână apropiaţi unul de altul. Ei trebuie să-şi trateze căsnicia ca pe un lucru de preţ, valoros, şi să răscumpere atât timpul pentru ea, cât şi timpul pe care şi-l acordă unul altuia (compară cu Coloseni 4:5). În unele cazuri, soluţia la găsirea timpului necesar pentru o discuţie sănătoasă poate fi la fel de simplă ca apăsarea pe butonul de închidere a televizorului. Faptul de a bea împreună şi cu regularitate un ceai sau o cafea îi poate ajuta pe partenerii conjugali să întreţină dialogul pe plan afectiv. Cu aceste ocazii, ei se pot ‘consulta’ asupra unor chestiuni de familie (Proverbele 13:10). Şi cât de înţelept este să se cultive obiceiul de a discuta despre micile iritări şi neînţelegeri înainte ca ele să devină surse principale de tensiune! — Compară cu Matei 5:23, 24; Efeseni 4:26.

13. a) Ce exemplu a furnizat Isus în ce priveşte atitudinea deschisă şi sinceritatea? b) Menţionaţi câteva modalităţi prin care partenerii conjugali se pot apropia unul de altul.

¹³ Iată ce a mărturisit un soţ: „Îmi vine greu, şi asta destul de des, să spun efectiv ceea ce gândesc şi să-i relatez cu exactitate [soţiei mele] ceea ce simt“. Însă faptul de a-ţi descărca sufletul este un pas important în cultivarea intimităţii. Observaţi cât de deschis şi de sincer era Isus cu viitorii membri ai clasei miresei sale. El a spus: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpînul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu“ (Ioan 15:15). Deci consideraţi-vă partenerul conjugal drept prieten. Mărturisiţi-i sentimentele. Depuneţi eforturi ca să faceţi ‘exprimări de dezmierdare’ simple şi sincere (Cîntarea cîntărilor 1:2, NW). O discuţie deschisă poate părea, uneori, incomodă, dar dacă ambii soţi fac eforturi corespunzătoare, se vor realiza multe lucruri care vor face din căsnicia lor o legătură durabilă.

Rezolvarea dezacordurilor

14, 15. Cum pot fi evitate certurile?

¹⁴ Cu siguranţă că din când în când vor apărea dezacorduri făţişe, dar căminul vostru nu trebuie să degenereze într-o ‘casă plină de ceartă’ (Proverbele 17:1). Aveţi grijă să nu discutaţi lucruri delicate pe care copiii le-ar putea auzi şi arătaţi consideraţie pentru sentimentele partenerului vostru conjugal. Când Rahela şi-a exprimat amărăciunea din cauza sterilităţii ei şi l-a rugat pe Iacov să-i dea copii, el a răspuns mânios: „Sînt eu oare în locul lui Dumnezeu, care ţi-a oprit rodul pîntecelui?“ (Geneza 30:1, 2). Dacă apar greutăţi în familie, atacaţi problema, nu persoana. În timpul unei discuţii intime, evitaţi să ‘vorbiţi în chip uşuratic’ sau să vă întrerupeţi în mod inutil unul pe celălalt. — Proverbele 12:18.

¹⁵ Este adevărat că puteţi avea idei categorice privitoare la opinia voastră, dar ele pot fi exprimate fără ‘amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigare şi cuvânt jignitor’ (Efeseni 4:31, NW). „Discutaţi problemele pe un ton normal“, spune un soţ. „Dacă unul dintre voi ridică vocea, întrerupeţi discuţia. Reveniţi după o scurtă pauză. Începeţi iarăşi.“ În Proverbele 17:14 se dă următorul sfat bun: „Pleacă înainte de a izbucni cearta“ (NW). Încercaţi să discutaţi problema din nou după ce v-aţi calmat amândoi.

Rămâneţi fideli unul altuia

16. De ce este adulterul o chestiune atât de serioasă?

¹⁶ În Evrei 13:4 se spune: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“ (NW). Adulterul este un păcat împotriva lui Dumnezeu. De asemenea, el ruinează căsnicia (Geneza 39:9). Iată ce scrie un consilier în probleme matrimoniale: „Odată descoperit, adulterul loveşte întreaga familie ca o furtună năprasnică, distrugând căminele, spulberând încrederea şi respectul de sine, vătămând copiii“. Alte consecinţe ale adulterului pot fi graviditatea sau bolile sexual transmisibile.

17. Cum poate fi evitată sau respinsă tendinţa de a comite adulter?

¹⁷ Unele persoane manifestă tendinţa de a comite adulter prin însuşirea concepţiei degradate a lumii privitoare la relaţiile sexuale, aşa cum sunt ele prezentate în cărţi, la televizor şi în filme (Galateni 6:8). Dar specialiştii spun că adulterul provine de obicei nu din simpla dorinţă de a avea relaţii sexuale, ci din aşa-zisa necesitate a unei persoane de a dovedi că este încă atrăgătoare sau din dorinţa de a se simţi iubită mai mult (compară cu Proverbele 7:18). Oricare ar fi motivul, creştinii trebuie să respingă fanteziile imorale. Discutaţi sincer cu partenerul vostru conjugal despre sentimentele voastre. Dacă este nevoie, solicitaţi ajutorul bătrânilor de congregaţie. Procedând astfel, veţi putea evita păcatul. În plus, creştinii trebuie să fie prudenţi în relaţiile lor cu persoanele de sex opus. Ar fi contrar principiilor scripturale să fii căsătorit cu cineva, dar să te uiţi cu pasiune la altcineva (Iov 31:1; Matei 5:28). Creştinii trebuie să fie deosebit de atenţi pentru a nu cultiva legături afective cu colegii de serviciu. Este bine ca aceste relaţii să rămână cordiale, dar să se manifeste numai pe plan profesional.

18. Ce stă deseori la baza problemelor sexuale în căsnicie, şi cum pot fi ele rezolvate?

¹⁸ O protecţie şi mai mare o constituie atitudinea călduroasă şi deschisă în relaţiile cu partenerul vostru conjugal. Mulţi specialişti spun că problemele sexuale în căsnicie au rareori o cauză fizică, ele fiind în majoritatea cazurilor consecinţele unui dialog deficitar. Acest fel de probleme sunt rare când cei doi comunică deschis şi îşi dau unul altuia ce îşi datorează mai curând ca expresie a iubirii decât ca îndatorire.a Într-un asemenea cadru prielnic, relaţiile intime pot sluji la întărirea legăturii conjugale. — 1 Corinteni 7:2–5; 10:24.

19. Care este ‘legătura perfectă a unităţii’, şi ce efect poate avea ea asupra căsniciei?

¹⁹ În congregaţia creştină, iubirea este „o legătură perfectă a unităţii“. Cultivând iubirea, doi soţi care se tem de Dumnezeu pot ‘continua să se suporte unul pe altul şi să se ierte de bunăvoie unul pe altul’ (Coloseni 3:13, 14, NW). Iubirea principială caută să facă bine altora (1 Corinteni 13:4–8). Cultivaţi o astfel de iubire. Ea vă va ajuta să vă întăriţi legătura conjugală. Aplicaţi principiile biblice în viaţa de familie. Dacă veţi face astfel, căsnicia voastră se va dovedi că este o legătură durabilă care îi va aduce laude şi onoare lui Iehova Dumnezeu.

[Notă de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ De ce trebuie căsnicia să fie o legătură permanentă?

◻ Care este concepţia biblică referitoare la principiul autorităţii şi la supunere?

◻ Cum pot cuplurile căsătorite să-şi amelioreze comunicarea?

◻ Cum pot cuplurile să rezolve dezacordurile într-o manieră creştină?

◻ Ce anume va ajuta la întărirea legăturii conjugale?

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Dacă soţia sa trebuie să presteze o muncă laică, soţul creştin nu va lăsa ca ea să fie supraaglomerată.