Supunere plină de bucurie faţă de autoritate

„Aţi ascultat acum din inimă.“ — ROMANI 6:17.

1, 2. a) Ce spirit este evident în lumea de azi, de unde provine, şi care sunt efectele sale? b) Cum dovedesc slujitorii dedicaţi ai lui Iehova faptul că ei sunt diferiţi?

„SPIRITUL care acţionează acum în fiii neascultării“ este extrem de evident în prezent. Este vorba de un spirit de independenţă excesivă care emană de la Satan, ‘stăpânitorul autorităţii aerului’. Acest spirit, adică acest ‘aer’, sau atitudine dominantă plină de egoism şi de nesupunere, exercită ‘autoritate’, sau putere, asupra majorităţii omenirii. Acesta este unul dintre motivele pentru care lumea trece prin ceea ce se numeşte o criză a autorităţii. — Efeseni 2:2, NW.

² Din fericire, slujitorii dedicaţi ai lui Iehova din prezent nu-şi umplu plămânii spirituali cu acest ‘aer’ poluat, sau spirit de răzvrătire. Ei ştiu că „mînia lui Dumnezeu vine peste fiii neascultării“. Apostolul Pavel adaugă: „Să nu aveţi deci părtăşie cu ei“ (Efeseni 5:6, 7). Dimpotrivă, adevăraţii creştini se străduiesc să fie „plini de spirit[ul lui Iehova]“ şi se adapă din „înţelepciunea de sus“, care este „castă, apoi paşnică, raţională, gata de ascultare“. — Efeseni 5:17, 18, NW; Iacov 3:17, NW.

Supunere de bunăvoie faţă de suveranitatea lui Iehova

3. Ce ne ajută să manifestăm supunere de bunăvoie, şi ce lecţie importantă ne oferă istoria?

³ Cheia supunerii de bunăvoie este recunoaşterea unei autorităţi legitime. Istoria omenirii demonstrează faptul că respingerea suveranităţii lui Iehova nu aduce fericire. O astfel de respingere nu le-a adus fericire nici lui Adam şi Evei, nici lui Satan Diavolul, care i-a instigat la răzvrătire (Geneza 3:16–19). În starea sa decăzută din prezent, Satan este cuprins de o „mînie mare“ deoarece ştie că timpul său s-a scurtat (Apocalipsa 12:12). Pacea şi fericirea omenirii, da, chiar a întregului univers, depind de recunoaşterea universală a dreptei suveranităţi a lui Iehova. — Psalmul 103:19–22.

4. a) Ce fel de supunere şi ascultare doreşte Iehova să manifeste slujitorii săi? b) De care lucru trebuie să fim convinşi, şi cum exprimă psalmistul lucrul acesta?

⁴ Totuşi, în virtutea calităţilor sale aflate într-un minunat echilibru, Iehova nu este mulţumit cu o ascultare plină de răceală. O, da, el este puternic! Dar nu este un tiran. El este un Dumnezeu al iubirii şi vrea ca toate creaturile sale inteligente să-l asculte de bunăvoie, din iubire. El doreşte ca ele să se supună suveranităţii sale fiindcă aleg din toată inima să se afle sub autoritatea sa dreaptă şi legitimă, fiind convinse că nu ar putea exista nimic mai bun pentru ele în afara faptului de a-l asculta veşnic. Felul de persoane pe care le doreşte Iehova în universul său nutresc aceleaşi sentimente ca psalmistul care a scris: „Legea DOMNULUI [Iehova, NW] este desăvîrşită şi înviorează sufletul. Mărturia DOMNULUI este trainică şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orînduirile DOMNULUI sînt drepte şi înveselesc inima. Porunca DOMNULUI este curată şi luminează ochii. Frica de DOMNUL este curată şi ţine pe vecie. Judecăţile DOMNULUI sînt adevărate, toate sînt drepte“ (Psalmul 19:7–9). O încredere absolută în caracterul legitim şi drept al suveranităţii lui Iehova — iată ce atitudine trebuie să avem dacă dorim să trăim în lumea nouă a lui Iehova.

Supunere plină de bucurie faţă de Regele nostru

5. Cum a fost Isus răsplătit pentru ascultarea sa, şi ce anume recunoaştem noi de bunăvoie?

⁵ Cristos Isus însuşi este un exemplu excelent de supunere faţă de Tatăl său ceresc. Este scris că el „s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte, şi încă moarte pe un stâlp de tortură“. Pavel adaugă: „Chiar din acest motiv Dumnezeu l-a înălţat la o poziţie superioară şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus să se aplece orice genunchi al celor din cer şi al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să recunoască deschis că Isus Cristos este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl“ (Filipeni 2:8–11, NW). Da, noi ne plecăm cu bucurie genunchii înaintea Conducătorului şi Regelui nostru domnitor, Cristos Isus. — Matei 23:10.

6. Cum s-a dovedit Isus a fi martor şi conducător al grupurilor naţionale, şi cum va continua „domnia“ sa după necazul cel mare?

⁶ Cu referire la Cristos în calitate de Conducător al nostru, Iehova a profeţit: „Iată, l-am pus martor pe lîngă popoare [grupuri naţionale, NW], conducător şi stăpînitor al popoarelor“ (Isaia 55:4). Prin intermediul ministerului său pământesc şi prin conducerea pe care, după moartea şi învierea sa, a exercitat-o din cer asupra lucrării de predicare, Isus s-a dovedit a fi un ‘Martor credincios şi adevărat’ al Tatălui său pe lângă oamenii din toate naţiunile (Apocalipsa 3:14; Matei 28:18–20). Astfel de grupuri naţionale sunt reprezentate acum într-un număr mereu crescând de către ‘marea mulţime’ care, sub conducerea lui Cristos, va supravieţui ‘necazului celui mare’ (Apocalipsa 7:9, 14). Dar calitatea lui Isus de conducător nu se sfârşeşte aici. „Domnia“ sa va dura o mie de ani. Pentru cei ascultători, el va face onoare numelui său de „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veşniciei, Prinţ al păcii“. — Isaia 9:6, 7; Apocalipsa 20:6.

7. Dacă dorim ca Cristos Isus să ne conducă la „izvoarele apelor vieţii“, ce trebuie să facem fără întârziere, şi ce anume va face să fim iubiţi de Isus şi de Iehova?

⁷ Dacă dorim să beneficiem de „izvoarele apelor vieţii“ la care Mielul, Cristos Isus, îi conduce pe oamenii înclinaţi spre dreptate, trebuie să dovedim fără întârziere prin modul nostru de a acţiona că ne supunem cu bucurie autorităţii sale în calitate de Rege (Apocalipsa 7:17; 22:1, 2; compară cu Psalmul 2:12). Isus a afirmat: „Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi“ (Ioan 14:15, 21). Doreşti să fii iubit de Isus şi de Tatăl său? Atunci supune-te autorităţii lor.

Supraveghetori care ascultă cu bucurie

8, 9. a) Ce anume a furnizat Cristos pentru edificarea congregaţiei, şi în ce privinţă trebuie ca aceşti bărbaţi să fie exemple pentru turmă? b) Cum anume este simbolizată în cartea Apocalipsa supunerea supraveghetorilor creştini, şi cum trebuie ei să caute să aibă „o inimă ascultătoare“ atunci când se ocupă de unele chestiuni judiciare?

⁸ „Congregaţia este supusă lui Cristos.“ În calitate de Supraveghetor al ei, el a furnizat „daruri sub formă de oameni“ pentru „edificarea“ congregaţiei (Efeseni 4:8, 11, 12, NW; 5:24, NW). Aceşti bărbaţi bătrâni în sens spiritual sunt îndemnaţi ‘să păstorească turma lui Dumnezeu care este între ei [în grija lor, NW] . . . nu ca şi cum ar stăpîni peste cei încredinţaţi lor, ci făcîndu-se exemple turmei’ (1 Petru 5:1–3). Turma îi aparţine lui Iehova, iar Cristos este „păstorul [ei] excelent“ (Ioan 10:14, NW). Dat fiind faptul că supraveghetorii se aşteaptă în mod potrivit ca oile pe care Iehova şi Cristos le-a dat în grija lor să coopereze de bunăvoie, ei înşişi trebuie să fie exemple excelente de supunere. — Faptele 20:28.

⁹ În secolul întâi, supraveghetorii unşi erau reprezentaţi în mod simbolic ca fiind „în“ sau „pe“ mâna dreaptă a lui Cristos, fapt care indică supunerea acestora faţă de el în calitate de Cap al congregaţiei (Apocalipsa 1:16, 20; 2:1). Tot aşa stau lucrurile şi azi: supraveghetorii din cadrul congregaţiilor Martorilor lui Iehova trebuie să se supună îndrumării acordate de Cristos şi ‘să se smerească sub mîna cea tare a lui Dumnezeu’ (1 Petru 5:6). Când li se cere să se ocupe de unele chestiuni judiciare, ei trebuie să se roage lui Iehova, aşa cum a făcut Solomon în timpul anilor săi de domnie fidelă: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută [ascultătoare, NW], ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!“ (1 Împăraţi 3:9). O inimă ascultătoare îl va îndemna pe un bătrân să caute să privească lucrurile aşa cum le privesc Iehova şi Cristos Isus, astfel încât decizia luată pe pământ să fie cât mai apropiată de cea luată în cer. — Matei 18:18–20.

10. Cum trebuie să se străduiască toţi supraveghetorii să-l imite pe Isus în ce priveşte modul de a trata oile?

¹⁰ Supraveghetorii itineranţi şi bătrânii congregaţiei se vor strădui, de asemenea, să-l imite pe Cristos în privinţa modului de a trata oile. Spre deosebire de farisei, Isus nu a impus o mulţime de reguli care erau greu de respectat (Matei 23:2–11). El le-a spus celor asemănători oilor: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun [blând, NW] şi sarcina Mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Deşi este adevărat faptul că fiecare creştin trebuie ‘să-şi poarte sarcina lui însuşi’, supraveghetorii trebuie să-şi amintească de exemplul lui Isus şi să-i ajute pe fraţii lor să simtă că sarcina responsabilităţii lor creştine este ‘blândă’ şi „uşoară“ şi că este o bucurie să o porţi. — Galateni 6:5.

Supunere teocratică

11. a) Cum ar putea cineva să respecte autoritatea capului, şi totuşi să nu fie cu adevărat teocratic? Ilustrează. b) Ce înseamnă a fi cu adevărat teocratic?

¹¹ Teocraţie înseamnă guvernare exercitată de Dumnezeu. Aceasta implică principiul autorităţii capului, principiu exprimat în 1 Corinteni 11:3. Dar ea înseamnă mai mult decât atât. S-ar putea ca cineva să dea impresia că respectă autoritatea capului şi totuşi să nu fie teocratic în sensul deplin al cuvântului. Cum s-ar putea întâmpla acest lucru? Să ilustrăm: Democraţie înseamnă guvernare exercitată de popor, iar un democrat a fost definit ca fiind „cineva care crede în idealurile democraţiei“. Poate că cineva se declară a fi democratic, participă la alegeri şi chiar este un politician activ. Dar dacă în comportamentul său general el sfidează spiritul democraţiei şi toate principiile pe care le implică aceasta, se poate spune oare că el este cu adevărat democratic? În mod similar, pentru a fi cu adevărat teocratic, cineva trebuie să facă mai mult decât doar să se supună în mod formal autorităţii unui cap. El trebuie să imite căile şi calităţile lui Iehova. Trebuie să fie realmente guvernat de Iehova în orice domeniu. Iar, întrucât Iehova l-a învestit pe Fiul său cu autoritate deplină, faptul de a fi teocratic înseamnă şi a-l imita pe Isus.

12, 13. a) Ce presupune, în mod deosebit, faptul de a fi teocratic? b) Supunerea teocratică înseamnă oare ascultarea de o mulţime de reguli? Ilustrează.

¹² Aminteşte-ţi că Iehova doreşte să manifestăm supunere de bunăvoie, motivaţi de iubire. Acesta este modul său de a guverna universul. El este însăşi personificarea iubirii (1 Ioan 4:8). Cristos Isus este „reflectarea gloriei sale şi reprezentarea exactă a însăşi fiinţei sale“ (Evrei 1:3, NW). El le cere adevăraţilor săi discipoli să se iubească unii pe alţii (Ioan 15:17). Astfel, faptul de a fi teocratic presupune nu numai ca cineva să fie supus, ci şi să dovedească iubire. Ideea ar putea fi rezumată astfel: Teocraţie înseamnă guvernare exercitată de Dumnezeu; Dumnezeu este iubire; aşadar teocraţie înseamnă guvernare exercitată prin iubire.

¹³ Un bătrân ar putea crede că pentru a fi teocratici, fraţii trebuie să asculte de tot felul de reguli. Din unele sugestii acordate din când în când de către „sclavul fidel şi prevăzător“, unii bătrâni au făcut reguli (Matei 24:45, NW). De exemplu, odată s-a sugerat că, pentru a ajunge să-i cunoaştem mai uşor pe fraţii din congregaţie, ar fi bine să nu ne aşezăm întotdeauna în acelaşi loc la Sala Regatului. Prin aceasta se avea în vedere oferirea unei sugestii practice, nu a unei reguli rigide. Dar unii bătrâni ar putea fi înclinaţi să o transforme într-o regulă şi să considere că aceia care nu o respectă nu sunt teocratici. Totuşi, s-ar putea ca un frate sau o soră să aibă multe motive întemeiate pentru care preferă să se aşeze într-o anumită parte a sălii. Dacă un bătrân nu ia în considerare cu iubire astfel de lucruri, este el însuşi cu adevărat teocratic? Pentru a fi teocratici, „tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste“. — 1 Corinteni 16:14.

Să slujim cu bucurie

14, 15. a) Cum ar putea un bătrân să-i priveze pe anumiţi fraţi sau surori de bucuria pe care o aduce faptul de a-i sluji lui Iehova, şi de ce acest lucru nu ar fi teocratic? b) Cum a arătat Isus că el apreciază mai degrabă iubirea exprimată prin intermediul serviciului nostru, decât cantitatea? c) Ce anume trebuie bătrânii să ia în considerare?

¹⁴ A fi teocratic înseamnă, de asemenea, a-i sluji lui Iehova cu bucurie. Iehova este ‘fericitul Dumnezeu’ (1 Timotei 1:11). El doreşte ca închinătorii săi să-i slujească bucuroşi. Cei care caută reguli cu lumânarea trebuie să-şi amintească faptul că una dintre reglementările pe care Israelul trebuia să ‘le împlinească cu grijă’ era următoarea: „Să te bucuri înaintea DOMNULUI [lui Iehova, NW] Dumnezeului tău, de toate bunurile pe care vei fi pus mîna“ (Deuteronomul 12:1, 18). Orice acţiune pe care o întreprindem în serviciul lui Iehova trebuie să fie o bucurie, nu o povară. Supraveghetorii îi pot ajuta mult pe fraţi să se simtă fericiţi pentru ceea ce pot să facă în serviciul lui Iehova. Pe de altă parte, dacă nu sunt atenţi, bătrânii îi pot priva pe unii fraţi de bucuria lor. Dacă, de exemplu, ei fac comparaţii, lăudându-i pe cei care au atins sau care au depăşit media de ore petrecute de congregaţie în depunerea de mărturie şi, implicit, criticându-i pe cei care nu au atins această medie, cum se vor simţi cei care au avut, poate, un motiv serios pentru care au raportat un timp mult mai scăzut? Oare acest lucru nu i-ar determina să se simtă vinovaţi în mod inutil şi nu le-ar răpi bucuria?

¹⁵ Cele câteva ore pe care le poate aloca cineva pentru depunerea de mărturie publică s-ar putea să reprezinte un efort mai mare decât în cazul numărului mare de ore petrecut de alţii în predicare, având în vedere vârsta mai tânără, starea mai bună a sănătăţii şi alte situaţii. În această privinţă, menirea bătrânilor nu este de a judeca. Într-adevăr, Tatăl i-a dat lui Isus „putere [„autoritate“, nota de subsol] să judece“ (Ioan 5:27). A criticat-o oare Isus pe văduva săracă fiindcă ceea ce oferise ea era mai puţin decât se oferea în medie? Nu, el a fost sensibil la ceea ce reprezentau în realitate pentru ea acele două mici monede. Ele constituiau „tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască“. Ce iubire profundă faţă de Iehova reprezentau acestea (Marcu 12:41–44)! Oare bătrânii trebuie să fie mai puţin sensibili la eforturile pline de iubire ale acelora care, prezentând tot ce au, se situează din punct de vedere cantitativ sub nivelul „mediu“? În ceea ce priveşte iubirea pentru Iehova, astfel de eforturi s-ar putea foarte bine să se situeze deasupra nivelului mediu!

16. a) Dacă supraveghetorii se referă în cuvântările lor la unele cifre, de ce trebuie să dea dovadă de discernământ şi de un bun echilibru? b) Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe fraţi să-şi extindă serviciul?

¹⁶ Ar trebui oare ca aceste remarci să fie acum transformate într-o nouă „regulă“, şi anume că cifrele — chiar şi cele medii — nu trebuie niciodată menţionate? Nicidecum! Ideea este că supraveghetorii trebuie să păstreze un echilibru între faptul de a-i încuraja pe fraţi să-şi extindă ministerul şi faptul de a-i ajuta să facă ceea ce pot cu bucurie (Galateni 6:4). În ilustrarea lui Isus despre talanţi, stăpânul le-a încredinţat bunurile sale sclavilor, „fiecăruia după puterea [capacitatea, NW] lui“ (Matei 25:14, 15). În mod asemănător, bătrânii trebuie să ia în considerare posibilităţile fiecărui vestitor al Regatului. Acest lucru pretinde discernământ. De fapt, s-ar putea foarte bine ca unii să aibă nevoie de încurajare pentru a face mai mult. Ei ar aprecia faptul de a fi ajutaţi să-şi organizeze mai bine activitatea. În orice caz, dacă pot fi ajutaţi să facă ceea ce pot cu bucurie, această bucurie îi va întări, probabil, pentru a-şi extinde activitatea creştină acolo unde va fi posibil. — Neemia 8:10; Psalmul 59:16; Ieremia 20:9.

Supunerea plină de bucurie aduce pace

17, 18. a) Cum poate supunerea plină de bucurie să ne aducă pace şi dreptate? b) Ce lucruri pot fi valabile şi în cazul nostru dacă luăm aminte cu adevărat la poruncile lui Dumnezeu?

¹⁷ Supunerea plină de bucurie faţă de suveranitatea legitimă a lui Iehova ne aduce multă pace. Psalmistul i-a spus lui Iehova în rugăciune: „Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru ei nu este cădere“ (Psalmul 119:165). Ascultând de legea lui Dumnezeu, noi înşine tragem foloase. Iehova i-a spus Israelului: „Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Sfîntul lui Israel: «Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi. O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu şi dreptatea ta ca valurile mării»“. — Isaia 48:17, 18.

¹⁸ Jertfa de răscumpărare a lui Cristos ne aduce pace cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:18, 19). Dacă exercităm credinţă în sângele răscumpărător al lui Cristos şi ne străduim cu conştiinciozitate să luptăm împotriva slăbiciunilor noastre şi să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu, găsim o eliberare de sentimentele de vinovăţie (1 Ioan 3:19–23). O astfel de credinţă, susţinută de lucrări, ne conferă o poziţie aprobată în faţa lui Iehova şi speranţa minunată de a supravieţui ‘necazului celui mare’ şi de a trăi pentru totdeauna în lumea nouă a lui Iehova (Apocalipsa 7:14–17; Ioan 3:36; Iacov 2:22, 23). Toate aceste lucruri pot fi valabile şi în cazul nostru ‘dacă vom lua aminte la poruncile lui Dumnezeu’.

19. De ce anume depinde fericirea noastră din prezent şi speranţa noastră de viaţă veşnică, şi cum a exprimat David convingerea noastră izvorâtă din inimă?

¹⁹ Da, fericirea noastră din prezent şi speranţa noastră de viaţă veşnică pe un pământ paradiziac depind de supunerea noastră plină de bucurie faţă de autoritatea lui Iehova în calitate de Domn Suveran al universului. Fie ca întotdeauna să nutrim şi noi aceleaşi sentimente ca David, care a spus: „Ale tale, o Iehova, sunt măreţia şi tăria şi frumuseţea şi superioritatea şi demnitatea; căci tot ce este în ceruri şi pe pământ este al tău. Al tău este regatul, o Iehova, tu cel care te ridici drept cap deasupra tuturor. Şi acum, o Dumnezeul nostru, îţi aducem mulţumiri şi lăudăm minunatul tău nume“. — 1 Cronici 29:11, 13, NW.

Idei de care trebuie să ne amintim

◻ Ce fel de supunere şi ascultare doreşte Iehova să manifeste slujitorii săi?

◻ Cum a fost răsplătit Isus pentru ascultarea sa, şi ce anume trebuie să dovedim prin modul nostru de acţiune?

◻ Cum trebuie toţi supraveghetorii să-l imite pe Isus în ce priveşte modul de a trata oile?

◻ Ce presupune faptul de a fi teocratic?

◻ Ce binecuvântări ne aduce supunerea plină de bucurie?

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Bătrânii îi încurajează pe membrii turmei să facă cu bucurie ceea ce pot.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Iehova îşi găseşte plăcerea în cei care ascultă de el din inimă.