Fiinţe dragi care au murit — Le veţi revedea?
JOHN avea numai nouă ani când mama sa a murit. Mai târziu, el şi-a amintit ce s-a petrecut la capelă: „Am desenat ceva pentru ea şi am scris câteva cuvinte prin care o rugam să ne aştepte pe toţi în cer. I-am dat hârtia lui tata ca s-o pună în sicriu, alături de ea. Şi, deşi era moartă, îmi place să cred că ea a primit aceste ultime cuvinte de la mine“. — How It Feels When a Parent Dies (Ce simţi când îţi moare un părinte), de Jill Krementz.
Fără îndoială că John îşi iubea nespus mama. După ce a descris calităţile ei pozitive, el a zis: „Poate că pur şi simplu nu vreau să-mi amintesc de lucrurile negative, dar nu-mi vine în minte nimic rău despre ea. Ea a fost cea mai drăguţă doamnă pe care am văzut-o vreodată“.
Asemenea lui John, mulţi oameni au amintiri scumpe despre fiinţele dragi care au murit şi recunosc nevoia afectivă de a le revedea. Edith, al cărei fiu de 26 de ani a murit de cancer, a spus: „Am nevoie să cred că fiul meu există undeva, dar nu ştiu unde. Îl voi revedea? Nu ştiu, dar sper că da“.
Cu siguranţă că Creatorul plin de iubire al omului nu este insensibil la această dorinţă umană firească. Iată de ce el a promis că va veni timpul când milioane de oameni îşi vor revedea fiinţele dragi dispărute. Cuvântul lui Dumnezeu face numeroase referiri la promisiunea cu privire la apropiata înviere a celor morţi. — Isaia 26:19; Daniel 12:2, 13; Osea 13:14; Ioan 5:28, 29; Apocalipsa 20:12, 13.
Cine va fi înviat în cer?
Să analizăm acum speranţa lui John potrivit căreia iubita sa mamă îl aşteaptă în cer. Mulţi oameni care se duc la biserică au această speranţă sau credinţă. Străduindu-se să sprijine asemenea concepţii, clericii şi unii asistenţi sociali aplică greşit diferite texte din Biblie.
De exemplu, Elisabeth Kübler-Ross, o specialistă în ajutarea familiilor celor dispăruţi, a spus următoarele în cartea sa On Children and Death (Copii şi moarte): „Faptul că murim înseamnă doar că ne dispensăm de corpul nostru aşa cum aruncăm de pe noi o haină veche şi uzată sau cum păşim dintr-o cameră într-alta. În Eclesiastul 12:7 citim următoarele: «Şi ţărîna se întoarce în pămînt cum a fost şi duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat». Isus a zis: «Mă duc să vă pregătesc un loc, ca acolo unde sînt eu să fiţi şi voi». Iar hoţului de pe cruce i-a spus: «Astăzi vei fi cu mine în paradis»“.
Oare textele de mai sus arată, într-adevăr, că fiinţele dragi sunt vii şi ne aşteaptă în cer? Să analizăm cu mai multă atenţie aceste texte, începând cu Ecelsiastul 12:7. Evident, înţeleptul care a scris aceste cuvinte nu a vrut să contrazică ceea ce afirmase deja în aceeaşi carte biblică: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic“ (Eclesiastul 9:5). Aici el vorbea despre moartea omului la modul general. Este logic să credem că toţi ateii convinşi şi toţi criminalii înrăiţi se întorc la Dumnezeu când mor? Categoric, nu! De fapt, lucrul acesta nu se poate spune despre nici unul dintre noi, indiferent că ne considerăm buni sau răi. Întrucât nici unul dintre noi nu a fost cu Dumnezeu în cer, cum putem spune că ne întoarcem la el?
Atunci la ce s-a referit scriitorul biblic când a spus că la moarte „duhul se întoarce la Dumnezeu“? Folosind cuvântul ebraic tradus prin „duh“, el nu s-a referit la ceva unic care îl deosebeşte pe un om de altul. În Eclesiastul 3:19, acelaşi scriitor biblic inspirat spune despre om şi animale că „acelaşi duh de viaţă este în toţi“ (Regele Carol II). Evident, el a vrut să spună că „duh [spirit, NW]“ este forţa de viaţă din celulele care alcătuiesc corpul fizic al omului şi al animalului. Noi nu am primit acest spirit direct de la Dumnezeu, ci ne-a fost transmis de către părinţii noştri umani când am fost concepuţi şi, ulterior, născuţi. Apoi, acest spirit nu călătoreşte literalmente prin spaţiu întorcându-se, la moarte, la Dumnezeu. Expresia „duhul se întoarce la [adevăratul, NW] Dumnezeu“ este o figură de stil care arată că perspectivele de viaţă ale unei persoane decedate depind acum de Dumnezeu. El este cel care decide de cine îşi va aminti şi, pe cine, în cele din urmă, va învia. Verificaţi personal cât de limpede arată Biblia lucrul acesta în Psalmul 104:29, 30.
Iehova Dumnezeu a stabilit ca un număr limitat de continuatori fideli ai lui Cristos, în total 144 000, să fie înviaţi la viaţă cerească în calitate de fii spirituali ai lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:1, 3). Aceştia împreună cu Cristos formează un guvern ceresc care va binecuvânta omenirea de pe pământ.
Primii care au învăţat despre aceasta au fost apostolii fideli ai lui Isus, cărora el le-a zis: „În casa Tatălui Meu sînt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sînt Eu să fiţi şi voi“ (Ioan 14:2, 3). Acei apostoli şi alţi creştini primitivi au murit şi au trebuit să aştepte ca oameni inconştienţi, morţi, până la venirea lui Isus, pentru a fi răsplătiţi cu o înviere cerească. De aceea citim că primul martir creştin, Ştefan, „a adormit [în moarte, NW]“. — Faptele 7:60; 1 Tesaloniceni 4:13.
Învierea la viaţă pe pământ
Dar cum rămâne cu promisiunea făcută de Isus criminalului care a murit alături de el? La fel ca mulţi evrei din timpul acela, acest om credea că Dumnezeu îl va trimite pe Mesia să instaureze un regat şi să readucă naţiunii evreieşti de pe pământ pacea şi securitatea (compară 1 Împăraţi 4:20–25 cu Luca 19:11; 24:21 şi Faptele 1:6). De altfel, răufăcătorul şi-a exprimat credinţa că Isus era însăşi Persoana aleasă de Dumnezeu pentru a fi Regele respectiv. Totuşi, lucrul acesta părea, la data respectivă, când moartea lui Isus ca om condamnat era iminentă, puţin probabil. Tocmai de aceea, Isus i-a dat asigurări criminalului, făcându-i o promisiune precedată de următoarele cuvinte: „Adevărat îţi zic astăzi: Vei fi cu mine în paradis“. — Luca 23:42, 43, NW.
Traducerile biblice care inserează o virgulă înainte de cuvântul „astăzi“ le creează probleme celor care doresc să înţeleagă cuvintele lui Isus. Isus nu s-a dus în nici un paradis în aceeaşi zi, ci a zăcut inconştient, mort, timp de trei zile până când Dumnezeu l-a înviat. Chiar şi după învierea şi ridicarea sa la cer, el a trebuit să aştepte la dreapta Tatălui său până a venit momentul să domnească în calitate de Rege peste omenire (Evrei 10:12, 13). În curând, Regatul condus de Isus va elibera omenirea şi va transforma întregul pământ într-un paradis (Luca 21:10, 11, 25–31). Atunci, el îşi va îndeplini promisiunea faţă de acel criminal, înviindu-l la viaţă pe pământ. Iar Isus va fi cu acel om în sensul că îi va satisface toate nevoile, inclusiv nevoia de a-şi armoniza viaţa cu legile drepte ale lui Dumnezeu.
Învierea multor oameni
Ca şi în cazul criminalului penitent, învierea majorităţii oamenilor va avea loc pe pământ. Aceasta este în conformitate cu scopul lui Dumnezeu privitor la crearea omului. Prima pereche umană a fost pusă într-un paradis şi i s-a spus să supună pământul. Dacă ei ar fi ascultat de Dumnezeu, nu ar fi îmbătrânit şi nu ar fi murit niciodată. În timpul hotărât de Dumnezeu, întregul pământ ar fi fost supus şi transformat într-un paradis de către Adam şi descendenţii săi perfecţi. — Geneza 1:28; 2:8, 9.
Totuşi, deoarece au păcătuit intenţionat, Adam şi Eva au adus moarte nu numai asupra lor înşişi, ci şi asupra descendenţilor lor (Geneza 2:16, 17; 3:17–19). De aceea Biblia afirmă: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“. — Romani 5:12.
A existat doar un singur om care s-a născut liber de păcatul moştenit. Acesta a fost Isus Cristos, Fiul perfect al lui Dumnezeu, a cărui viaţă a fost transferată din cer în uterul unei fecioare evreice, Maria. Isus a rămas fără păcat şi nu a meritat să fie omorât. Aşadar, moartea sa are valoare de răscumpărare în folosul ‘păcatului lumii’ (Ioan 1:29; Matei 20:28). Iată de ce Isus a putut spune: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“. — Ioan 11:25.
Deci şi voi vă puteţi bucura de perspectiva de a-i revedea pe cei dragi care au murit, însă lucrul acesta pretinde să manifestaţi credinţă în Isus, Răscumpărătorul vostru, şi să ascultaţi de el, care este Rege numit de Dumnezeu. În curând, Regatul lui Dumnezeu va înlătura toată răutatea de pe pământ. Toţi oamenii care refuză să se supună guvernării lui vor fi nimiciţi, însă supuşii Regatului lui Dumnezeu vor supravieţui şi vor lucra la transformarea pământului în paradis. — Psalmul 37:10, 11; Apocalipsa 21:3–5.
Atunci va sosi momentul emoţionant pentru a începe învierea. Veţi fi şi voi prezenţi acolo ca să-i întâmpinaţi pe cei morţi? Totul depinde de ceea ce faceţi acum. Pe toţi cei care se supun acum guvernării exercitate de Regatul lui Iehova prin intermediul Fiului Său, Isus Cristos, îi aşteaptă binecuvântări minunate.