‘O singură filă putea străpunge întunericul, la fel ca o stea’

ASTĂZI, traduceri ale Sfintelor Scripturi se găsesc aproape pretutindeni. Însă bătălia în privinţa Bibliei a fost deseori o chestiune de viaţă şi de moarte.

În cartea intitulată Fifteenth Century Bibles, Wendell Prime a scris: „La treizeci de ani după inventarea tiparului, acţiunile Inchiziţiei erau în plină desfăşurare în Spania. Dintre cele 342 000 de persoane care au fost pedepsite de Inchiziţie în această ţară, 32 000 au fost arse de vii. Biblia a fost aceea care le-a atras acest martiriu în flăcări. Această maşinărie de distrugere a fost la fel de îngrozitoare şi în Italia, atât în nord, cât şi în sud. Arhiepiscopii, susţinuţi de Inchiziţie, erau nişte focuri mistuitoare atât pentru Biblii, cât şi pentru cititorii acestora. Nero i-a făcut pe unii creştini să strălucească asemenea unor lumini în lume, dându-le foc după ce fuseseră cusuţi în saci şi fuseseră acoperiţi cu smoală, adică folosindu-i drept torţe pentru a lumina scena orgiilor sale. Iar pe străzile unor oraşe europene au fost aprinse focuri folosind drept combustibil exemplare ale Bibliei. În cazul Bibliei lucrurile nu au stat ca şi în cazul cititorilor ei, care puteau fi aduşi la stare de sărăcie, despuiaţi, torturaţi, mutilaţi şi trataţi ca nişte proscrişi. Chiar şi o singură filă care supravieţuia putea străpunge adâncul acestui întuneric, la fel ca o stea“ (sublinierea noastră).

Ceea ce descrie Prime s-a petrecut realmente în cazul acestei pagini din Biblie reproduse aici. Este vorba despre pagina cu caseta tehnică, adică pagina de la sfârşitul cărţii în care se găseşte o notă care menţionează traducătorul. Cele două coloane paralele din partea de sus a paginii conţin ultimele versete ale cărţii Apocalipsa, sau Revelaţia.

Referitor la această carte, în The Cambridge History of the Bible se afirmă: „Traducerea Bibliei în limba catalană realizată de Bonifacio Ferrer a fost tipărită în 1478 la Valencia; toate exemplarele existente au fost distruse de Inchiziţie înainte de anul 1500, însă o singură filă a supravieţuit, aceasta aflându-se în Biblioteca Societăţii Hispanice din America” (sublinierea noastră).

Wendell Prime mai nota: „Pentru clericii înspăimântaţi, Bibliile nu erau bune decât pentru a fi arse. Aceste focuri sfinte ar fi fost cu atât mai multe şi mai strălucitoare, cu cât s-ar fi găsit mai multe Biblii. În multe locuri, nu se aprindeau focuri în care să se ardă Biblii, pentru simplul motiv că autorităţile fuseseră atât de vigilente, încât nu mai exista nici un exemplar al Bibliei care să fie ars“. În pofida acestor eforturi crâncene de distrugere a Bibliilor destinate oamenilor de rând, multe exemplare au scăpat. Prime adăuga: „Bibliile au fost păstrate, fiind duse cu ei de către cei ce luau calea exilului sau fiind ascunse, aşa cum se făcea în timpuri de strâmtorare şi de pericol cu pietrele şi metalele preţioase“.

Isaia, profetul lui Dumnezeu, a scris: „Orice făptură este ca iarba . . . Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne pentru totdeauna“ (Isaia 40:6, 8). De-a lungul secolelor, numeroşi iubitori ai Bibliei şi mulţi traducători curajoşi au înfruntat riscuri mari şi au suferit mult pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, păstrarea ei nu ar fi putut fi asigurată niciodată numai prin eforturile oamenilor. Pentru păstrarea ei, îi mulţumim Autorului Bibliei, şi anume lui Iehova.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Cu amabilitatea Societăţii Hispanice din America, New York