Este concurenţa cheia succesului?

„A CÂŞTIGA nu este un lucru oarecare, ci este lucrul cel mai important.“ Mulţi oameni trăiesc astăzi potrivit acestor cuvinte care sunt atribuite adesea antrenorului de fotbal american, Vince Lombardi. În prezent, fostele ţări comuniste s-au alăturat în glorificarea principiului concurenţei. Se crede că introducând pe pieţele lor concurenţa, se obţine bunăstarea. În Orient, mulţi părinţi îşi instigă copiii la rivalitate cu alţii şi îi trimit la şcoli particulare de pregătire intensivă, unde sunt instruiţi cum să treacă cu succes examenele de admitere. Părinţii care sunt obsedaţi de această problemă sunt convinşi de faptul că admiterea într-o şcoală importantă este cheia prosperităţii viitoare a copiilor lor.

Concurenţa — cred mulţi cu tărie — este cheia succesului. Potrivit convingerii lor, oamenii au progresat datorită faptului că au intrat în competiţie unii cu alţii. „Concurenţa în vederea promovării este sursa de vitalitate pentru corporaţiile japoneze“, declarau 65,9% dintre directorii principalelor corporaţii aflate sub supravegherea Federaţiei Organizaţiilor Economice din Japonia. Şi se pare că de câtva timp companiile japoneze au avut succes. Dar este concurenţa cu adevărat cheia succesului?

Este ea cu adevărat recompensatoare?

Oamenii care intră în competiţie unii cu alţii manifestă o atitudine egoistă, punând pe primul loc propria lor persoană. Ei se simt fericiţi când altora le merge rău, imaginându-şi că acest lucru, în schimb, le va pune mai bine în valoare propriile lor realizări. În interesul obţinerii câştigului lor egoist, s-ar putea ca ei să se folosească de mijloace care îi păgubesc pe alţii. La ce va duce faptul de a căuta succesul în acest fel, adică prin intermediul concurenţei? Yasuo, care s-a lăsat absorbit de lupta pentru a deveni o persoană importantă la compania unde lucra, îşi aminteşte de comportamentul său din trecut: „Plin de un spirit de concurenţă şi cu gândul la promovare, mă comparam cu alţii şi mă simţeam superior. Când acele persoane erau numite într-o poziţie mai importantă decât a mea, mă iritam şi mă plângeam în fiecare zi de conducerea companiei. Nu aveam nici un prieten în adevăratul sens al cuvântului“.

Un spirit de concurenţă poate duce, de asemenea, la o moarte prematură. Cum anume? Ziarul Mainichi Daily News din Japonia asociază karoshi, adică moartea cauzată de excesul de muncă, cu comportamentul de tip A. Tipul A descrie un model de comportament care înfruntă stresul printr-o preocupare exagerată în ceea ce priveşte folosirea eficientă a timpului, prin concurenţă şi prin ostilitate. Cardiologii americani, Friedman şi Rosenman, asociază comportamentul de tip A cu cardiopatia coronariană. Da, spiritul de concurenţă poate fi fatal.

Concurenţa la locul de muncă poate duce şi la alte tulburări de ordin fizic şi mintal. Un exemplu este Keinosuke, care era principalul distribuitor al unei importante companii japoneze de comercializare a automobilelor din Japonia. El a stabilit un record, vânzând un total de 1 250 de automobile. Tabloul său a fost înrămat şi atârnat la sediul companiei, în biroul comitetului de directori. Cu toate că detesta faptul de a-i folosi pe colegii săi drept trepte pentru a fi promovat, el a fost împins de companie să intre în competiţie. Rezultatul a fost că, după un singur an, s-a îmbolnăvit de ulcer gastro-duodenal. În acelaşi an, 15 directori de la compania la care lucra au fost internaţi în spital, iar unul s-a sinucis.

În afara locului de muncă, dorinţa de ‘a fi în pas cu lumea’ îi împinge pe oameni spre o etalare ostentativă a mijloacelor lor de existenţă în cadrul unei neîntrerupte rivalităţi (1 Ioan 2:16). Această atitudine favorizează doar comerţul, umplând cu bani buzunarele negustorilor pământului. — Compară cu Apocalipsa 18:11.

Deşi rivalitatea şi spiritul de concurenţă poate produce iscusinţă în muncă, nu este surprinzător faptul că regele Solomon a făcut remarca: „Şi eu însumi am văzut toată munca aspră şi toată iscusinţa în muncă, ceea ce înseamnă rivalitate a unuia faţă de celălalt; aceasta este, de asemenea, deşertăciune şi alergare după vânt“ (Eclesiastul 4:4, New World Translation). Aşadar, cum ne putem păstra pacea minţii în timp ce trăim într-o societate dominată de concurenţă? Pentru a afla acest lucru, să vedem mai întâi unde s-a născut ideea concurenţei.