Proclamatorii Regatului relatează

„Numele lui Iehova este un turn tare“

TRĂIM timpuri instabile. Viaţa noastră aparent stabilă se poate schimba peste noapte şi, fără să fie avertizaţi, unii s-au trezit într-un mare pericol înainte să-şi dea seama. Pericolul ar putea proveni din cauza unor schimbări politice, a unei agresiuni violente, a unui dezastru natural sau a unei boli grave. Indiferent care ar fi situaţia, atunci când viaţa unui creştin este în pericol, încotro trebuie să se îndrepte el?

David, un misionar care locuia la una din filialele Societăţii Watch Tower, a aflat răspunsul la această întrebare trecând printr-o experienţă cutremurătoare. Lucrând ca şofer, el a pornit într-o dimineaţă devreme de la filială pentru a-i lua pe câţiva betelişti navetişti (voluntari care locuiau în afara filialei). Era încă întuneric. O luase pe Rosalía şi tocmai trecea pe lângă un post de poliţie când a auzit prima împuşcătură.

Apoi lucrurile s-au derulat cu rapiditate. A auzit o pocnitură ca de la o mare petardă şi şi-a dat seama că aerul ieşea şuierând dintr-unul din pneuri. Deodată, a văzut un soldat stând în picioare în mijlocul drumului cu o puşcă îndreptată spre el. Trei lucruri s-au petrecut aproape simultan: o rafală de împuşcături au ciuruit partea laterală a jeep-ului, spărgând geamurile; David şi Rosalía s-au lăsat brusc în jos; soldatul a tras prin parbriz la nivelul ochilor.

În timp ce jeep-ul era ţinta continuă a gloanţelor, David a încetinit atât cât a putut, în timp ce se afla încă aplecat la podea. Atât David, cât şi Rosalía credeau că vor muri. Ei s-au rugat cu voce tare lui Iehova, cerându-i să vegheze asupra lor. Rosalía a spus mai târziu că în acele momente se întreba cum avea să reacţioneze familia sa când urma să audă de moartea ei!

Rămaşi totuşi în viaţă!

În cele din urmă, împuşcăturile şi zgomotul de geamuri sparte au încetat, iar David şi-a aruncat privirea spre Rosalía. Când a văzut pe spatele ei o mică pată rotundă de sânge, inima aproape că a încetat să-i mai bată. Dar nu un glonte, ci o bucată de geam căzută se înfipsese acolo. Genunchii îi sângerau din cauza tăieturilor produse de bucăţile de geam aflate pe jos, dar, în rest, nu părea să mai aibă altceva.

Bărbaţi în uniforme militare, cu banderole albe, s-au apropiat de jeep şi le-au ordonat să coboare cu mâinile sus. Unul dintre ei, care părea să aibă un grad superior, s-a întors spre un soldat şi a spus: „Vi s-a spus să nu trageţi asupra civililor“. Soldatul a încercat să se scuze, afirmând că auzise împuşcături şi crezuse că veneau din direcţia jeep-ului.

Când David le-a spus că el şi Rosalía erau Martori ai lui Iehova, reacţia a fost favorabilă. El le-a explicat ce anume făcea acolo, dar soldaţii voiau totuşi să-i reţină. Se pare că, în primele ore ale dimineţii, o facţiune militară încercase să dea o lovitură de stat, iar aceşti soldaţi erau pe punctul de a ocupa postul de poliţie, chiar în momentul în care David şi Rosalía au trecut pe acolo cu jeep-ul lor.

Rosalía era foarte tulburată, dar şi-a păstrat în mod curajos calmul, în timp ce David pleda pentru eliberarea lor. În cele din urmă, ei au fost lăsaţi să plece, dar fără jeep. Au trebuit să meargă pe jos până la o stradă din apropiere şi să ia un autobuz până la filială, unde cei de la infirmerie s-au ocupat de Rosalía.

Puterea rugăciunii

David a învăţat ceva din această experienţă: să nu subestimăm niciodată puterea unei rugăciuni fierbinţi şi să nu uităm niciodată că faptul de a ne dezvălui plini de curaj identitatea de Martori ai lui Iehova constituie adesea o protecţie. Se poate dovedi adevărat literalmente faptul că „numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge la el şi i se dă ocrotire“. — Proverbele 15:29; 18:10, New World Translation; Filipeni 4:6.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 19]

Fotografía de Publicaciones Capriles, Caracas, Venezuela