Să ne păstrăm ochiul „simplu“ în lucrarea Regatului

REPUBLICA Democrată Germană (R.D.G.), sau fosta Germanie de Est, abia ajunsese la o vârstă mijlocie. Cei patruzeci şi unu de ani de existenţă s-au sfârşit la 3 octombrie 1990, când teritoriul ei — aproximativ de mărimea Liberiei sau a statului Tennessee din Statele Unite — a fost alipit Republicii Federale Germania, care se numea Germania de Vest.

Reunificarea celor două Germanii a însemnat un pachet enorm de reforme. Cele două ţări fuseseră separate nu numai de o graniţă fizică, ci şi de una ideologică. Ce au însemnat toate aceste lucruri pentru oamenii de aici, şi în ce fel s-a schimbat viaţa pentru Martorii lui Iehova?

Wende, revoluţia din noiembrie 1989, care a făcut posibilă reunificarea, a venit brusc, după patru decenii de socialism rigid. În timpul acestei perioade, activităţile Martorilor lui Iehova au fost interzise, iar persecuţia lor a fost, uneori, aprigă.a Când în R.D.G. s-a instaurat libertatea, populaţia a fost cuprinsă de euforie. Dar, pe măsură ce bucuria se diminua, mulţi au rămas dezorientaţi, dezamăgiţi, ba chiar deziluzionaţi. Sarcina integrării celor două Germanii într-o entitate economică, politică şi socială constituie o dificultate de proporţii inimaginabile.

Potrivit reportajului special „162 Tage Deutsche Geschichte“ (162 de zile de istorie germană), apărut în Der Spiegel, reunificarea a adus cu sine o teamă generală de şomaj, inflaţie şi creştere a chiriilor. „Voi avea o pensie suficientă?“, se întrebau mulţi din fosta R.D.G. Dar în ce priveşte problema locuinţelor? „Pretutindeni în R.D.G., clădirile vechi se deteriorează, străzi întregi devenind de nelocuit.“ Poluarea a atins cote înspăimântătoare.

Confruntaţi cu aceste convulsii sociale şi economice, cum s-au descurcat Martorii lui Iehova din fosta R.D.G.?

Să ne păstrăm ochiul bine focalizat

Martorii lui Iehova nu au graniţe ideologice. Credinţa lor bazată pe Biblie este unică atât în Est, cât şi în Vest. Întrucât mediul social în care trăiesc ei este în tranziţie, majoritatea Martorilor îşi păstrează echilibrul spiritual, aţintindu-şi privirea asupra unui obiectiv primordial — slujirea lui Iehova. De ce este lucrul acesta imperios necesar?

Deoarece „scena acestei lumi se schimbă“ (1 Corinteni 7:31, NW). Un bătrân de congregaţie spune că predicarea sub interdicţie, înainte de Wende, pretindea curaj; această situaţie i-a învăţat pe Martori să se încreadă în Iehova şi să mânuiască Biblia. Acum însă, „trebuie să fim mai atenţi pentru a nu fi distraşi de materialism şi de îngrijorările vieţii“.

Libertatea şi progresul se măsoară deseori în termeni materiali. Mulţi oameni din această zonă simt nevoia de a recupera timpul pierdut sau, poate, distracţiile pierdute. Lucrul acesta devine evident când cineva merge cu maşina pe străzile pavate din oraşele şi satele situate în regiunile sudice Turingia şi Saxonia. Poate că străzile au nevoie de reparaţii, iar locuinţele sunt modeste, dar ce puzderie de antene parabolice! Este uşor ca cineva să se lase înşelat să creadă că siguranţa şi fericirea provin din faptul că are tot ce vede ochiul. Ce capcană periculoasă este aceasta!

În Predica de pe munte, Isus a vorbit despre pericolele pe care le implică faptul de a acorda o atenţie exagerată lucrurilor materiale şi îngrijorărilor vieţii. El ne-a avertizat astfel: „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt“. Apoi a adăugat: „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este curat [„simplu“, nota de subsol], tot trupul tău va fi plin de lumină“ (Matei 6:19, 22). Ce a vrut el să spună? Un ochi simplu este focalizat şi transmite minţii imagini clare. Un ochi spiritual care este simplu menţine clară imaginea Regatului lui Dumnezeu. Deci hotărârea unui creştin de a-şi păstra ochiul simplu, bine focalizat pe Regatul lui Dumnezeu, şi de a nu acorda importanţă îngrijorărilor îl ajută să-şi păstreze echilibrul spiritual.

Lucrul acesta poate fi ilustrat de experienţa unei perechi căsătorite din Zwickau, Saxonia, care a manifestat interes faţă de Biblie în perioada Wende. Afacerile lor le luau foarte mult timp, totuşi au pus pe primul plan interesele spirituale, asistând la toate întrunirile creştine. Iată ce au mărturisit ei: „Din punctul de vedere al afacerilor noastre, nu ne putem permite timp, dar din punct de vedere spiritual, avem nevoie de el“. Ce decizie înţeleaptă!

Să luăm şi cazul unei familii din Plauen, o localitate tot din Saxonia. Soţul era ceasornicar, un meseriaş priceput care avea atelier propriu. După Wende, chiria pentru atelier a crescut vertiginos. Ce să facă? „Trebuia să investesc foarte mult, iar eu am învăţat adevărul ca să trăiesc pentru adevăr.“ Atunci s-a mutat într-un loc mai puţin frecventat, dar pentru care plătea mai puţină chirie. Da, ceasornicarul a învăţat foarte repede cum să-şi păstreze ochiul simplu.

Unii au învăţat totuşi prea târziu. Crezând că recent introdusa economie de piaţă promite mult, un bătrân de congregaţie a intrat în afaceri. Un supraveghetor itinerant l-a îndemnat cu amabilitate să nu permită angajamentelor în afaceri să-i înăbuşe spiritualitatea. Totuşi, din nefericire, chiar aşa s-a întâmplat. Câteva luni mai târziu, fratele şi-a dat demisia din poziţia de bătrân. Iată ce a scris el ulterior: „Din proprie experienţă, sfătuiesc pe orice frate care aspiră la privilegii de serviciu să nu se lanseze în afaceri pe cont propriu“. Aceasta nu înseamnă că este greşit ca un creştin să lucreze pe cont propriu. Dar fie că lucrăm, fie că nu lucrăm pe cont propriu, dacă acordăm prea multă atenţie îngrijorărilor de ordin economic, putem deveni involuntar sclavi ai bogăţiilor. Isus ne-a arătat deznodământul: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci, sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va dispreţui pe celălalt“ (Matei 6:24). Poetul german Goethe a spus: „Nimeni nu se află într-o mai adâncă sclavie decât aceia care cred în mod fals că sunt liberi“.

Când ne prinde furtuna, suntem obligaţi să privim cu ochii întredeschişi sau să ne ţinem palmele în jurul ochilor pentru a nu pierde din vedere obiectivul. Când ne aflăm în mijlocul unor convulsii politice, economice sau sociale, este necesar să ne concentrăm pentru a nu pierde din vedere obiectivul spiritual. Ce fac unii creştini pentru a-şi păstra ochiul simplu în lucrarea Regatului?

Intensificarea activităţii Regatului

Pe tot cuprinsul fostei R.D.G., Martorii dedică predicării mai mult timp ca oricând. În ultimii doi ani, media de ore petrecute în serviciul de teren a crescut cu 21 la sută. Aceasta a avut drept rezultat o creştere spectaculară — 34 la sută — a studiilor biblice la domiciliu. În plus, numărul de pionieri regulari este actualmente de patru ori mai mare decât era cu numai doi ani în urmă! În timp ce alţii se frământă şi se plâng, peste 23 000 de creştini din ceea ce era odinioară R.D.G. fac faţă situaţiei prin faptul că îşi păstrează ochiul simplu. Lucrul acesta a contribuit la uluitoarea creştere a activităţii Regatului. — Compară cu Iosua 6:15.

Această activitate intensificată arată că teritoriul este bine îngrijit în sud, unde locuiesc majoritatea Martorilor. Multe dintre denumirile localităţilor au rezonanţă istorică. Dacă vă plac porţelanurile fine, veţi recunoaşte în oraşul Meissen, din apropiere de Dresda, locul de unde provin unele dintre cele mai delicate obiecte de porţelan din lume. În Meissen locuiesc în prezent circa 130 de vestitori ai Regatului. Sau să luăm, de exemplu, Weimarul, „capitala clasică a Germaniei”. Monumentul Goethe–Schiller, din centrul oraşului, confirmă legăturile pline de demnitate pe care Weimarul le-a avut cu aceşti doi scriitori şi este o sursă de mândrie pentru mulţi dintre locuitorii săi. Azi, Weimarul se poate mândri cu cei peste 150 de vestitori ai veştii bune.

În nord însă, lucrurile stau cu totul altfel: există mai puţini vestitori, iar distanţele dintre congregaţii sunt mai lungi. O notă aparte o constituie numărul mic al locurilor de muncă. Mulţi care au un loc de muncă sunt nevoiţi să stea peste program, ca să-şi păstreze locul de muncă. Un frate care slujeşte ca predicator cu timp integral în nord explică: „Sub interdicţie, fiecare frate avea nevoie de ocrotirea lui Iehova în serviciul de teren, dar nu era greu să-ţi găseşti un loc de muncă. Acum situaţia este exact invers. Avem libertatea să predicăm, dar avem nevoie de îndrumarea sa în ce priveşte locul de muncă laică. Îţi trebuie o perioadă destul de lungă pentru a te obişnui cu o asemenea schimbare“.

Le face plăcere vestitorilor că pot să predice mult mai des? Iată părerea lui Wolfgang: „Este mult mai bine ca acelaşi vestitor să lucreze în mod repetat acelaşi teritoriu. Oamenii ajung să aibă încredere în el şi sunt mai comunicativi“. Pe lângă aceasta, locatarii „nu se mai simt stingheri când discută la uşă despre religie, chiar dacă trecătorii aud discuţia. Religia nu mai este un subiect tabu“. Ralf şi Martina sunt de aceeaşi părere: „Ne place să ne lucrăm mai des teritoriul. Putem să ajungem să-i cunoaştem personal pe oameni; pe lângă aceasta, ne entuziasmează marea varietate de literatură disponibilă“.

Apreciere faţă de literatura noastră

Ralf şi Martina apreciează îndeosebi cartea Cum a apărut viaţa — prin evoluţie sau prin creaţie? Pentru mulţi care au îmbrăţişat ateismul în fosta R.D.G., această carte se dovedeşte a fi un minunat auxiliar pentru studierea Bibliei. Ei ar fi dorit şi o publicaţie mai scurtă care să aibă un conţinut asemănător. „Cât de încântaţi am fost când, la congresul de district «Purtători de lumină» care s-a ţinut la Dresda în 1992, s-a lansat broşura Se îngrijeşte cu adevărat Dumnezeu de noi? Acesta a fost un răspuns la rugăciunile noastre.“

Mulţi oameni care nu sunt Martori au ajuns să admire publicaţiile Watch Tower. În iulie 1992, o conferenţiară de educaţie socială ne-a scris ca să-şi exprime „cel mai mare respect şi cele mai calde mulţumiri“ pentru publicaţiile noastre, pe care le foloseşte la pregătirea cursurilor. În ianuarie 1992, o doamnă din Rostock a acceptat un exemplar al cărţii Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pămînt de la doi Martori care veniseră la uşa ei. Iată ce a scris ea biroului filialei din Germania: „Aparţin Bisericii Luterane. Am cea mai mare consideraţie faţă de activităţile organizaţiei Martorilor lui Iehova. Ei afirmă cu hotărâre că omul nu mai poate exista fără îndrumarea lui Dumnezeu“.

Câtă îndrumare spirituală au dat bisericile creştinătăţii membrilor lor? Prestigiosul ziar Die Zeit scria în decembrie 1991 că, deşi Biserica Luterană „a strălucit de glorie pentru scurt timp ca mamă a revoluţiei paşnice, se pare că popularitatea ei scade rapid“. Într-adevăr, un reprezentant al Bisericii Luterane se plângea astfel: „Oamenii au confundat viaţa din sistemul economiei de piaţă cu paradisul“. Un enoriaş din Magdeburg ne-a scris pentru a ne cere informaţii. De ce? „După ce ani de zile am zâmbit neîncrezător, scria acest domn, acum sunt ferm convins că lumea aceasta îşi trăieşte ultimele zile şi că în viitorul apropiat ne vom confrunta cu mari necazuri.“ — 2 Timotei 3:1–5.

Construcţii în vederea extinderii

Înainte de Wende, în R.D.G nu erau permise Săli ale Regatului. Acum este urgent nevoie de ele; construirea lor are prioritate. Lucrul acesta este încă un aspect al închinării adevărate care a cunoscut o schimbare remarcabilă. O experienţă a unui frate ilustrează cât de repede s-a produs această schimbare.

În martie 1990, la numai câteva ore după ce Martorii lui Iehova au fost legalizaţi în R.D.G., un frate a fost invitat să vorbească unui grup de Martori, folosind pentru prima dată în viaţă un microfon. Doi ani şi jumătate mai târziu, congregaţia la care este asociat el a inaugurat o Sală a Regatului nou-nouţă. Până la sfârşitul anului 1992 au fost construite şapte săli ale Regatului pentru 16 congregaţii. Peste 30 de săli, precum şi o atrăgătoare Sală de Adunări se află în stadiu de proiect.

Cu ochii aţintiţi asupra Regatului lui Dumnezeu

„La scurt timp după Wende, remarcă un bătrân de congregaţie, mulţi oameni respingeau Biblia. Ei îşi puneau speranţa în noua guvernare, care promitea că vor fi în sfârşit condiţii mai bune.“ S-a împlinit speranţa lor? „La mai puţin de doi ani, ei şi-au schimbat părerea. Oamenii sunt acum de acord cu noi în ce priveşte faptul că guvernele umane nu pot instaura niciodată pacea şi dreptatea.“

Mulţimi de oameni s-au bucurat de apusul socialismului rigid din R.D.G., anunţând ceea ce ei considerau a fi zorile de aur ale ideologiei occidentale. Dar au fost dezamăgiţi. Indiferent de regimul care se află la putere, Martorii lui Iehova îşi păstrează ochiul simplu şi ferm aţintit asupra Regatului lui Dumnezeu, Regat care străluceşte ca o stea în ceruri. O asemenea speranţă nu va duce niciodată la dezamăgire. — Romani 5:5.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Martorii din Germania îşi folosesc libertatea pentru a petrece tot mai mult timp în activitatea Regatului.