Predicând din sat în sat în Spania

ISUS CRISTOS a călătorit „din oraş în oraş şi din sat în sat, învăţând şi ţinând drumul spre Ierusalim“ (Luca 13:22, Regele Carol II). Pentru a-şi îndeplini ministerul, Isus şi discipolii lui au predicat nu numai „din oraş în oraş“, ci şi „din sat în sat“. Deşi ar fi fost mai uşor să se concentreze numai asupra oraşelor, ei nu au ocolit multele sate din zona rurală.a

Martorii lui Iehova din Spania au întâmpinat o dificultate similară celei cu care s-a confruntat Isus. În 1970 exista încă un uriaş teritoriu rural nelucrat, gata pentru seceriş (Matei 9:37, 38). În sute de sate din regiunea ploioasă a munţilor din nord, din aridele câmpii centrale şi din zona de coastă nu s-a ajuns niciodată cu mesajul despre Regat.

Martorii lui Iehova din Spania au fost hotărâţi să nu precupeţească nici un efort pentru a duce vestea bună în aceste regiuni. Dar de ce au trebuit oamenii din aceste teritorii să aştepte atât de mult pentru a auzi mesajul despre Regat? Şi care a fost reacţia lor?

Recunoaşterea legală stimulează mărturia în zonele rurale

Lucrarea Martorilor lui Iehova din Spania a fost sub interdicţie de la sfârşitul războiului civil din 1939. Pe parcursul anilor ’50 şi ’60, Martori zeloşi au predicat cu prudenţă în oraşe, unde prezenţa lor era mai puţin remarcată. Când lucrarea lor a fost în cele din urmă legalizată în 1970, în Spania existau aproximativ 10 000 de vestitori ai Regatului. Aproape toţi locuiau în municipii şi în oraşe, dar şi satele din Spania trebuiau să audă mesajul despre Regat. Cine urma să efectueze această sarcină dificilă?

În anii ’70 s-a lansat o campanie cu scopul de a ajunge cu vestea bună în toate zonele peninsulei. Aproape în fiecare lună din 1973 până în 1979, în Ministerul nostru pentru Regat — publicaţie lunară în vederea serviciului, pentru congregaţiile Martorilor lui Iehova — au apărut anunţuri speciale subliniind necesitatea care exista în diferite regiuni ale ţării. Multe familii prompte şi entuziaste au răspuns la chemare şi s-au oferit voluntar să slujească acolo unde nevoia era mai mare.

Un exemplu tipic este cel al lui Rosendo şi al soţiei sale, Luci. Ei au fost trimişi ca pionieri speciali (predicatori cu timp integral ai Regatului) într-un sat de pescari din nord-vestul Spaniei şi, când au devenit părinţi, au decis să rămână în zona aceea. „Trebuie să recunosc că am trecut prin momente foarte dificile“, spune Rosendo. „Era greu de găsit un loc de muncă, dar ne-am bizuit pe ajutorul lui Iehova şi niciodată nu am ajuns să fim flămânzi sau fără un acoperiş deasupra capului. În mod sigur a meritat efortul.“ De-a lungul anilor ei au putut contribui la formarea a patru congregaţii în această regiune din Spania.

‘Cercetaţi cine este vrednic’

Isus le-a spus discipolilor lui să ‘cerceteze’ cine era merituos în fiecare oraş sau sat (Matei 10:11). În zonele rurale din Spania, cercetarea pretinde sârguinţă şi iniţiativă, după cum a constatat Ángel, un frate din Alcoy (Alicante). El tocmai terminase vizitele la câteva case din satul Masías când a auzit un cocoş cântând. Atunci s-a gândit: „Dacă există un cocoş, trebuie să existe şi o casă undeva — am omis o casă“. După ce a căutat de jur împrejur, Ángel a găsit o cărare care ducea dincolo de culmea unui deal şi în final la o casă izolată.

La această fermă locuiau José şi Dolores, un frate şi o soră de carne, având fiecare peste 60 de ani. Ei au ascultat cu atenţie şi au acceptat imediat oferta unui studiu biblic. Însă nu a fost uşor să studiezi cu aceste persoane umile, întrucât ei nu ştiau nici să scrie, nici să citească, şi totul trebuia tradus din spaniolă în dialectul valencian, singurul pe care îl înţelegeau. Pe lângă aceasta, ei s-au confruntat cu o opoziţie considerabilă din partea vecinilor lor. În pofida acestor obstacole, atât José, cât şi Dolores au progresat în adevăr, chiar dacă asistarea la întruniri însemna o călătorie lungă peste munţi. În cele din urmă ei au fost pregătiţi în vederea botezului, şi amândoi continuă să-i slujească cu fidelitate lui Iehova.

Rosendo şi Luci, menţionaţi mai devreme, îşi amintesc cum a acceptat adevărul o persoană paralizată care locuia într-o casă izolată situată în apropiere de Moaña, în nord-vestul Spaniei. Ea se numea María. Când a vorbit prima dată cu Martorii nu ştia nici să scrie, nici să citească şi era ţintuită la pat de ani de zile, deoarece când era copil contractase poliomielită. Casa ei era situată la aproape doi kilometri de cea mai apropiată şosea. Cu toate acestea, ea dorea cu sinceritate să studieze Biblia, iar hotărârea ei de a-i sluji lui Iehova a devenit în curând evidentă. María a învăţat să scrie şi să citească şi a început să asiste la întruniri, graţie eforturilor devotate ale congregaţiei. Fraţii o purtau pe braţe cam 200 de metri de la casa ei până la o alee nepavată, unde o aşezau cu grijă într-o maşină. În pofida opoziţiei iniţiale manifestate de familia sa, ea a progresat până la pasul botezului. Datorită încrederii pe care i-a dat-o progresul ei spiritual, acum a învăţat să conducă o maşină special adaptată şi a terminat un curs de educaţie elementară. „Când poţi să ajuţi oameni ca María, orice sacrificiu merită efortul“, a explicat Rosendo.

Cei care citesc Biblia reacţionează cu promptitudine

Biblia a devenit pentru prima dată accesibilă marelui public din Spania în anii ’70. Mulţi spanioli şi-au cumpărat câte un exemplar, iar unii au început să citească Scripturile. Pilar, din Medina del Campo (Valladolid), citea deja Biblia atunci când Martorii lui Iehova au venit pentru prima dată în orăşelul său, în 1973. Fiind catolică, ea se temea să accepte literatură de la Martori, însă dorea cu adevărat să înţeleagă Biblia. În consecinţă, a fost de acord să poarte discuţii săptămânale pentru a găsi răspuns la întrebările ei biblice.

Dând o bună utilizare literaturii editate de Watch Tower Society, sora pionieră care o vizita pe Pilar a fost în măsură să dea răspuns multelor ei întrebări. Impresionată de ceea ce învăţa, Pilar a fost de acord, după câteva săptămâni, să studieze Biblia folosind cartea Adevărul care conduce la viaţă eternă. Înainte de a încheia studiul cărţii Adevărul, ea a terminat de citit întreaga Biblie şi era convinsă că a găsit adevărul. Ea a devenit prima Martoră din Medina del Campo, unde există acum o minunată Sală a Regatului şi o congregaţie formată din 63 de vestitori.

Martorii spanioli mai găsesc încă oameni „conştienţi de necesităţile lor spirituale“ şi care citesc cu regularitate Biblia într-un efort de a înţelege voinţa lui Dumnezeu (Matei 5:3, NW). Pepi, o fostă catolică ce a predat cândva catehismul în parohia din Zumaia (nordul Spaniei), predica într-un sat din apropiere, când l-a întâlnit pe preotul parohiei.

„Pepi, îţi pierzi timpul“, i-a spus preotul. „În acest sat Itziar nu există decât două persoane — o pereche căsătorită — cu înclinaţii spirituale. Restul merg la biserică doar din obişnuinţă.“

„Ei bine, a răspuns Pepi, dacă există două persoane cu înclinaţii spirituale, ele vor deveni Martori ai lui Iehova.“

Pepi şi-a continuat lucrarea de predicare din casă în casă alături de alţi Martori până când au terminat satul. Şi, aşa cum era de aşteptat, fraţii au găsit într-o casă izolată exact cuplul despre care vorbise preotul. Ei citeau Biblia, dar nu o înţelegeau. Au acceptat cu entuziasm un studiu biblic, au progresat cu rapiditate şi au fost botezaţi în aprilie 1991.

Unele persoane sincere au învăţat adevărul pur şi simplu citind individual literatura biblică editată de Watch Tower Society. De exemplu, Martorii din Almadén (Ciudad Real) predicau în orăşelul Ciruelas (Badajoz), când au întâlnit o doamnă care a ascultat cu atenţie mesajul lor. Având în vedere interesul ei evident, s-au oferit să studieze Biblia cu ea la domiciliu. Ea însă a refuzat, spunând că un domn în vârstă îi preda deja lecţii din Biblie. Alte câteva persoane din zonă au spus şi ele acelaşi lucru. Curiozitatea lor fiind stârnită, fraţii au pus întrebări în legătură cu acest domn în vârstă. Au obţinut adresa lui şi s-au dus să-i facă o vizită.

Spre surprinderea lor au descoperit că acest bărbat, pe nume Felipe, obţinuse în Madrid cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pămînt. După ce a citit-o în întregime, a înţeles că avea responsabilitatea de a împărtăşi vestea bună cu vecinii săi. Aşadar, se folosea de carte pentru a le preda lecţii biblice. Fraţii au luat măsuri pentru a studia cu el. O doamnă cu care studia el Biblia a acceptat şi ea un studiu. Deşi în vârstă de 80 de ani şi neavând o sănătate bună, Felipe face progrese frumoase în adevăr.

Prejudecăţile sunt învinse

Teritoriile rurale ridică unele probleme unice. De obicei, tradiţiile religioase şi superstiţiile exercită o influenţă puternică în aceste zone şi mulţi oameni care trăiesc în zonele rurale au suspiciuni înrădăcinate faţă de o „religie nouă“. Unii săteni sunt deosebit de sensibili la ceea ce ar putea spune vecinii şi rudele lor dacă şi-ar schimba religia. Însă puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate învinge astfel de probleme şi poate schimba viaţa unei persoane. Aşa s-a întâmplat în satul pescăresc Cangas de Morrazo, situat în nord-vestul Spaniei.

Roberto, originar din acest sat, a pornit pe mare la vârsta de 14 ani deoarece tânjea după independenţă. Viaţa lui de marinar pe navele comerciale l-a adus în contact cu alţi marinari tineri care beau în exces şi se drogau pentru a alunga plictiseala orelor petrecute pe mare. Nu peste mult timp şi Roberto a devenit beţiv şi toxicoman.

Cu timpul Roberto s-a întors acasă, dar nu a fost nici în stare, nici dispus să-şi abandoneze proastele obiceiuri. Pentru a-şi finanţa dependenţa de droguri a devenit hoţ şi a ajuns la închisoare de şase ori. Când avea 18 ani a consumat un amestec de vin şi tranchilizante care era să-i fie fatal. Doctorii i-au salvat viaţa, dar şi-a pierdut controlul asupra braţelor şi picioarelor. A părăsit spitalul paralizat de la gât în jos. Nici chiar faptul că era obligat să rămână într-un scaun cu rotile nu l-a determinat să-şi abandoneze patima drogurilor. De religie era decepţionat, iar drogurile păreau să-i ofere tot ceea ce face viaţa demnă de a fi trăită — până după trei ani, când a fost vizitat de Martorii lui Iehova.

Faptul de a învăţa despre profeţiile biblice împlinite l-a ajutat pe Roberto să-şi învingă scepticismul. Primirea călduroasă care i s-a făcut la Sala Regatului l-a convins că adevărata religie îmbogăţeşte viaţa oamenilor. În decurs de nouă luni, Roberto şi-a învins dependenţa de droguri şi a fost botezat. În pofida serioasei sale infirmităţi fizice, de opt ani slujeşte ca pionier. De doi ani este şi bătrân de congregaţie. Francisco, unul dintre foştii lui camarazi, a fost atât de impresionat de schimbările din viaţa lui Roberto încât a devenit şi el un Martor, şi acum este slujitor ministerial. Remarcabila schimbare din viaţa acestui toxicoman despre care se credea că este incurabil i-a ajutat pe oamenii din localitate să înţeleagă mai bine natura lucrării noastre. O femeie chiar l-a adus la Sala Regatului pe tânărul ei fiu dependent de droguri, pentru a vedea dacă Martorii îl pot vindeca.

Cercetând Biblia pentru a găsi adevărul

În general, oamenii care trăiesc în zona rurală au o asemenea apreciere faţă de adevăr încât, deseori, aceasta îi face de ruşine pe înţelepţii lumii (1 Corinteni 1:26, 27). Adelina, o femeie timidă de vârstă mijlocie, este una dintre aceste persoane cu multă apreciere. Ea acorda o atenţie deosebită religiei ei catolice. În fiecare dimineaţă, fără excepţie, îngenunchea pentru a spune de câteva ori rugăciunile Tatăl nostru şi Ave Maria. În fiecare zi din săptămână îşi îndrepta rugăciunile spre un alt „sfânt“ — doar pentru mai multă siguranţă.

Când Adelina a început să studieze Biblia, ea şi-a îndreptat acelaşi zel religios pe care-l avea spre noua ei credinţă. Nici măcar timiditatea nu a reţinut-o, deşi prima dată când ea şi soţul ei s-au dus la Sala Regatului, le-a trebuit zece minute pentru a-şi aduna curajul necesar ca să intre. Însă odată aflaţi înăuntru, ea a ascultat cu atenţie. Cu o anumită ocazie, a aflat despre Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos. Acest subiect a fascinat-o, iar când s-a întors acasă a dorit să citească mai mult despre el în Biblia ei. Dar nici ea, nici soţul ei nu ştiau unde ar putea găsi informaţiile, deşi se gândeau că acest subiect a fost menţionat undeva în cartea Apocalipsa. Deci Adelina a început să citească Apocalipsa în seara aceea şi a continuat să citească până când în sfârşit a ajuns la capitolul 20, la primele ore ale dimineţii.

Cu o altă ocazie, Adelina a aflat că este potrivit ca soţul să-şi reprezinte soţia în rugăciune. Deşi dorea să se roage, soţul ei nu ştia ce să spună în rugăciune. Chiar în seara aceea Adelina a decis să caute instrucţiuni în Biblie. La ora două noaptea l-a trezit pe soţul ei pentru a-i spune că a găsit Matei, capitolul 6, care analizează în detaliu subiectul rugăciunii. După ce a citit instrucţiunile lui Isus, soţul ei a spus în sfârşit o rugăciune pentru amândoi. Acum, atât Adelina, cât şi soţul ei sunt Martori ai lui Iehova.

Un seceriş excelent

După aproximativ 25 de ani de când slujitorii zeloşi ai lui Iehova depun mărturie în zonele rurale, fiecare colţ din Spania a auzit vestea bună. Aşa cum s-a întâmplat în Asia Mică în primul secol, ‘cuvîntul Domnului se răspîndeşte în toată ţara’ (Faptele 13:49). Ca urmare, mii de locuitori ai satelor au reacţionat favorabil.

În Spania şi pretutindeni, predicarea temeinică în zonele rurale pretinde efectiv răbdare şi spirit de sacrificiu. Dar întrucât voinţa lui Dumnezeu este ca „orice fel de oameni să fie salvaţi“, Martorii lui Iehova sunt fericiţi să-i găsească pe cei care manifestă apreciere (1 Timotei 2:4, NW). Şi aşa cum demonstrează întâmplările amintite, Iehova a binecuvântat din abundenţă eforturile depuse pentru a predica din sat în sat în Spania.

[Notă de subsol]

[Harta de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

FRANŢA

PORTUGALIA

SPANIA

INSULELE BALEARE

INSULELE CANARE

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

Vilac, Lérida

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

Puebla de Sanabria, Zamora

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Casarabonela, Málaga

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Sinués, Huesca

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

Lekeitio, Vizcaya