Cheia unei vieţi de familie reuşite
„CELULA familială din societatea noastră se degradează“, remarca anul trecut un candidat la preşedinţia Statelor Unite. Într-adevăr, este uluitor cât de mult s-a degradat familia. „Dacă în aceeaşi perioadă s-ar înregistra schimbări de proporţii similare în domeniul informaţiilor din economie sau industrie, menţiona revista Fortune, ele ne-ar lăsa cu gura căscată de uimire.“
Chiar familiile care se străduiesc să urmeze principiile biblice sunt deseori afectate în mod dezastruos. Cu câţiva ani în urmă, un tată care avea şase copii preadolescenţi a fost abordat de un colaborator creştin bine intenţionat care i-a spus: „Te poţi aştepta să pierzi patru dintre copiii tăi în lume“. Totuşi, acest tată nu a crezut că avea să se întâmple acest lucru nici chiar în privinţa unui singur copil al său. El a explicat de ce credea astfel.
„Copiii noştri nu sunt, de fapt, ai noştri“, a spus el. „Ei ne-au fost încredinţaţi, mie şi soţiei mele, de către Iehova Dumnezeu, fiind o «moştenire», adică un dar, din partea lui. Iar el a spus că dacă îi vom educa conform căii potrivite pentru ei, «nu se vor abate de la ea». Aşadar, am căutat întotdeauna să le purtăm de grijă ca şi cum i-ar aparţine lui Iehova.“ — Psalmul 127:3; Proverbele 22:6.
Acest tată identifica aici una dintre cheile unei vieţi de familie reuşite: părinţii trebuie să le poarte de grijă copiilor lor ca şi cum s-ar îngriji de proprietatea lui Dumnezeu. Deşi aceasta nu înseamnă că în toate cazurile copiii vor urma îndrumarea voastră excelentă, aveţi responsabilitatea de a le purta de grijă copiilor pe care vi i-a încredinţat Dumnezeu.
O responsabilitate serioasă
În mod potrivit, voi acordaţi această îngrijire cu veneraţie şi cu interes profund, nu în mod neglijent sau cu indiferenţă. Vă străduiţi în acest sens deoarece sunteţi conştienţi că veţi răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru moştenirea, sau darul, încredinţat vouă de către el. Nu trebuie să experimentaţi diferite metode de creştere a copiilor. Părinţii au nevoie doar de instrucţiunile lui Dumnezeu, aşa cum sunt acestea furnizate în Cuvântul său, Biblia, şi trebuie să le urmeze cu atenţie.
Iată una dintre instrucţiunile lui Iehova Dumnezeu: „[Poruncile mele] să le întipăreşti fiilor [sau copiilor] tăi şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale“. Biblia mai îndeamnă: „Voi, taţilor . . . creşteţi-i [pe copiii voştri] în disciplina şi în învăţătura Domnului“. — Deuteronomul 6:7–9; Efeseni 6:4.
Aşadar, faptul de a le purta de grijă copiilor pretinde atenţie zilnică; da, aceasta înseamnă a le dărui cu generozitate din timpul vostru şi, mai ales, a le dărui iubire şi interes profund. Părinţii care le dăruiesc copiilor lor aceste lucruri fundamentale de care au nevoie îndeplinesc ceea ce spune Dumnezeu că este necesar pentru a se bucura de o viaţă de familie reuşită.
Consideraţi că se pretinde prea mult din partea părinţilor? Prin acţiunile lor, mulţi părinţi demonstrează că aceasta este părerea lor. Totuşi, aceste daruri de la Dumnezeu — copiii voştri — merită într-adevăr o atenţie cu totul specială.
Cum să li se poarte de grijă
Este înţelept să analizăm exemplul celor care s-au bucurat de succes în ce priveşte creşterea copiilor. Într-un articol pe tema ilustraţiei de pe coperta unei reviste, articol intitulat „Amazing Families“ (Familii minunate), se menţionau patru lucruri care sunt importante în creşterea cu succes a copiilor: „1) conversaţia din timpul mesei care stimulează intelectul, 2) compania unor cărţi bune, 3) influenţa unor modele cu gândire creatoare, demne de imitat, 4) sentimentul că există o tradiţie a familiei care trebuie respectată“. — U.S.News & World Report, 12 decembrie 1988.
Referitor la „conversaţia din timpul mesei“, să ne amintim că Dumnezeu îi instruieşte pe părinţi să-şi înveţe copiii atunci când stau acasă. Se aşază cu regularitate familia voastră în jurul mesei pentru a mânca, oferind astfel ocazii zilnice pentru a vă bucura de companie şi de conversaţii stimulatoare? Asemenea momente sunt esenţiale şi de neuitat pentru copii, dăruindu-le un sentiment de stabilitate şi de siguranţă. Un băiat de şase ani spunea că îi plac momentele când servesc masa „fiindcă nu trebuie să-ţi faci griji unul pentru altul“, întrucât toţi sunt împreună.
Ce se poate spune despre calitatea conversaţiei voastre din timpul mesei? Se concentrează aceasta în mod frecvent asupra conţinutului unor „cărţi bune“, inclusiv asupra Bibliei şi a literaturii bazate pe Biblie care tratează despre serviciul nostru pentru Dumnezeu sau despre unele probleme referitoare la creaţia lui Dumnezeu? Pe lângă conversaţia de felul acesta din timpul mesei, prin intermediul unui program regulat de studiu, părinţii trebuie să cultive în copiii lor iubire pentru Iehova şi pentru legile sale drepte.
„Faptul de a servi masa împreună cu regularitate nu a fost o problemă“, a explicat tatăl celor şase copii, menţionat mai sus. „Era un lucru obişnuit şi avea rolul de a ne uni. Dar faptul de a avea un program regulat de studiu biblic a constituit o dificultate.“ Din cauza oboselii extraordinare după o zi grea de muncă, uneori el aţipea în timpul studiului. Totuşi, nu a renunţat niciodată la efectuarea unui studiu biblic regulat cu copiii săi, a discutat cu regularitate cu fiecare dintre ei şi i-a ascultat timp îndelungat.
Pe lângă faptul de a iniţia o conversaţie plină de sens în timpul mesei şi de a furniza compania unor cărţi bune, vă îngrijiţi de faptul ca copiii voştri să aibă parte de „influenţa unor modele cu gândire creatoare, demne de imitat“? Adevărul este că, a face aranjamente în vederea asocierii cu regularitate a copiilor voştri cu cei care îl imită pe cel mai mare om care a trăit vreodată, Isus Cristos, este un lucru esenţial dacă doriţi ca ei să devină adulţi fericiţi.
În sfârşit, ce se poate spune despre „sentimentul că există o tradiţie a familiei care trebuie respectată“? Copiii voştri trebuie să înţeleagă că există norme familiale pe care ei sunt obligaţi să le respecte — că o anumită conduită, vorbire, îmbrăcăminte, maniere şi altele sunt inacceptabile şi violează tradiţia familiei. Ei trebuie să înţeleagă că a viola tradiţia familiei constituie un fapt grav — că ţie, ca părinte, ţi-ar pricinui o foarte mare durere, aşa cum s-a întâmplat în cazul patriarhului Iacov din vechime, ai cărui băieţi, prin conduita lor ruşinoasă, l-au făcut „o duhoare pentru locuitorii ţării“. — Geneza 34:30, NW.
Tatăl celor şase copii, care îi considera pe aceştia ca fiind proprietatea lui Dumnezeu, a accentuat în mod deosebit ‘tradiţia familiei’. El a discutat în permanenţă cu copiii săi despre modul în care normele familiei privitoare la îmbrăcăminte, aspect exterior şi separarea de căile lumii erau în armonie cu spiritul şi cu îndrumarea Creatorului, Iehova Dumnezeu. Ca rezultat al faptului că li s-a dăruit mult timp, iubire şi interes profund — fiind învăţaţi conform căii potrivite pentru ei — reacţia tuturor celor şase copii a fost că ‘nu s-au abătut de la ea’. — Proverbele 22:6.
Pe întregul glob, există mii de asemenea celule familiale puternice. Ce laudă constituie acestea pentru Creatorul lor şi ce recompensă pentru acei părinţi iubitori şi altruişti! Pe măsură ce anii trec, asemenea părinţi sunt tot mai apreciaţi de către copiii care au tras foloase în urma eforturilor lor. Vă rugăm să examinaţi următoarea relatare a unei femei care a fost crescută de părinţi temători de Dumnezeu şi să remarcaţi învăţămintele valoroase care pot fi trase de aici.