Ei găsesc adevărata fericire în „Paradis“
PARADIS! Oamenilor le vine adesea în minte acest cuvînt cînd se gîndesc la Hawaii, şi pe bună dreptate. Aici se găseşte din belşug climă temperată, cer albastru, palmieri unduitori, briză răcoritoare şi plaje de nisip — lucruri pe care mulţi le-ar putea considera paradiziace.
Aceste caracteristici au atras oameni de pretutindeni. Ei au venit din Asia, din zona Pacificului, din Americi şi chiar din locuri ca insulele din Marea Caraibilor şi Europa. Mulţi s-au mutat aici pentru clima blîndă din tot cursul anului. Alţii au venit să caute siguranţă economică — şi fericire, desigur. Drept urmare, există un amestec de naţionalităţi şi grupuri etnice, alături de o varietate pitorească de culturi şi concepţii religioase.
Există totuşi şi reversul medaliei. Asemenea multor locuri frumoase de pe pămînt, insulele Hawaii sînt pline de criminalitate, toxicomanie, delincvenţă, poluare şi multe alte probleme cu care este asaltată societatea umană indiferent de locul în care trăieşti. Din cauza neglijenţei şi a egoismului omului, insulele Hawaii sînt prădate treptat de frumuseţea lor naturală. Oamenii vor un paradis, dar nu toţi care trăiesc aici sînt suficient de grijulii pentru a face din aceste insule un paradis sau cel puţin pentru a le păstra în această stare. Pentru a avea un paradis este nevoie nu numai de un peisaj frumos şi de o climă blîndă.
Aici trăieşte însă un grup de oameni al căror număr este în continuă creştere şi care se bucură de adevărata fericire în acest cadru paradiziac. Ei sînt persoane care acceptă adevărul biblic şi iau în serios minunata promisiune a lui Dumnezeu: „Eu creez ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte“. Aceşti oameni aşteaptă fericiţi viitorul purtînd în minte următoarele cuvinte ale apostolului Petru: „Noi, potrivit făgăduinţei Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care locuieşte dreptatea“ (Isaia 65:17; 2 Petru 3:13). Cine sînt aceşti oameni? Cum au ajuns ei să înveţe despre minunata speranţă prezentată în Biblie? Şi ce schimbări s-au produs în viaţa lor?
Frica de moarte este învinsă
Isabel şi soţul ei, George, provin din Filipine. Ea a fost crescută în religia romano-catolică, practicată de părinţii ei, deşi ea nu a deschis niciodată Biblia. Isabel fusese învăţată că sufletul omului este nemuritor. Cum a reacţionat ea la această doctrină mincinoasă? Ea era îngrozită la gîndul că va muri, deoarece o urmărea ideea că va fi veşnic îngropată de vie într-un sicriu, sufletul ei fiind, după cum presupunea ea, incapabil să scape de acolo. Însă în 1973, Isabel a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Cînd a aflat că sufletul omului nu este nemuritor şi că Dumnezeu va distruge moartea prin intermediul învierii, ea a fost nespus de fericită şi s-a simţit foarte uşurată (Ezechiel 18:4, 20; Ioan 5:28, 29). Adevărul biblic a exercitat o impresie atît de puternică asupra ei, încît ea a făcut progrese rapide.
Dar George? Şi el asista la discuţiile pe marginea Bibliei, dar numai cu intenţia de a le dovedi Martorilor că nu au dreptate. Totuşi, nu a putut găsi nimic greşit în ceea ce i se preda lui şi soţiei sale. De fapt, la scurt timp după ce au început să studieze, s-a ivit problema sîngelui. Pînă la data aceea lui George îi plăceau alimentele preparate din sînge, dar cînd a văzut că Biblia condamnă deschis consumarea sîngelui, el a încetat să mai mănînce acele mîncăruri (Geneza 9:3, 4; Leviticul 17:10–12; Faptele 15:28, 29). El a continuat să participe la studiul biblic şi a fost încîntat că a găsit în cele din urmă adevărul. Azi George, Isabel şi cei patru copii ai lor se bucură de adevărata fericire prin faptul că trăiesc după normele lui Dumnezeu.
Atraşi de adevăratul creştinism
Un japonez pe nume George şi soţia sa portugheză, Lillian, au intrat în al şaptelea deceniu al vieţii. Amîndoi s-au născut şi au crescut în Hawaii. Întrucît nu primise nici o educaţie religioasă de la părinţii săi, George nu a luat niciodată religia în serios. Totuşi, el a crezut întotdeauna în Dumnezeu. Pe de altă parte, părinţii lui Lillian au crescut-o pe ea în religia lor, romano-catolică.
Deşi George nu era un cititor pasionat al Bibliei, el citea Turnul de veghere şi Treziţi-vă! de circa 30 de ani. El a învăţat astfel multe lucruri despre Biblie. Fiind un fumător şi un beţiv înveterat însă, el făcea cu greutate schimbări în viaţă. Pe măsură ce anii treceau, George continua să citească revistele şi, din cînd în cînd, asista la întrunirile creştine de la Sala Regatului. De ce? Deoarece, după cum mărturisea el, „celelalte religii sînt atît de ipocrite“ prin faptul că tolerează multe lucruri rele pe care Biblia le condamnă. El a înţeles că Martorii lui Iehova sînt deosebiţi.
Ce a atras-o pe Lillian, soţia devotată a lui George, la adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu cu toate că era profund influenţată de religia părinţilor? Sora ei de corp a invitat-o la întrunirile de la Sala Regatului. „Mi-au plăcut atmosfera de familie fericită şi zîmbetele prieteneşti“, îşi aminteşte Lillian. Iubirea sinceră pe care a văzut-o la poporul lui Iehova a convins-o că acesta este adevărul (Ioan 13:34, 35). Ea a acceptat un studiu biblic, şi-a dedicat în cele din urmă viaţa pentru Iehova Dumnezeu şi s-a botezat la cîteva luni după botezul soţului ei.
George nu mai fumează, nici nu se mai îmbată, iar Lillian a aruncat toţi idolii ei religioşi. Cu inimile pline de iubire, ei împărtăşesc ceea ce au învăţat altora, inclusiv celor 25 de nepoţi şi 4 strănepoţi ai lor. Priviţi numai la feţele lor şi vedeţi ce fericiţi sînt ei acum!
Au găsit pacea şi fericirea
Patrick, un irlandez de vîrstă mijlocie, şi Nina, soţia sa evreică, s-au mutat amîndoi din sud-vestul Statelor Unite în Hawaii. Înainte, ei duceau o aşa-zisă viaţă de plăceri cu droguri, trăiri religioase şi moravuri uşoare. De asemenea, au petrecut mulţi ani ca membri ai unui cult, străduindu-se să ajungă la un nivel înalt al conştiinţei cu ajutorul drogurilor, al meditaţiei şi al guru-lui lor particular. În cele din urmă, Patrick s-a săturat de invidia, luptele şi certurile permanente dintre membrii cultului, care pretindeau că ajunseseră la un ‘înalt nivel al conştiinţei’. El a părăsit grupul şi s-a întors în Hawaii, unde trăise odinioară, sperînd să-şi găsească liniştea sufletească. După aceea, Patrick a convins-o pe Nina, pe atunci prietena lui, să viziteze Hawaii. În final s-au căsătorit şi s-au stabilit în Hawaii.
Patrick şi Nina nici măcar nu se gîndeau că această căutare de pace şi fericire va duce în final la un studiu biblic cu Martorii lui Iehova. Fiind toată viaţa o ateistă convinsă, Nina a început să găsească în Biblie răspunsuri mulţumitoare la întrebări complicate, cum ar fi: De ce există răul şi de ce oamenii buni au parte de lucruri rele? Şi căutările după adevăr ale lui Patrick care au durat zece ani au avut un sfîrşit fericit. La scurt timp după aceea lucrurile pe care el şi Nina le învăţau din Biblie au început să le schimbe vederile de ordin moral. După o luptă lungă şi îndîrjită, Patrick a putut să-şi învingă adînc-înrădăcinatul obicei de a fuma. De aproape un deceniu el şi soţia lui trăiesc o viaţă morală, curată, în conformitate cu normele lui Dumnezeu. Cu inimi pure şi conştiinţe curate, ei se bucură de pacea pe care o căutau.
Sacrificii şi răsplăţi
„Străduiţi-vă din răsputeri să intraţi pe uşa cea strîmtă, deoarece vă spun că mulţi vor căuta să intre, dar nu vor putea“ (Luca 13:24, NW). Aceste cuvinte ale lui Isus Cristos arată clar că nu este uşor să-i slujeşti lui Dumnezeu şi să trăieşti conform normelor scripturale. Oricine doreşte să facă astfel trebuie nu numai să depună eforturile necesare, ci şi să facă sacrificiile de rigoare. Lucrul acesta s-a petrecut în mod cert cu persoanele menţionate în acest articol. Dar în ce mod minunat au fost ei răsplătiţi!
De exemplu, gîndiţi-vă la Patrick şi la Nina despre care tocmai am amintit. Ei au făcut o schimbare radicală de la un stil de viaţă cu care au cîştigat mari sume de bani la un minister creştin cu timp integral pe care îl efectuează cu ajutorul unui serviciu laic cu jumătate de normă. Dar potrivit convigerii lor, cîştigurile spirituale depăşesc cu mult toate sacrificiile materiale pe care le-au făcut. Iar ei sînt cu adevărat fericiţi.
Din cauza vîrstei pe care o au George şi Lillian, schimbările făcute de ei nu au fost uşoare. Participarea la întruniri şi la ministerul creştin pretind timp, atenţie şi eforturi fizice. Însă, spre marea lor satisfacţie, sănătatea li s-a ameliorat, iar viaţa pe care o duc ei nu poate fi descrisă decît ca fiind plină de energie, activitate şi fericire.
Cît despre George şi Isabel, cea mai mare problemă a lor constă în a-şi instrui copiii şi a-i ajuta să meargă pe calea vieţii. Ca să pregăteşti patru copiii pentru întrunirile creştine sau pentru a-i duce cu tine în ministerul creştin este nevoie de mult timp şi eforturi. La un moment dat, presiunile permanente i-au făcut pe George şi Isabel să-şi neglijeze responsabilităţile de părinţi. Dar o cuvîntare biblică intitulată „Să ne reînnoim spiritul de sacrificiu“ i-a determinat să-şi dubleze eforturile ca să le acorde celor patru copii ai lor toată atenţia şi instruirea necesare pentru a-i ‘creşte în disciplina şi învăţătura lui [Iehova, NW]’. Nu mai este nevoie să spunem că aceste eforturi au fost bogat răsplătite. — Efeseni 6:4.
Nu un peisaj frumos, nici o climă plăcută, nici o viaţă cu un ritm lejer le aduce acestor oameni şi multor altora adevărata fericire, ci cunoaşterea faptului că îşi folosesc viaţa conform voinţei lui Dumnezeu şi că trăiesc potrivit normelor Cuvîntului său, Biblia (Eclesiastul 12:13). De altfel, adevărata fericire le umple inima în timp ce meditează la timpul plin de bucurie, cînd tot pămîntul va deveni un paradis. — Luca 23:43.
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
George, Isabel şi copiii lor îşi găsesc plăcerea în citirea Bibliei
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
George şi Lillian găsesc fericirea în ministerul creştin
[Legenda fotografiei de la pagina 27]
Patrick şi Nina se bucură de pace adevărată în serviciul lui Iehova