O răscumpărare în schimbul multora

LA 31 MARTIE 1970, un avion de pasageri cu reacţie a fost deturnat lîngă Muntele Fuji, din Japonia. Nouă membri ai unei grupări cunoscute sub numele de Facţiunea Armatei Roşii Japoneze au luat ostateci membrii echipajului şi peste 120 de pasageri şi au cerut să li se asigure zborul în condiţii de siguranţă spre Coreea de Nord.

Cînd avionul a aterizat la Seul, în Republica Coreea, adjunctul ministrului japonez al transporturilor, Shinjiro Yamamura, s-a oferit să-şi rişte viaţa în folosul captivilor. Admiţînd să-l accepte ca garanţie a siguranţei lor, piraţii aerului i-au eliberat pe toţi ostatecii cu excepţia personalului de zbor. Apoi au zburat spre Pyongyang, unde s-au predat autorităţilor nord-coreene. Domnul Yamamura şi pilotul au revenit ulterior în Japonia, nevătămaţi.

În cazul acesta, o singură persoană a fost folosită în schimbul a peste 120 de ostateci. Faptul respectiv ne poate ajuta să înţelegem cum un singur om a putut să-şi dea viaţa ca răscumpărare în schimbul multora. Dar ca să înţelegem doctrina biblică a răscumpărării, trebuie să analizăm mai amănunţit acest subiect.

În primul rînd, trebuie să depistăm originea păcatului. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“, spune Biblia (Romani 5:12). Cum s-a petrecut aceasta? Omul menţionat aici este Adam, primul om care a fost creat. Puteţi citi relatarea istorică despre crearea lui şi ceea ce a dus la abaterea sa de la normele lui Dumnezeu. Aceste lucruri sînt prezentate în primele trei capitole ale cărţii biblice Geneza.

Această relatare ne dezvăluie că, atunci cînd a comis păcatul, Adam a fost instigat din umbră de cineva. Pentru a-şi satisface setea de putere, acest instigator a uneltit să stăpînească peste Adam şi peste toţi descendenţii care i s-ar fi născut lui. Instigatorul era Satan Diavolul. El mai este numit „şarpele cel vechi“, deoarece s-a folosit de un şarpe pentru a-l face pe Adam să păcătuiască (Apocalipsa 12:9). Deşi Creatorul plin de iubire al omenirii îi spusese lui Adam să-I respecte dreptul de a hotărî ce este bine şi ce este rău, şarpele a ademenit-o pe Eva, soţia lui Adam, la nesupunere faţă de Dumnezeu. Apoi ea şi-a convins soţul să nu fie ascultător. Prin această conduită, Adam s-a declarat independent de Dumnezeu, a devenit păcătos în mod intenţionat şi nu a putut transmite descendenţilor săi decît acest fel de viaţă.

Noi suportăm şi azi consecinţele acestui fapt. În ce sens? Creatorul hotărîse pe bună dreptate că dacă Adam şi Eva ar alege în mod deliberat neascultarea, rezultatul va fi moartea. Păcătuind deci, Adam a vîndut întreaga omenire ca sclavă păcatului şi morţii. — Geneza 2:17; 3:1–7.

Cum putea omenirea să fie răscumpărată din această stare de păcat? Isus Cristos a venit pe pămînt „pentru a-şi da sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“, deschizînd astfel calea pentru răscumpărarea omenirii. — Matei 20:28, NW.

Acoperire şi eliberare

Biblia arată că procesul de răscumpărare a omenirii a cuprins două etape: 1) răscumpărarea şi 2) eliberarea. Referitor la cuvîntul grecesc (lyʹtron) tradus „răscumpărare“, biblistul Albert Barnes a scris: „Cuvîntul răscumpărare înseamnă literalmente un preţ plătit pentru răscumpărarea captivilor. În război, cînd un duşman ia prizonieri, banii ceruţi pentru eliberarea lor se numesc răscumpărare; adică aceşti bani sînt mijlocul prin care prizonierii sînt puşi în libertate. Deci orice lucru care eliberează pe oricine dintr-o stare de pedeapsă, de suferinţă sau de păcat se numeşte răscumpărare“.

Da, „orice lucru care eliberează pe oricine“ se poate numi lý·tron. Deci acest cuvînt grecesc scoate în evidenţă actul sau procesul de eliberare.a

Apostolul Pavel a folosit cuvîntul înrudit an·tiʹ·ly·tron pentru a sublinia valoarea preţului plătit ca răscumpărare. În 1 Timotei 2:6, el a scris că „[Isus] s-a dat pe sine însuşi ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi (NW)“. Comentînd asupra acestui lucru, Greek and English Lexicon to the New Testament de Parkhurst spune: „El semnifică în mod potrivit un preţ prin care captivii sînt răscumpăraţi de la duşman; şi acel fel de schimb în care viaţa unuia este răscumpărată prin viaţa altuia“. Aici accentul este pus pe natura corespondentă sau pe eficienţa preţului de răscumpărare plătit pentru a echilibra balanţa justiţiei. Cum a putut fi considerată o „răscumpărare corespunzătoare“ jertfa de răscumpărare a lui Isus?

O răscumpărare corespunzătoare

Adam a vîndut păcatului şi morţii toată omenirea, inclusiv pe noi. Preţul, sau penalizarea, plătit de el a fost viaţa sa umană perfectă, împreună cu posibilitatea de a trăi veşnic. Ca acoperire pentru aceasta, trebuia plătită o altă viaţă umană perfectă — o răscumpărare corespunzătoare. Însă nimeni care era născut din oameni imperfecţi nu putea furniza viaţa umană perfectă necesară (Iov 14:4; Psalmul 51:5). Totuşi, în înţelepciunea sa, Dumnezeu a deschis o cale de ieşire din acest impas: El a transferat din ceruri în pîntecele unei fecioare viaţa perfectă a singurului său Fiu, lăsîndu-l să se nască sub formă de om perfect (Luca 1:30–38; Ioan 3:16–18). Învăţătura despre naşterea lui Isus dintr-o fecioară nu este o poveste născocită ca să-l preamărească pe fondatorul unei religii, ci explică măsura logică luată de Dumnezeu pentru a furniza răscumpărarea.

Pentru a realiza răscumpărarea, Isus a trebuit să ducă o viaţă impecabilă pe tot parcursul perioadei în care a fost pe pămînt. Şi aşa a făcut. Apoi a murit o moarte de jertfă. În felul acesta, Isus a plătit preţul vieţii sale umane perfecte ca răscumpărare pentru eliberarea omenirii (1 Petru 1:19). Aşadar, putem spune cu exactitate că „Unul a murit pentru toţi“ (2 Corinteni 5:14). Într-adevăr, „după cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii“. — 1 Corinteni 15:22.

Un singur om în schimbul multora

În cazul de deturnare menţionat la început, ostatecii nu aveau nici o cale de a se elibera, chiar dacă erau bogaţi. Era necesar ajutor din afară, iar omul care a servit ca schimb trebuia să satisfacă anumite condiţii. Acelaşi lucru este valabil într-un mod cu mult mai profund în legătură cu preţul de răscumpărare necesar pentru răscumpărarea omenirii. Un psalmist a scris următoarele: „Ei . . . se mîndresc cu mulţimea bogăţiilor lor. Dar nici unul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi, (răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă că trebuie să renunţe la ea pentru totdeauna)“ (Psalmul 49:6–8). Într-adevăr, omenirea avea nevoie de ajutor din afară. Viaţa unui singur om avea să fie suficientă pentru a răscumpăra toată omenirea, cu condiţia ca el să satisfacă exigenţele cerute pentru a echilibra balanţa justiţiei lui Dumnezeu. Isus Cristos a fost singurul om perfect care a îndeplinit aceste cerinţe.

Iehova Dumnezeu s-a îngrijit de eliberarea omenirii prin plătirea răscumpărării de către Isus Cristos. Dar Dumnezeu a făcut mai mult. El a transferat pedeapsa cu moartea asupra lui Satan Diavolul, cel care a dus omenirea la păcat (Apocalipsa 12:7–9). Iehova îl va închide în curînd pe acest vinovat şi va executa în cele din urmă judecata ‘aruncîndu-l în iazul de foc şi de pucioasă’, care simbolizează distrugerea eternă (Apocalipsa 20:1–3, 7–10, 14). Odată cu eliminarea acestei creaturi spirituale rele şi prin aplicarea răscumpărării, omenirea se va bucura de eliberare nu numai de sub imperiul păcatului şi al morţii, ci şi de sub influenţa lui Satan. Astfel eliberată şi aplicîndu-i-se pe deplin valoarea jertfei de răscumpărare a lui Cristos, omenirea ascultătoare va progresa spre perfecţiune umană.

Aranjamentul răscumpărării şi dumneavoastră

Aflînd despre jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, mulţi orientali au apreciat profund ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Kazuo este un exemplu în acest sens. Viaţa lui se axa pe inhalarea şi drogarea cu diluant de vopsea. Cînd conducea sub influenţa acestei substanţe, el îşi deteriora de repetate ori automobilele. Trei prieteni ai săi s-au sinucis după ce îşi ruinaseră sănătatea. Şi Kazuo a încercat să se sinucidă. Mai tîrziu, el a început să studieze Biblia. Mişcat de adevărul pe care îl învăţa, el a hotărît să ducă o viaţă curată. S-a luptat cu obiceiul său de a-şi degrada organismul cu diluant de vopsea, dar a avut multe recidive. În el se dădea o luptă între dorinţa carnală şi năzuinţa de a face ce este drept. Cît de fericit a fost el că a putut să se roage lui Dumnezeu pentru iertare pe baza valorii jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos! Prin rugăciune şi cu ajutorul prietenilor creştini, Kazuo şi-a înfrînt acest viciu şi îl slujeşte în prezent pe Iehova ca ministru fericit şi cu o conştiinţă curată.

V-o amintiţi pe Chisako, menţionată la începutul articolului precedent? Printr-un studiu biblic, ea a ajuns să înţeleagă aranjamentul plin de iubire al răscumpărării. Ea a fost adînc mişcată cînd a aflat că Dumnezeu l-a dat pe Fiul său pentru eliberarea omenirii de păcat. Chisako şi-a dedicat viaţa lui Iehova. Chiar şi acum, la vîrsta de 77 de ani, ea petrece în jur de 90 de ore lunar, vorbindu-le altora despre marea iubire a lui Iehova şi despre bunătatea nemeritată pe care o manifestă el.

Răscumpărarea trebuie să fie importantă şi pentru dumneavoastră. Prin intermediul ei, Dumnezeu îi va deschide omenirii calea spre adevărata eliberare — eliberarea de păcat şi moarte. Un măreţ viitor de viaţă eternă pe un pămînt paradiziac îi aşteaptă pe cei care acceptă jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. Vă rugăm să luaţi legătura cu Martorii lui Iehova şi să analizaţi personal modul în care vă puteţi bucura de eliberarea de păcat şi moarte prin intermediul aranjamentului plin de iubire al răscumpărării.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 5]

Prin bunăvoinţa Mainichi Shimbun