Ascultă Dumnezeu cînd vă rugaţi?

PREŞEDINTELE unui organ executiv hotărăşte dacă va rezolva el însuşi o problemă sau va delega pe altcineva să o rezolve. În mod asemănător, Suveranul Guvernator al universului are posibilitatea de a hotărî în ce măsură să intervină în orice problemă. Scripturile ne învaţă că Dumnezeu a hotărît să intervină personal în rugăciunile noastre şi, prin urmare, ne îndrumă să i le adresăm lui. — Psalmul 66:19; 69:13.

Hotărîrea lui Dumnezeu în această privinţă ne dezvăluie interesul personal pe care îl acordă el rugăciunilor exprimate de slujitorii săi pămînteşti. El nu îşi descurajează poporul să îi adreseze orice gînd şi preocupare, ci, dimpotrivă, îi îndeamnă astfel: „Rugaţi-vă neîncetat“, „perseveraţi în rugăciune“, „aruncă-ţi povara asupra lui Iehova“, „aruncaţi asupra lui [Dumnezeu] toată îngrijorarea voastră“. — 1 Tesaloniceni 5:17; Romani 12:12, NW; Psalmul 55:22, NW; 1 Petru 5:7, NW.

Dacă Dumnezeu nu ar vrea să dea atenţie rugăciunilor slujitorilor săi, el nu ar fi aranjat niciodată această cale de acces la el şi nu ne-ar fi încurajat să uzăm de ea fără rezerve. Aşadar, faptul că Dumnezeu a preferat să se facă atît de abordabil poporului său constituie un motiv de a avea încredere că el ascultă realmente. Într-adevăr, el acordă consideraţie fiecărei rugăciuni a slujitorilor săi.

Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că Biblia declară clar că Dumnezeu ascultă rugăciunea. De exemplu, apostolul Ioan scrie: „Iată certitudinea pe care o avem cu privire la el: că indiferent ce îi cerem în conformitate cu voinţa sa, el ne ascultă“ (1 Ioan 5:14, NW). Regele David l-a numit pe Iehova Dumnezeu ‘cel care ascultă rugăciunea’ şi a declarat plin de încredere: „El va auzi glasul meu“. — Psalmul 55:17; 65:2.

Deci cu toate că actul rugăciunii aduce, fără îndoială, foloase cu sine, Scripturile arată că atunci cînd o persoană dreaptă se roagă se petrece ceva mult mai amplu: cineva ascultă, şi acel cineva este Dumnezeu. — Iacov 5:16–18.

Rugăciuni care au fost auzite

Biblia abundă în relatări despre oameni ale căror rugăciuni au fost, de fapt, auzite de Dumnezeu şi onorate cu răspuns din partea lui. Aceste evenimente confirmă cu claritate că foloasele rugăciunii depăşesc efectul terapeutic al clarificării şi al exprimării gîndurilor personale. Ele depăşesc eforturile personale pe care cineva le depune în armonie cu rugăciunile sale.

De exemplu, cînd s-a confruntat cu conspiraţia prin care Absalom urmărea uzurparea regalităţii, regele David s-a rugat astfel: „Schimbă, te rog, sfatul lui Ahitofel [sfătuitorul lui Absalom] în nebunie, o, Iehova!“ Aceasta nu era o cerere de mică importanţă, deoarece „sfatul dat de Ahitofel . . . avea tot atîta putere ca şi cînd ar fi întrebat cuvîntul lui Dumnezeu. Aşa erau privite toate sfaturile lui Ahitofel“. Ulterior Absalom a respins tot planul propus de Ahitofel pentru înlăturarea regelui David. De ce? Deoarece „Iehova însuşi poruncise să se zădărnicească sfatul lui Ahitofel, deşi bun, pentru ca Iehova să poată aduce calamitate asupra lui Absalom“. Reiese clar că rugăciunea lui David a fost auzită. — 2 Samuel 15:31, NW; 16:23; 17:14, NW.

În mod asemănător, după ce l-a implorat pe Dumnezeu să-l elibereze de o boală fatală, Ezechia şi-a revenit. A fost acesta doar un rezultat al foloaselor psihice pe care le-a tras Ezechia în urma rugăciunii? Categoric, nu! Mesajul lui Iehova către Ezechia transmis prin profetul Isaia era: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, te voi face sănătos“. — 2 Împăraţi 20:1–6.

Daniel, la a cărui rugăciune s-a răspuns mai tîrziu decît s-a aşteptat, poate, el, a fost asigurat de îngerul lui Iehova: „Cuvintele tale au fost ascultate“. Rugăciunile altora, cum au fost cele ale Anei, ale discipolilor lui Isus şi ale ofiţerului roman Corneliu, au primit răspuns într-un fel care nu poate fi pus doar pe seama destoiniciei omului. Biblia deci ne învaţă cu claritate că rugăciunile care sînt în armonie cu voinţa divină sînt primite şi auzite de Dumnezeu şi capătă răspuns de la el. — Daniel 10:2–14; 1 Samuel 1:1–20; Faptele 4:24–31; 10:1–7.

Dar cum răspunde Dumnezeu la rugăciunile slujitorilor săi fideli azi?

Răspunsuri la rugăciuni

La rugăciunile citate mai sus s-a răspuns într-un mod impresionant, miraculos. Vă rugăm să reţineţi totuşi că, deseori, chiar şi în timpurile biblice, răspunsurile la rugăciuni nu erau prea uşor de înţeles, şi aceasta deoarece ele erau legate de furnizarea tăriei morale şi a înţelegerii, dîndu-li-se, astfel, posibilitate slujitorilor lui Dumnezeu să aibă o conduită dreaptă. În ce-i priveşte îndeosebi pe creştini, răspunsurile la rugăciuni includeau în principal chestiuni spirituale, nu fapte spectaculoase sau puternice. — Coloseni 1:9.

Deci să nu fiţi dezamăgiţi dacă la rugăciunile voastre nu primiţi întotdeauna răspunsul pe care îl aşteptaţi sau îl doriţi. De exemplu, în loc să îndepărteze încercarea, Dumnezeu ar putea alege să vă dea „puterea care depăşeşte normalul“, ca să o suportaţi (2 Corinteni 4:7, NW; 2 Timotei 4:17). Niciodată să nu minimalizăm valoarea unei asemenea puteri, nici să nu tragem concluzia că Iehova nu a răspuns deloc la rugăciunea noastră.

Să reflectăm acum la nimeni altul decît Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Preocupat fiind de a nu muri ca blasfemator declarat, Isus s-a rugat astfel: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!“ A fost această rugăciune ascultată în mod favorabil de Dumnezeu? Da, după cum este confirmat în Evrei 5:7. Iehova nu l-a scutit pe Fiul său de necesitatea de a muri pe un stîlp de tortură. În schimb, „I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L“. — Luca 22:42, 43.

Un răspuns impresionant, miraculos? Pentru oricare dintre noi, aşa ar fi! Dar pentru Iehova Dumnezeu, sursa acestei puteri, faptul nu era un miracol. Iar Isus era, încă din viaţa sa anterioară în cer, familiarizat cu momentele din trecut, cînd îngerii apăreau înaintea oamenilor. Deci apariţia unui înger nu a produs asupra lui impresia puternică pe care ar avea-o asupra noastră. Totuşi, acest înger, pe care Isus, evident, îl cunoştea personal din existenţa Sa preumană, L-a ajutat, întărindu-L în vederea încercării iminente.

Răspunzînd la rugăciunile slujitorilor săi fideli de azi, Iehova le dă frecvent întărirea necesară pentru a suporta. Acest sprijin ar putea lua forma unei încurajări din partea colaboratorilor în credinţă cu care sîntem personal asociaţi. Ar vrea cineva dintre noi să respingă această încurajare, trăgînd, poate, concluzia că, întrucît nu au trecut prin încercări asemănătoare cu ale noastre, colaboratorii noştri în închinare nu sînt în situaţia de a ne întări? Isus ar fi putut adopta exact aceeaşi concepţie faţă de îngerul care i s-a arătat, dar el a acceptat încurajarea ca răspuns al lui Iehova la rugăciunea sa şi, astfel, a putut să îndeplinească cu fidelitate voinţa Tatălui său. Şi noi vrem să acceptăm cu recunoştinţă puterea pe care ne-o dă Dumnezeu ca răspuns la rugăciuni. Nu uitaţi nici faptul că aceste perioade de perseverenţă răbdătoare sînt deseori urmate de binecuvîntări neînchipuite. — Eclesiastul 11:6; Iacov 5:11.

Fiţi siguri că Dumnezeu ascultă

Să nu vă pierdeţi niciodată încrederea în eficienţa rugăciunii dacă nu vi se răspunde imediat la ea. Răspunsurile la unele rugăciuni, cum ar fi cele pentru eliberare de necaz sau pentru o mai mare responsabilitate în serviciul lui Dumnezeu, vor avea, poate, de aşteptat momentul pe care Dumnezeu îl consideră a fi cel corect sau optim (Luca 18:7, 8; 1 Petru 5:6). Dacă vă rugaţi pentru o problemă de un profund interes personal, arătaţi-i lui Dumnezeu prin insistenţa voastră că doriţi cu ardoare răspuns la ea şi că mobilurile voastre sînt curate şi sincere. Iacov a manifestat acest spirit cînd, după ce s-a luptat îndelung cu un înger, a spus: „Nu Te voi lăsa să pleci, pînă nu mă vei binecuvînta“ (Geneza 32:24–32). Trebuie să avem şi noi încrederea că, dacă vom continua să cerem, vom fi binecuvîntaţi la timpul cuvenit. — Luca 11:9.

Şi încă un lucru. A fi ascultat de Suveranul universului este un privilegiu de mare preţ. Avînd în vedere acest lucru, ascultăm noi cu atenţie cînd Iehova Dumnezeu ne vorbeşte, prin Cuvîntul său, despre cerinţele sale? Deoarece rugăciunile noastre ne aduc într-o comuniune intimă cu Creatorul nostru, vom dori să acordăm în mod serios atenţie oricărui lucru pe care are să ni-l spună.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Dumnezeu ascultă rugăciunile. Ascultăm noi de el prin Cuvîntul său?