„Apa vieţii“ curge năvalnic în Capul Verde

„EXISTENŢA şi practicarea închinării Martorilor lui Iehova în Capul Verde, începînd din anul 1958, este un fapt notabil“, a declarat ministrul justiţiei al Republicii Capului Verde. El le vorbea celor doi Martori care fuseseră convocaţi la biroul său. „Regretăm că a durat atîta timp pentru ca Martorii lui Iehova să fie recunoscuţi legal“, a adăugat el.

Această întrevedere, care a avut loc la 30 noiembrie 1990, va rămîne timp îndelungat în memoria Martorilor lui Iehova din Capul Verde. Ea a fost semnul recunoaşterii lor oficiale ca asociaţie religioasă legală în această ţară. Pentru cei doi Martori prezenţi, aceasta a însemnat o experienţă personală afectivă, deoarece, în 1958, unul dintre ei, Luis Andrade, a găsit din întîmplare literatură biblică publicată de Watch Tower Society. După ce a citit publicaţiile din scoarţă în scoarţă şi-a dat seama că găsise adevărul. Plin de însufleţire, el a împărtăşit ce aflase vechiului său prieten Francisco Tavares. În cursul următorilor ani, ambii au continuat să asimileze apele adevărului, citind revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, primite prin abonament. Zece ani mai tîrziu, în 1968, s-au botezat în timpul primei vizite a supraveghetorului itinerant în Capul Verde.

Fraţii Andrade şi Tavares şi-au recunoscut responsabilitatea de a participa la proclamarea invitaţiei: „Vino! . . . ia apa vieţii fără plată!“ (Apocalipsa 22:17). Ei au fost dispuşi să accepte sfidarea pe care le-o aducea teritoriul lor dispersat şi dificil. Capul Verde constă din zece insule principale şi cîteva insuliţe în Oceanul Atlantic, aflate la circa 560 de kilometri vest de Dakar, capitala Senegalului. Denumirea Capul Verde s-a aplicat iniţial peninsulei de pe coasta africană. Totuşi, aceste insule sînt departe de a fi verzi, deoarece căderile de apă sînt slabe, iar cei 350 000 de locuitori trebuie să lucreze din răsputeri un pămînt secetos pentru a-şi cîştiga existenţa.

În timpul ultimilor 30 de ani misionarii şi pionierii speciali au lucrat din greu ca miniştri cu timp integral, aducîndu-le insularilor apa vieţii. Care a fost rezultatul acestei munci susţinute? Recent, un supraveghetor itinerant din Portugalia a făcut o vizită congregaţiilor din Capul Verde. Îl vom lăsa pe el să ne spună ce a găsit acolo.

São Vicente aude „limba pură“

Prima noastră escală în Capul Verde a fost oraşul Porto Grande, din insula São Vicente. Mergînd cu maşina de la aeroport în oraş am văzut colinele stîncoase acoperite de nisipul adus de vînt. Transformarea Nordului Africii în deşert a ajuns deja în insulele Capului Verde! Din decembrie pînă în februarie, harmatanul — vîntul fierbinte şi uscat dinspre Sahara — străbate oceanul şi acoperă insulele cu straturi de nisip şi de praf. Uneori, norii de praf sînt atît de groşi, încît avioanele nu pot zbura. Puţina vegetaţie care rămîne se usucă atunci cînd vine harmatanul.

Din punct de vedere spiritual însă, izvoarele de apă sînt disponibile. Martorii lui Iehova au înfiinţat două congregaţii în Porto Grande, şi 167 de vestitori ai Regatului sînt activi, ducînd apele dătătoare de viaţă ale adevărului la cei 47 000 de locuitori ai insulei São Vicente. La fiecare sfîrşit de săptămînă circa 400 de persoane vin la întrunirile cu teme biblice de la Sala Regatului.

În timpul vizitelor de o săptămînă s-au făcut ultimele pregătiri pentru congresul de district „Limba pură“, care urma să se ţină la cel mai bun teatru din oraş (Ţefania 3:9, NW). Împreună cu localnicii, delegaţii din insulele Santo Antão şi São Nicolau au ridicat numărul celor prezenţi la cifra record de 756. Au fost botezate douăzeci şi patru de persoane. Programul a inclus o dramă biblică jucată de Martori. Un bărbat care a fost regizorul de repetiţii al unei producţii de film a vizionat drama şi a remarcat următoarele: „Noi am repetat un an şi chiar şi atunci am avut o sumedenie de probleme. Cei care au jucat în drama voastră s-au descurcat mult mai bine cu numai două luni de repetiţii“. Odată cu încheierea reuşită a congresului a trebuit să plecăm mai departe, la Praia, capitala Republicii Capului Verde, pe insula São Tiago.

Un popor curăţat

În ultimii ani mulţi locuitori din celelalte insule s-au îndreptat în număr mare spre capitală, în căutare de locuri de muncă. Drept urmare, la periferiile oraşului au fost construite mii de colibe rudimentare, reducîndu-se şi mai mult rezerva limitată de apă şi posibilităţile sanitare. Pentru a-şi completa veniturile, multe familii cresc capre, porci şi pui. Aceştia hoinăresc nestingheriţi pe străzi — un fapt curent, dar care a contribuit la răspîndirea bolilor.

În ciuda acestor condiţii grele însă, există acum în Praia două congregaţii prospere cu un total de circa 130 de vestitori ai Regatului. Cu certitudine, aceşti Martori fericiţi au ‘tras ei înşişi foloase’ din aplicarea a ceea ce au învăţat din Biblie. Străduindu-se să fie un popor curat şi sfînt, fraţii noştri şi copiii lor se bucură de o mai bună sănătate atît spiritualiceşte, cît şi fiziceşte. Deşi viaţa lor este grea, ei sînt bogaţi din punct de vedere spiritual. — Isaia 48:17; 1 Petru 1:15, 16.

Cînd am sosit, fraţii noştri erau ocupaţi cu pregătirile pentru congresul de district. Martorii şi persoanele interesate din toată insula São Tiago, precum şi din insulele Sal şi Fogo, se îndreptau spre locul de congres, iar Iehova i-a binecuvîntat cu o asistenţă record de 472 de oameni. Fiecare era atît de fericit, inclusiv numeroşii micuţi cu feţe strălucitoare! În timp ce şedeam în mijlocul acestei mulţimi atente era evident că nu trebuie să dispreţuim niciodată „ziua începuturilor slabe“ (Zaharia 4:10). Tot acest număr a crescut de la două persoane care învăţaseră adevărul cu numai 30 de ani în urmă!

Înainte de a părăsi insula ne-am dus să vizităm cele două mici grupuri, Vila Assomada şi Tarrafal, din afara oraşului. Insula era deluroasă, aridă şi uscată. Însă ici-colo vedeam oaze verzi de vegetaţie înfloritoare şi copaci — cocotieri, bananieri, papaya, manghieri şi alţii. Lucrul acesta amintea de profeţia lui Isaia, potrivit căreia, într-o bună zi, chiar şi deşertul va da în floare (Isaia 35:1). Asemenea unei oaze, cele două mici grupuri de Martori oferă încă de pe acum hrană şi băutură spirituală abundentă miilor de oameni care trăiesc, într-un anumit sens, într-un pămînt uscat spiritualiceşte.

Zel înflăcărat în insula Fogo

Următoarea insulă a fost Fogo, care înseamnă „foc“. Originea ei vulcanică clarifică denumirea. Vîrful Cano este încă un vulcan activ. El se ridică din mare într-un con aproape perfect, atingînd o înălţime de 2 800 de metri. Insula tocmai a cunoscut o cădere masivă de precipitaţii, prima de o asemenea amploare după mulţi ani. În rîndul oamenilor se manifesta un sentiment de intensă bucurie, ei fiind nespus de ocupaţi la culturile de fasole şi manioc, produsele de bază în alimentaţia Capului Verde.

Totuşi, aceşti oameni plini de apreciere nu au fost prea ocupaţi ca să se oprească şi să asimileze apele adevărului din Biblie. Am reuşit să ne întîlnim cu trei grupuri diferite, cu toate că a fost o luptă să ajungem pînă la ele, deoarece erau foarte puţine maşini, şi acestea într-o stare proastă. Ne-am bucurat enorm cînd la întruniri au venit în total 162 de persoane, fiindcă pe insulă erau numai 42 de vestitori ai Regatului. Faptul respectiv reflecta zelul acestui grup mic de fraţi şi surori care folosesc în medie 15 ore lunar pentru a aduce apa simbolică a adevărului şi a vieţii la cei 32 000 de locuitori ai insulei Fogo.

Roade într-un ţinut catolic

Mai trebuia să-i vizităm pe fraţii noştri din insulele Santo Antão şi São Nicolau. După cum arată aceste nume, Biserica Romano-Catolică a exercitat o influenţă asupra insulelor timp de mai multe secole. Deşi catolicismul rămîne religia principală din Capul Verde, mulţi oameni sinceri se îndreaptă spre Biblie pentru răcoritoarele ei ape ale adevărului.

Cei 49 de vestitori ai Regatului din cele două mici congregaţii de la extremităţile opuse ale insulei Santo Antão lucrează din greu pentru a satisface nevoile spirituale ale celor 44 000 de locuitori ai ei. Cînd 512 persoane au venit pentru cuvîntarea publică la congregaţia din Porto Novo, celor 32 de vestitori ai Regatului de acolo le era clar că, în Santo Antão, mulţi oameni asemănători oilor însetau după apele adevărului.

Lucrarea din insula São Nicolau a început în urmă cu cîţiva ani, cînd o soră-pionier din Portugalia a condus, prin corespondenţă, un studiu biblic cu o familie de pe insulă. Apoi, în 1978 un alt pionier din Portugalia s-a hotărît să se întoarcă în insula sa natală, São Nicolau, pentru a împărtăşi adevărul biblic celor 15 000 de locuitori ai ei. Cînd el a condus prima întrunire biblică pe insulă, asistenţa era formată doar dintr-o singură persoană: el însuşi! Dar Iehova Dumnezeu a răspuns rugăciunilor sale fierbinţi spuse la acea întrunire. În timpul vizitei noastre, cei 48 de vestitori din cele trei congregaţii au fost emoţionaţi cînd au văzut că la întruniri au venit în total 335 de persoane.

Prima adunare de circumscripţie de pe insulă a fost ţinută în timpul vizitei noastre, iar pentru aceasta ni s-a pus la dispoziţie gratuit teatrul local. Oficialităţile oraşului ne-au furnizat echipamentul de sonorizare şi transport gratuit. Cei 19 vestitori ai congregaţiei-gazdă s-au îngrijit de cazarea a 100 de delegaţi şi au pregătit mîncare pentru asistenţa alcătuită din 208 persoane. În pofida multelor greutăţi cu care se confruntă zilnic, fraţii noştri au contribuit la fondul filialei pentru Sălile Regatului.

Minunata conduită a Martorilor lui Iehova este bine cunoscută aici, şi mulţi patroni îi caută atunci cînd au nevoie de lucrători. De exemplu, proprietarul singurei staţii de benzină de pe insulă a cerut unui Martor să lucreze pentru el deoarece avea nevoie de o persoană cinstită. Fratele avea deja un serviciu, dar a spus că va încerca să găsească, dacă se poate, pe altcineva. „Numai dacă este un Martor botezat!“, a insistat proprietarul. Două luni mai tîrziu el i-a spus fratelui nostru: „Martorii lui Iehova sînt singurii oameni care ar trebui să mînuiască banii!“

Ultima escală — Insula Sal

Ultima noastră escală în această călătorie a fost insula Sal. Numele ei înseamnă „sare“, iar aceasta lasă să se înţeleagă uşor care este industria principală a insulei. Mica congregaţie de aici este formată din 22 de vestitori care lucrează din greu pentru a duce mesajul Regatului la cei 6 500 de locuitori. A fost o adevărată plăcere să împărtăşim vestea bună la aceşti insulari, deoarece am fost invitaţi înăuntru la aproape fiecare locuinţă şi am putut să stăm de vorbă cu mai mulţi membri ai familiei.

Vizita în insula Sal a încheiat turneul nostru. Ce binecuvîntare era să lucrezi cu aceşti fideli slujitori ai lui Iehova din Capul Verde! Pe aceste insule există acum 531 de vestitori ai Regatului, iar numărul lor va creşte cu siguranţă pe măsură ce acele 2 567 de persoane care au asistat la Comemorarea morţii lui Cristos în 1991 vor continua să primească provizii spirituale. Deşi majoritatea Martorilor lui Iehova de aici au puţin materialiceşte, ei sînt bogaţi şi bine hrăniţi din punct de vedere spiritual. Şi cît de recunoscători sînt ei că Iehova face ca apa vieţii să curgă năvalnic şi abundent pe aceste insule, spre gloria şi lauda sa!

[Harta de la pagina 24]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CAPUL VERDE

SANTO ANTÃO

SÃO VICENTE

SÃO NICOLAU

SANTA LUZIA

SAL

BOA VISTA

MAIO

SÃO TIAGO

FOGO

BRAVA

Praia

Oceanul Atlantic