Ce înseamnă pentru mulţi Regatul lui Dumnezeu

ISUS CRISTOS a vorbit deseori despre Regatul lui Dumnezeu. În această privinţă, istoricul H. G. Wells a scris următoarele: „Este remarcabilă importanţa enormă acordată de Isus învăţăturii a ceea ce el a numit Regatul Cerului şi lipsa de semnificaţie a acestuia remarcată la bisericile creştine, în ce priveşte metoda şi învăţătura. Doctrina despre Regatul Cerului, care era principala învăţătură a lui Isus, dar care joacă un rol atît de nesemnificativ în confesiunile creştine, este, cu certitudine, una dintre cele mai revoluţionare doctrine care au înflăcărat şi au schimbat gîndirea umană“.

Dar de ce au bisericile atît de puţin de spus despre Regatul lui Dumnezeu? Un motiv ar putea fi acela că există o oarecare incertitudine cu privire la Regatul lui Dumnezeu. Ce concepţii s-au elaborat cu privire la el?

Cum a fost considerat Regatul?

Unii au identificat Regatul lui Dumnezeu cu Biserica Catolică. După ce episcopii l-au acceptat pe împăratul Constantin drept cap al lor la Conciliul de la Niceea, în anul 325 e.n., biserica s-a amestecat în politică, iar maselor li s-a spus că Regatul a venit deja. Encyclopædia Britannica arată că, potrivit teologiei lui Augustin (354–430 e.n.), „Regatul lui Dumnezeu a început deja în această lume cu instituirea bisericii“ şi că este „deja prezent în sacramentele bisericii“.

Alţii consideră Regatul lui Dumnezeu drept o realizare umană. Iată ce spune aceeaşi enciclopedie: „Bisericile protestante . . . au devenit repede biserici regionale oficiale, care, la rîndul lor, au suprimat speranţa timpului final“ cu privire la venirea Regatului lui Dumnezeu. H. G. Wells a scris: „Oamenii au schimbat punctul central al vieţii lor de la regatul lui Dumnezeu şi fraternitatea omenirii la acele realităţi evident mai vii: Franţa şi Anglia, Sfînta Rusie, Spania, Prusia . . . Ele erau dumnezeii reali şi vii ai Europei“.

Şi în timpurile moderne Regatul a fost laicizat. Encyclopædia Britannica explică următoarele: „Caracteristică este atitudinea fundamentală potrivit căreia omul însuşi trebuie să pregătească viitoarea societate perfectă într-un mod educativ şi organizatoric, în timp ce «speranţa» şi «aşteptarea» sînt înlocuite de iniţiativa umană“. Referitor la „evanghelia socială“, aceeaşi lucrare de referinţă spune în continuare: „Această mişcare considera mesajul creştin despre Regatul lui Dumnezeu drept un impuls pentru reorganizarea condiţiilor laice ale societăţii în sensul unui Regat etic al lui Dumnezeu“.

Mulţi evrei au considerat, de asemenea, Regatul ca o realizare umană. În 1937, la o conferinţă a rabinilor iudaismului reformat de la Columbus, Ohio, S.U.A., s-a spus: „Considerăm că este sarcina noastră istorică să colaborăm cu toţi oamenii la instaurarea regatului lui Dumnezeu, a fraternităţii universale, a justiţiei, a adevărului şi a păcii pe pămînt. Acesta este ţelul nostru mesianic“.

O altă concepţie foarte răspîndită este aceea că Regatul lui Dumnezeu este o stare a inimii. În Statele Unite, de exemplu, Convenţia Baptistă Sudică din 1925 declara: „Regatul lui Dumnezeu este domnia lui Dumnezeu în inima şi în viaţa individului în cadrul oricărei relaţii umane şi în orice formă şi instituţie a societăţii organizate. . . . Regatul lui Dumnezeu se va desăvîrşi cînd orice gînd şi voinţă a omului vor fi făcute captive voinţei lui Cristos“.

Aşadar, este biserica Regatul lui Dumnezeu? Va fi acest Regat realizat prin mijloace laice? Este el o stare a inimii? Şi ce poate însemna pentru dumneavoastră Regatul lui Dumnezeu?