Este vreo religie suficient de bună?

„E tragică soarta timpului nostru: avem nevoie de o religie, dar nu găsim nicăieri un Dumnezeu pentru ea.“ — Lucian Blaga, poet şi filozof român

„Religia şi clerul au fost şi probabil vor rămîne, pentru multă vreme încă, printre cei mai mari duşmani ai progresului şi libertăţii.“ — Khristo Botev, poet bulgar

CITATELE alăturate se fac ecoul dilemei în care se află mulţi oameni sinceri. În adîncul lor, ei simt nevoia unei religii, dar misteriosul Dumnezeu despre care îi învaţă clericii nu este un Dumnezeu pe care să–l poată înţelege şi iubi. În plus, ei îşi dau seama că membrii clerului şi religiile lor au contribuit mult la împiedicarea progresului şi libertăţii omului. Da, chiar dacă necesitatea de a avea o religie este recunoscută tot mai mult, oamenii sinceri nu sînt mulţumiţi de nici o religie.

O distincţie importantă

Religia are un rol cheie în dezvoltarea şi istoria omenirii. The New Encyclopædia Britannica vorbeşte despre religie ca despre „un fapt în experienţa, cultura şi istoria umană“ şi adaugă: „Dovezi ale unor atitudini şi loialităţi religioase există în orice sector al vieţii umane.“ Dar istoria arată că nici una dintre religiile majore ale lumii nu a fost o binecuvîntare pentru omenire.

Omul de stat indian Jawaharlal Nehru afirma cu o anumită ocazie: „Spectacolul a ceea ce se numeşte religie, sau în orice caz al religiei organizate, în India şi oriunde în altă parte, ne–a umplut de oroare.“ Luînd în considerare războaiele care au fost purtate şi crimele care au fost comise în numele religiei, aţi putea, cinstit vorbind, să nu fiţi de acord cu el?

În secolul al XVIII–lea, filozoful francez Voltaire a făcut o distincţie interesantă. El a scris: „Religia, spui tu, a produs nenumărate fapte josnice. Ar trebui să spui mai degrabă superstiţia, care domneşte peste tristul nostru glob; ea este cel mai crud duşman al închinării pure pe care i–o datorăm Fiinţei Supreme.“ Voltaire a combătut intoleranţa religioasă din timpul său, dar şi–a păstrat credinţa în Dumnezeu, Creatorul universului. El a observat o distincţie între religia adevărată şi cea falsă.

Necesitatea de a alege

Nu toţi sînt de acord cu Voltaire. Unii pretind că văd ceva bun în toate religiile; aşadar, ei nu simt o reală necesitate de a căuta religia adevărată. Persoanele de acest fel ar trebui să ţină cont de avertismentul dat de profetul Isaia, care a scris: „Vai de cei care numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune!“ (Isaia 5:20). Religia falsă a produs lucruri rele pentru omenire. Ea a dus la întuneric spiritual şi a lăsat un gust amar în gura oamenilor cinstiţi.

Alegerea nu este, aşadar, între a fi ateu şi a crede în orice religie. Lucrurile nu sînt atît de simple. O dată ce cineva a recunoscut necesitatea unui Dumnezeu, trebuie să caute adevărata religie. Aşa cum, pe drept, exprima cercetătorul Émile Poulat în lucrarea Le Grand Atlas des Religions: „Lucrurile pe care [religiile] le susţin şi le cer sînt de o atît de mare diversitate, încît este imposibil să le crezi pe toate.“ În armonie cu aceste cuvinte, Encyclopædia Universalis, editată în Franţa, spune: „Dacă secolul al XXI–lea se va întoarce la religie, . . . omul va trebui să decidă dacă lucrurile sacre ce îi sînt oferite sînt adevărate sau false.“

Cum să alegi religia corectă

Ce anume ne va îndruma să alegem religia corectă? Encyclopædia Universalis are dreptate cînd evidenţiază importanţa adevărului. O religie care predă minciuni nu poate fi adevărată. Cel mai mare profet care a trăit vreodată pe pămînt a declarat: „Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr.“ — Ioan 4:24, NW.

Acel profet a fost Isus Cristos, iar el a mai declarat: „Păziţi–vă de proroci mincinoşi [învăţători religioşi falşi, Phillips] care vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sînt lupi răpitori. Îi veţi recunoaşte după roadele lor. . . . Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele“ (Matei 7:15–17). Văzînd roadele rele ale „marilor“ religii ale lumii şi chiar ale sectelor şi cultelor care au apărut, mulţi oameni sinceri ajung să le considere pe toate drept «pomi răi», simplu spus, ele nu sînt suficient de bune. Dar cum pot găsi ei religia adevărată?

Evident, ar fi imposibil ca cineva să studieze toate miile de religii din interiorul şi din afara creştinătăţii, înainte de a face o alegere. Totuşi, dacă — aşa cum a spus Isus — utilizăm adevărul şi roadele ca piatră de încercare, va fi posibil să identificăm religia adevărată.

Adevărul şi roadele

Isus a menţionat adevărul. În această privinţă, ce grupare de credincioşi respinge minciunile religioase derivate din mitologia antică şi din filozofia greacă, cu care sînt impregnate majoritatea religiilor? O astfel de minciună este învăţătura că sufletul uman este prin natura sa nemuritor.a Această învăţătură a generat doctrina focului iadului, doctrină care–l dezonorează pe Dumnezeu.

Isus a menţionat şi roadele. În această privinţă, cunoaşteţi vreo religie care a produs o autentică fraternitate internaţională în care barierele rasiale, lingvistice şi naţionaliste sînt învinse prin iubire şi înţelegere reciprocă? Cunoaşteţi vreo comunitate religioasă internaţională ai cărei membri acceptă să fie mai degrabă persecutaţi decît să permită să fie instigaţi de conducătorii politici sau religioşi ca să–şi urască fraţii şi surorile lor şi să–i ucidă în numele naţionalismului sau al religiei? O religie care a respins astfel de minciuni religioase şi care a produs roade de acest fel va da o puternică dovadă că este adevărată, nu–i aşa?

Religia adevărată este practicată astăzi

Există o astfel de religie? Da, există. Dar trebuie să admiteţi că nu este una dintre religiile principale ale lumii. Ar trebui oare să ne surprindă lucrul acesta? Nu. În celebra sa Predică de pe munte, Isus a afirmat: „Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sînt cei care intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sînt cei care o află.“ — Matei 7:13, 14.

Deci, unde urmează să fie găsită religia adevărată? Cu toată umilinţa şi onestitatea, trebuie să spunem că Martorii lui Iehova formează o comunitate internaţională care umblă pe «calea cea strîmtă şi îngustă». Este adevărat, religiile dominante îi numesc în mod dispreţuitor pe Martorii lui Iehova o sectă. Dar exact la fel au fost numiţi primii creştini de către conducătorii religioşi apostaţi din secolul I e.n. — Faptele 24:1–14.

De ce sînt Martorii lui Iehova plini de încredere că deţin religia adevărată? Ei bine, ei constituie o fraternitate internaţională care se extinde în peste 200 de ţări şi care depăşesc diferenţele de naţionalitate, rasă, limbă şi clasă socială. Ei refuză să creadă doctrine — oricît de vechi ar fi — care contrazic în mod clar ceea ce spune Biblia. Dar cum au ajuns ei în această situaţie de invidiat? Şi ce implică practicarea religiei adevărate? Această întrebare referitoare la religie, precum şi altele vor fi discutate în următoarele două articole.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Cruciadele au făcut parte din roadele rele ale religiei false

[Provenienţa fotografiei]

Bibliothèque Nationale, Paris

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Religia adevărată produce roade bune