Să cultivăm stăpînirea de sine — un rod al spiritului sfînt
„Rodul spiritului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînirea de sine. Împotriva unor astfel de lucruri nu există lege.“ — GALATENI 5:22, 23, NW.
1. Cine sînt cei care ne–au dat cele mai frumoase exemple de stăpînire de sine, şi din care versete reiese acest fapt?
IEHOVA DUMNEZEU şi Isus Cristos ne–au dat cele mai minunate exemple de stăpînire de sine. Iehova a manifestat această trăsătură încă de la neascultarea omului în grădina Edenului (compară cu Isaia 42:14). În Scripturile ebraice citim de nouă ori că el este „încet la mînie“ (Exodul 34:6). Pentru aceasta este nevoie de stăpînire de sine. Şi, cu certitudine, Fiul lui Dumnezeu a exercitat multă stăpînire de sine, deoarece, „cînd era insultat, nu răspundea cu insulte“ (1 Petru 2:23). Şi totuşi, Isus ar fi putut cere Tatălui său ca sprijin „mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri“. — Matei 26:53.
2. Ce exemple scripturale frumoase există cu privire la exercitarea stăpînirii de sine de către oameni imperfecţi?
2 Dispunem şi de cîteva exemple scripturale excelente de stăpînire de sine exercitată de oameni imperfecţi. De exemplu, această trăsătură a fost manifestată în timpul unui eveniment notabil din viaţa lui Iosif, un fiu al patriarhului Iacov. Cîtă stăpînire de sine a manifestat Iosif cînd soţia lui Potifar a încercat să–l seducă (Geneza 39:7-9)! Există şi minunatul exemplu al celor patru tineri evrei care au exercitat stăpînire de sine refuzînd să mănînce din bunătăţile regelui babilonian datorită restricţiilor Legii mozaice. — Daniel 1:8-17.
3. Cine sînt acei oameni renumiţi pentru comportarea lor frumoasă, şi din ce mărturie reiese acest lucru?
3 În ce priveşte exemplele moderne de stăpînire de sine, îi putem menţiona pe Martorii lui Iehova în ansamblu. Ei merită lauda pe care le–o aduce New Catholic Encyclopedia, şi anume că sînt „una dintre grupările cu cea mai frumoasă comportare din lume“. Un asistent universitar de la o universitate din Filipine a declarat că „Martorii practică cu scrupulozitate ceea ce învaţă din Scripturi“. Referitor la congresul Martorilor de la Varşovia din 1989, un reporter polonez a scris următoarele: „55 000 de oameni nu au fumat nici o ţigară timp de trei zile! . . . Această demonstrare de disciplină supraomenească mi–a trezit un sentiment de admiraţie şi respect profund.“
Teama de Dumnezeu şi urîrea răului
4. Care este unul dintre cele mai mari ajutoare la exercitarea stăpînirii de sine?
4 Unul dintre cele mai mari ajutoare la cultivarea stăpînirii de sine îl constituie teama de Dumnezeu, acea frică sănătoasă de a nu–i displace Tatălui nostru ceresc şi iubitor. Cît de importantă trebuie să fie pentru noi teama respectuoasă de Dumnezeu se poate observa din faptul că Scripturile o menţionează de multe ori. Cînd Avraam era pe punctul de a–l aduce ca jertfă pe fiul său Isaac, Dumnezeu a spus: „Să nu pui mîna pe băiat şi să nu–i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n–ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine“ (Geneza 22:12). Fără îndoială că stresul emoţional era enorm în acel moment, deci, cu siguranţă, lui Avraam i–a trebuit foarte multă stăpînire de sine ca să acţioneze conform poruncii lui Dumnezeu, pînă acolo încît să ridice cuţitul ca să–l ucidă pe iubitul său fiu Isaac. Da, teama de Dumnezeu ne va ajuta să exercităm stăpînire de sine.
5. Ce rol joacă urîrea răului în exercitarea stăpînirii de sine de către noi?
5 Strîns legată de teama de Iehova este urîrea răului. Iată ce citim în Proverbele 8:13: „Frica de DOMNUL te face să urăşti răul.“ La rîndul ei, urîrea răului ne şi ajută se exercităm stăpînire de sine. În repetate rînduri, Scripturile ne spun să urîm — ba chiar să detestăm — ce este rău (Psalmul 97:10; Amos 5:14, 15; Romani 12:9). Un lucru rău este deseori atît de plăcut, atît de ispititor, atît de atrăgător, încît trebuie pur şi simplu să–l urîm ca să–i putem rezista. Toată această ură faţă de ce este rău are ca efect întărirea hotărîrii noastre de a exercita stăpînire de sine şi, astfel, ne serveşte ca protecţie.
Săpînirea de sine — calea înţelepciunii
6. De ce înfrînarea înclinaţiilor noastre egoiste prin practicarea stăpînirii de sine este calea înţelepciunii?
6 Un alt mare ajutor la practicarea stăpînirii de sine este să apreciem înţelepciunea de a manifesta această trăsătură. Iehova ne cere să exercităm stăpînire de sine spre folosul nostru (compară cu Isaia 48:17, 18). Cuvîntul său conţine multe sfaturi care ne arată cît de înţelept este să ne înfrînăm înclinaţiile egoiste prin practicarea stăpînirii de sine. Nu putem, practic, să ne sustragem legilor imuabile ale lui Dumnezeu. Cuvîntul său ne spune: „Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera; fiindcă cel care seamănă avînd în vedere carnea sa va secera din carnea sa descompunerea, dar cel care seamănă avînd în vedere spiritul va secera din spirit viaţa veşnică“ (Galateni 6:7, 8, NW). Un exemplu evident este cel referitor la mîncare şi băutură. Multe necazuri rezultă din faptul că oamenii mănîncă sau beau prea mult. Toate aceste cedări în faţa egoismului îl privează pe om de respectul de sine. Mai mult decît atît, un om nu poate ceda egoismului fără să–şi prejudicieze şi relaţiile cu alţii. Dar lucrul cel mai grav este că lipsa stăpînirii de sine ne deteriorează relaţiile cu Tatăl nostru ceresc.
7. Care este o temă majoră a cărţii Proverbelor, şi care texte biblice arată acest lucru?
7 Aşadar, trebuie să nu uităm niciodată că egoismul este contrar propriilor noastre interese. O temă remarcabilă din cartea Proverbelor care subliniază rolul autodisciplinării, este lipsa acută de rentabilitate a egoismului şi faptul că exercitarea stăpînirii de sine este înţelepciune (Proverbele 14:29; 16:32). Şi să notăm că autodisciplinarea înseamnă mult mai mult decît simpla evitare a ce este rău. Autodisciplinarea, sau stăpînirea de sine, este necesară şi pentru a face ce este drept, lucru care poate fi dificil, deoarece el se opune înclinaţiilor noastre păcătoase.
8. Ce experienţă dovedeşte faptul că exercitarea stăpînirii de sine este înţelepciune?
8 Ilustrativ pentru faptul că înţelepciunea înseamnă exercitarea stăpînirii de sine este cazul unuia dintre Martorii lui Iehova căruia, în timp ce stătea la rînd la o bancă, un om i–a luat–o înainte. Deşi Martorul s–a supărat întrucîtva din cauza aceasta, el a exercitat stăpînire de sine. Chiar în ziua aceea el trebuia să meargă la un anumit inginer pentru a obţine o semnătură la nişte proiecte pentru Sala Regatului. Şi cine credeţi că era inginerul respectiv? Ei bine, chiar omul care i–a luat–o înainte la bancă! Inginerul nu numai că a fost foarte prietenos, dar i–a perceput Martorului mai puţin de zece la sută din onorariul obişnuit. Ce fericit a fost Martorul că, puţin mai înainte, exercitase stăpînire de sine şi nu se iritase!
9. Ce este înţelept să facem cînd ne confruntăm cu reacţii jignitoare în serviciul de teren?
9 Deseori, cînd mergem de la uşă la uşă predicînd vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu sau stăm la colţul unei străzi încercînd să trezim interesul trecătorilor faţă de mesajul nostru, sîntem împroşcaţi cu injurii. Care este calea înţelepciunii? Iată afirmaţia înţeleaptă care se face în Proverbele 15:1: „Un răspuns blînd potoleşte mînia.“ Cu alte cuvinte, trebuie să exercităm stăpînire de sine. Şi nu numai Martorii lui Iehova au constatat veridicitatea acestor cuvinte, ci şi alţii. Valoarea curativă a stăpînirii de sine este apreciată tot mai mult de medici.
Iubirea altruistă ajută
10, 11. De ce este iubirea un ajutor real la exercitarea stăpînirii de sine?
10 Descrierea pe care o face Pavel iubirii în 1 Corinteni 13:4-8 (NW) arată că puterea ei ne poate ajuta să exercităm stăpînire de sine. „Iubirea este îndelung răbdătoare.“ Pentru a fi îndelung răbdător este nevoie de stăpînire de sine. „Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie.“ Această trăsătură ne ajută să ne controlăm gîndurile şi sentimentele, să ne înfrînăm orice tendinţă spre gelozie, spre lăudăroşenie sau îngîmfare. Iubirea ne îndeamnă să manifestăm exact contrariul, făcîndu–ne umili şi modeşti, aşa cum era Isus. — Matei 11:28-30.
11 Pavel spune mai departe că iubirea „nu se comportă indecent“. Pentru a acţiona întotdeauna decent este, de asemenea, necesară stăpînirea de sine. Iubirea ne reţine de la a fi lacomi, de a căuta doar «propriile noastre interese». Iubirea „nu se irită“. Cît de uşor este să te iriţi din cauza a ceea ce spun sau fac alţii! Însă iubirea ne va ajuta să exercităm stăpînire de sine şi să nu spunem sau să facem lucruri pe care să le regretăm ulterior. Iubirea „nu ţine cont de răul suferit“. Natura umană este înclinată să poarte pică sau să nutrească resentimente. Dar iubirea ne va ajuta să îndepărtăm asemenea gînduri din mintea noastră. Iubirea „nu se bucură de nedreptate“. Este nevoie de stăpînire de sine pentru a nu găsi plăcere în ce este nedrept, cum ar fi pornografia sau serialele TV degradante. Iubirea mai „suportă totul“ şi „suferă totul“. Este nevoie de stăpînire de sine pentru a face faţă problemelor, pentru a suferi încercări sau lucruri apăsătoare şi pentru a nu le lăsa să ne descurajeze, să ne facă să plătim cu aceeaşi monedă sau să ne determine să abandonăm slujirea lui Iehova.
12. Care este una dintre modalităţile de a ne arăta aprecierea faţă de tot ce Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos au făcut pentru noi?
12 Dacă îl iubim într–adevăr pe Tatăl nostru ceresc, apreciem minunatele sale calităţi şi tot ce a făcut pentru noi, vom vrea să–i plăcem, exercitînd în permanenţă stăpînire de sine. De asemenea, dacă îl iubim cu adevărat pe Domnul şi Stăpînul nostru, Isus Cristos, şi apreciem tot ce a făcut pentru noi, vom da ascultare poruncii sale de «a ne lua stîlpul de tortură şi a–l urma încontinuu» (Marcu 8:34, NW). Aceasta pretinde, cu certitudine, să exercităm stăpînire de sine. Iubirea faţă de fraţii şi surorile noastre creştine ne va ajuta şi să ne reţinem de la a–i leza prin adoptarea unei căi egoiste.
Credinţa şi umilinţa ca ajutoare
13. De ce ne poate ajuta credinţa să exercităm stăpînire de sine?
13 Un alt mare ajutor la exercitarea stăpînirii de sine este credinţa în Dumnezeu şi în promisiunile sale. Credinţa ne va da posibilitatea de a ne încrede în Iehova şi a aştepta timpul fixat de el pentru a îndrepta lucrurile. Apostolul Pavel menţionează acelaşi lucru cînd spune, în Romani 12:19: „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri . . . căci este scris: «Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti», zice DOMNUL.“ În această privinţă, umilinţa poate şi ea să ne ajute. Dacă sîntem umili, nu ne vom ofensa repede din cauza unor jigniri imaginare sau reale. Nu ne vom pripi să ne facem singuri dreptate, ca să spunem aşa, ci vom exercita stăpînire de sine şi vom fi dispuşi să–l aşteptăm pe Iehova. — Compară cu Psalmul 37:1, 8.
14. Ce experienţă arată că stăpînirea de sine poate fi dobîndită chiar şi de cei care duc mare lipsă de ea?
14 Faptul că putem învăţa să exercităm stăpînire de sine a fost în mod elocvent dovedit de o întîmplare cu un om violent. Ei bine, el avea un asemenea caracter, încît, cînd poliţia a fost chemată din cauza scandalului pe care îl făceau el şi tatăl său, respectivul a trîntit la pămînt trei poliţişti mai înainte ca ceilalţi să–l poată imobiliza! După un timp însă, el a intrat în legătură cu Martorii lui Iehova şi a învăţat să exercite stăpînire de sine, unul din roadele spiritului lui Dumnezeu (Galateni 5:22, 23). Şi azi, după 30 de ani, acest om îi slujeşte cu fidelitate lui Iehova.
Stăpînirea de sine în cadrul familiei
15, 16. a) Ce îl va ajuta pe un soţ să exercite stăpînire de sine? b) În ce situaţie este în mod deosebit nevoie de stăpînire de sine, şi din ce experienţă reiese acest lucru? c) De ce are soţia nevoie de stăpînire de sine?
15 Stăpînirea de sine este desigur necesară în cadrul familiei. Pentru ca un soţ să–şi iubească soţia ca pe sine însuşi trebuie să exercite multă stăpînire asupra gîndurilor, cuvintelor şi acţiunilor sale (Efeseni 5:28, 29). Da, este nevoie de stăpînire de sine pentru ca soţii să dea ascultare cuvintelor apostolului Petru consemnate în 1 Petru 3:7: „Soţilor, locuiţi cu ele potrivit cunoştinţei.“ Soţul credincios trebuie să exercite stăpînire de sine îndeosebi dacă soţia sa nu este credincioasă.
16 Să ilustrăm: Era un bătrîn care avea o soţie foarte iritabilă şi necredincioasă. Totuşi, el a exercitat stăpînire de sine, iar lucrul acesta i–a folosit atît de mult, încît doctorul său i–a spus: „John, sau eşti de la natură foarte, foarte răbdător, sau ai o religie puternică.“ Noi avem, într–adevăr, o religie puternică, deoarece „Dumnezeu nu ne–a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă“, făcîndu–ne capabili să exercităm stăpînire de sine (2 Timotei 1:7). În plus, pentru a fi supusă, o soţie are nevoie de stăpînire de sine îndeosebi dacă soţul ei nu este credincios. — 1 Petru 3:1-4.
17. De ce este importantă stăpînirea de sine în relaţiile părinţi—copii?
17 Stăpînirea de sine este necesară şi în relaţiile părinţi–copii. Pentru a avea copii care să manifeste stăpînire de sine, părinţii înşişi trebuie, în primul rînd, să dea un bun exemplu. Iar cînd copii necesită o disciplinare de un fel sau altul, ea trebuie să fie întotdeauna administrată cu calm şi iubire, fapt care necesită, într–adevăr, stăpînire de sine (Efeseni 6:4; Coloseni 3:21). De asemenea, ca să arate că îşi iubesc cu adevărat părinţii, copiii trebuie să fie ascultători, iar pentru a fi ascultător este, categoric, nevoie de stăpînire de sine. — Efeseni 6:1-3; compară cu 1 Ioan 5:3.
Să facem uz de ajutorul furnizat de Dumnezeu
18–20. Numiţi cele trei mijloace spirituale de care trebuie să profităm pentru a cultiva trăsăturile ce ne vor ajuta să exercităm stăpînire de sine.
18 Pentru a ne maturiza în ce priveşte teama de Dumnezeu, iubirea altruistă, credinţa, ura faţă de ce este rău şi stăpînirea de sine trebuie să profităm de tot ajutorul furnizat de Iehova Dumnezeu. Să ţinem seama de cele trei mijloace spirituale care ne ajută să exercităm stăpînire de sine. În primul rînd, este vorba de preţiosul privilegiu al rugăciunii. Nu vrem să fim niciodată prea ocupaţi pentru a ne ruga. Da, trebuie să dorim să ne «rugăm neîncetat», să «stăruim în rugăciune» (1 Tesaloniceni 5:17; Romani 12:12). Să facem din cultivarea stăpînirii de sine un subiect de rugăciune. Dar cînd eşuăm în exercitarea stăpînirii de sine, să–l implorăm plini de căinţă pe Tatăl nostru ceresc să ne ierte.
19 Un al doilea domeniu de ajutor pentru a manifesta stăpînire de sine este sprijinul dobîndit prin hrănirea din Cuvîntul lui Dumnezeu şi literatura care ne înlesneşte înţelegerea şi aplicarea Scripturilor. Este atît de uşor să neglijăm această parte a serviciului nostru sacru! Trebuie să exercităm stăpînire de sine şi să nu uităm niciodată că nu există alt material mai important de citit decît Biblia şi cel furnizat de „sclavul fidel şi prevăzător“, şi de aceea trebuie să–i acordăm prioritate (Matei 24:45-47, NW). Bine s–a spus că viaţa nu este niciodată asta şi asta, ci asta sau asta. Sîntem noi cu adevărat bărbaţi şi femei spirituale? Dacă vom fi conştienţi de nevoile noastre spirituale, vom exercita stăpînirea de sine necesară ca să închidem televizorul şi să ne pregătim pentru întrunirile noastre sau să citim Turnul de veghere care tocmai a sosit în cutia poştală.
20 În al treilea rînd, este vorba de a aprecia cum se cuvine întrunirile congregaţiei noastre, precum şi adunările şi congresele mai mari. Sînt toate aceste întruniri absolut obligatorii pentru noi? Venim la acestea pregătiţi pentru a participa la ele şi, apoi, acţionăm ca atare cînd avem ocazia? În măsura în care vom aprecia întrunirile noastre, în aceeaşi măsură ne vom întări hotărîrea de a exercita stăpînire de sine în toate împrejurările.
21. Care sînt cîteva dintre răsplăţile de care ne putem bucura, deoarece cultivăm stăpînirea de sine — un rod al spiritului?
21 La ce răsplătiri ne putem aştepta pentru faptul că ne străduim din răsputeri să exercităm în permanenţă stăpînire de sine? În primul rînd, nu vom culege niciodată roadele amare ale egoismului. Vom avea respect faţă de propria persoană şi o conştiinţă curată. Vom fi mereu scutiţi de foarte multe necazuri şi vom rămîne pe drumul vieţii. În plus, vom putea să le facem altora cel mai mare bine posibil. Şi mai presus de orice, vom da ascultare textului din Proverbele 27:11: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte–mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte.“ Iar aceasta este cea mai mare răsplată pe care am putea–o primi — privilegiul de a bucura inima lui Iehova, Tatăl nostru ceresc şi iubitor!
Vă amintiţi?
◻ Cum ne ajută teama de Dumnezeu să exercităm stăpînire de sine?
◻ Prin ce ne ajută iubirea să exercităm stăpînire de sine?
◻ Cum ajută stăpînirea de sine relaţiile din familie?
◻ De ce mijloace trebuie să profităm dacă vrem să cultivăm stăpînirea de sine?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]
Cînd a fost ispitit, Iosif a exercitat stăpînire de sine
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Pentru a disciplina copiii cu calm şi iubire este nevoie de stăpînire de sine