Cît de mult va dura răbdarea lui Dumnezeu?
CU CIRCA 3 000 de ani în urmă, un bărbat înţelept a scris: „Un om stăpîneşte peste alt om, ca să–l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Nici chiar de cînd a făcut el această observaţie, stările de lucruri nu s–au îmbunătăţit. În decursul istoriei, indivizi sau grupuri de indivizi au acaparat, pe rînd, puterea, dominîndu–i şi exploatîndu–i pe alţi oameni. Iehova Dumnezeu a îndurat în mod răbdător acest lucru.
Iehova a fost răbdător în timp ce guvernele au trimis la moarte milioane de oameni în decursul războaielor şi a permis existenţa unor nedreptăţi economice flagrante. Astăzi, el exercită încă răbdare în timp ce oamenii distrug stratul de ozon şi poluează atmosfera şi mările. Cît de îndurerat trebuie să fie cînd vede ruinarea unui bun ţinut productiv şi distrugerea absurdă a pădurilor şi a faunei!
De ce este Dumnezeu atît de răbdător?
O ilustrare simplă ne va ajuta să răspundem la această întrebare. Să ne gîndim la efectul pe care l–ar resimţi o întreprindere atunci cînd un angajat ar întîrzia în mod sistematic. Ce ar trebui să facă patronul? Dreptatea elementară ar putea pretinde ca el să–l concedieze imediat pe angajatul respectiv. Dar poate că el îşi aminteşte proverbul biblic: „Cine este încet la mînie are multă pricepere [discernămînt, NW], dar cine se aprinde iute face multe prostii“ (Proverbele 14:29). Discernămîntul îl poate determina să aştepte înainte de a acţiona. El ar putea decide să permită un timp pentru instruirea unui alt angajat, astfel încît întreprinderea respectivă să nu fie perturbată şi mai mult.
Un sentiment de înţelegere l–ar putea face, de asemenea, să aştepte. Ce s–ar putea spune despre avertizarea angajatului neglijent pentru a vedea dacă nu–şi va schimba comportarea? De ce să nu vorbească cu el şi să–şi dea seama dacă obişnuitele sale întîrzieri sînt cauzate de vreo problemă care poate fi soluţionată sau de o atitudine în mod incurabil greşită? În timp ce patronul întreprinderii poate decide să exercite răbdare, răbdarea lui nu va fi, totuşi, nelimitată. Angajatul va trebui fie să se schimbe, fie, în cele din urmă, să se confrunte cu concedierea. Acest lucru ar fi just atît pentru întreprindere cît şi pentru angajaţii care respectă regulile.
În mod similar, Iehova Dumnezeu manifestă răbdare în confruntarea cu fărădelegea cu scopul de a permite timp pentru punerea la punct a unei soluţii reale cu privire la anumite probleme. În plus, răbdarea sa le dă posibilitate răufăcătorilor să–şi schimbe modul de viaţă şi să dobîndească foloase eterne. Biblia ne încurajează, aşadar, să nu fim nefericiţi din cauza răbdării lui Dumnezeu. Dimpotrivă, spune ea: „Consideraţi răbdarea Domnului nostru drept salvare.“ — 2 Petru 3:15, NW.
Un exemplu de răbdare din partea lui Dumnezeu
Iehova Dumnezeu a fost răbdător înainte de marele potop din zilele lui Noe. Lumea din timpul acela era plină de violenţă şi era foarte rea. „DOMNUL [Iehova, NW] a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt . . . Şi DOMNUL [IEHOVA, NW] a zis: «Voi şterge de pe faţa pămîntului pe omul pe care l–am creat»“ (Geneza 6:5, 7). Da, Iehova avea în vedere o soluţie definitivă pentru problema răutăţii de atunci: înlăturarea oamenilor răi. Dar el nu a acţionat imediat. De ce?
Deoarece nu toţi erau răi. Noe şi familia sa erau drepţi în ochii lui Dumnezeu. În folosul lor, Iehova a aşteptat cu răbdare pentru a le permite puţinilor oameni drepţi să facă pregătiri în vederea salvării. De altfel, acea lungă aşteptare i–a dat lui Noe ocazia de a fi un „predicator al dreptăţii“, oferindu–le celor răi posibilitatea să–şi schimbe modul de viaţă. Biblia spune: „Răbdarea lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, în timp ce se construia arca, în care puţini oameni, adică opt suflete, au fost purtate în siguranţă prin apă.“ — 2 Petru 2:5; 1 Petru 3:20, NW.
De ce este Dumnzeu răbdător acum
Astăzi, situaţia este similară. Lumea este din nou plină de violenţă. Ca şi în zilele lui Noe, Dumnezeu a judecat deja această lume despre care Biblia spune că „este păstrată . . . pentru focul din ziua de judecată şi de pierzare a oamenilor nelegiuiţi [lipsiţi de pietate, NW]“ (2 Petru 3:7). Atunci cînd va avea loc acest lucru, nu va mai exista ruinarea mediului înconjurător, oprimarea celor slabi sau abuzul lacom de putere.
Din ce motiv nu i–a distrus deci Dumnezeu de mult pe cei lipsiţi de pietate? Deoarece au existat unele chestiuni de rezolvat şi probleme importante de aranjat. Într–adevăr, Iehova se îndreaptă spre o soluţie permanentă la problema răutăţii, soluţie care implică multe lucruri, inclusiv salvarea oamenilor cinstiţi din robia păcatului şi a morţii.
Avînd în minte acest ultim scop, Iehova a prevăzut furnizarea unui Salvator care să ofere un preţ de răscumpărare pentru păcatele noastre. Referitor la el, Biblia spune: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). A fost nevoie de mii de ani pentru a pregăti calea în vederea venirii lui Isus şi a jertfirii vieţii sale în folosul omenirii. În decursul tuturor acelor ani, Dumnezeu a manifestat în mod iubitor răbdare. Dar nu era această îngrijire demnă de aşteptat?
Isus a furnizat preţul de răscumpărare în favoarea omenirii în urmă cu circa două mii de ani. Atunci de ce manifestă încă Dumnezeu răbdare? Unul din motive este că moartea lui Isus a dat semnalul pentru începerea unei campanii educaţionale. Omenirea trebuia să înveţe despre această îngrijire iubitoare şi trebuia să–i fie dată posibilitatea de a o accepta sau de a o respinge. Acest lucru avea să pretindă timp, dar avea să fie un timp bine utilizat. Biblia spune: „Iehova nu este încet în ce priveşte promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, deoarece el nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă.“ — 2 Petru 3:9, NW.
Chestiunea guvernării
O altă problemă importantă avea să pretindă, de asemenea, timp. Era necesar să fie soluţionată problema guvernării omenirii. Iniţial, omul s–a aflat sub guvernarea divină. Dar în grădina Eden, primii noştri părinţi au abandonat–o. Ei au optat să fie independenţi de Dumnezeu, dorind să se autoconducă (Geneza 3:1–5). În realitate însă, omul nu a fost creat să se autoconducă. Profetul Ieremia a scris: „Ştiu bine, o, Iehova, că nu–i aparţine omului pămîntean calea sa. Nu–i aparţine omului care umblă nici măcar să–şi dirijeze paşii.“ — Ieremia 10:23, NW; Proverbele 20:24.
Cu toate acestea, de cînd s–a ridicat chestiunea guvernării, Iehova, plin de răbdare, a permis timp pentru rezolvarea ei. Da, el a permis cu generozitate mii de ani pentru ca omul să încerce toate formele imaginabile de guvernare. Care a fost rezultatul? A devenit evident faptul că nici o guvernare umană nu poate înlătura opresiunea, inechitatea sau oricare alte cauze care produc nefericire.
Într–adevăr, avînd în vedere istoria omenirii, poate cineva să spună în mod sincer că Dumnezeu este nedrept cînd îşi anunţă intenţia de a înlătura toate guvernările umane şi de a le înlocui cu propria sa guvernare? Categoric, nu! Noi ne bucurăm cu adevărat de împlinirea următoarei profeţii biblice: „În zilele acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie [un regat, NW] care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna.“ — Daniel 2:44.
Regele ceresc al acestui Regat este înviatul Isus. Pregătirea lui în vederea acestei poziţii — precum şi alegerea unor oameni pentru a fi codomnitori cu el — a pretins timp. În tot acest timp, Dumnezeu a manifestat răbdare.
Să tragem foloase acum din răbdarea lui Dumnezeu
Astăzi, milioane de oameni din cel puţin 212 ţări trag foloase din răbdarea lui Dumnezeu. Ei au devenit uniţi în ce priveşte dorinţa lor de a–l asculta pe Dumnezeu şi de a servi guvernul său ceresc. Atunci cînd se întrunesc laolaltă în Sălile Regatului, ei învaţă cît este de bine să aplice principiile biblice în viaţa lor. Ei nu participă la politica dezbinatoare a acestei lumi, deşi se supun guvernelor omeneşti atîta timp cît Dumnezeu permite în mod răbdător ca acestea să exercite putere. — Matei 22:21; Romani 13:1–5.
Această cooperare între atît de multe persoane îl justifică pe Iehova ca fiind Cel care poate realiza armonia între oameni dotaţi cu liber arbitru care învaţă să–l iubească şi care doresc să–i slujească. Fără îndoială că i–aţi întîlnit pe aceşti oameni iubitori de Dumnezeu, dat fiind faptul că ei continuă aceeaşi lucrare pe care a început–o chiar Isus, lucrarea de predicare a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Isus a profeţit punctul culminant al acestei lucrări atunci cînd a zis: „Evanghelia aceasta a împărăţiei [Această veste bună a regatului, NW] va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul.“ — Matei 24:14.
Nu mai este mult!
Dovezi vizibile atestă faptul că aranjamentele prevăzute pentru ca guvernul drept al lui Dumnezeu să intre în posesia stăpînirii de fiecare zi asupra pămîntului sînt aproape încheiate. După descrierea rezultatelor îngrozitoare ale eşecului guvernării omeneşti, rezultate pe care le–am văzut în cursul acestui secol, Isus a spus: „Cînd veţi vedea întîmplîndu–se aceste lucruri, să ştiţi că împărăţia [regatul, NW] lui Dumnezeu este aproape.“ — Luca 21:10, 11, 31.
În curînd, Dumnezeu va înlătura răul de pe scena pămîntească. Cuvintele psalmistului vor avea aplicare în sensul propriu al cuvîntului: „Fiindcă făcătorii de rele vor fi nimiciţi . . . Încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi“ (Psalmul 37:9, 10). Vă puteţi imagina o lume fără răutate? Cine va administra atunci problemele omenirii? Biblia spune: „Iată, un împărat [Isus Cristos întronat în ceruri] va domni cu dreptate şi prinţii [cei loiali ai săi numiţi pe pămînt] vor conduce cu judecată. Lucrarea dreptăţii va fi pacea, roada dreptăţii: odihna şi siguranţa pentru totdeauna. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case sigure şi în adăposturi liniştite.“ — Isaia 32:1, 17, 18.
Astfel, guvernul ceresc al lui Dumnezeu va anula efectele rele ale nelegiuirii omului şi îi va organiza pe cei care speră în El, într–o societate umană armonioasă. Descriind această armonie, Biblia spune: „Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi leopardul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mîna un copilaş; . . . Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI [lui Iehova, NW], ca fundul mării de apele care–l acoperă.“ — Isaia 11:6–9.
Cît de grandios va fi rezultatul faptului că Dumnezeu a manifestat răbdare! Aşadar, în loc să vă lamentaţi că Dumnezeu a aşteptat prea mult timp, de ce să nu profitaţi de răbdarea sa, supunîndu–vă Regatului său? Învăţaţi din Biblie care sînt normele sale şi conformaţi–vă lor. Asociaţi–vă cu alţii care îi sînt supuşi în mod armonios. Atunci răbdarea lui Dumnezeu va avea drept rezultat binecuvîntări veşnice pentru d–voastră.