Cîmpuri albe pentru seceriş în Brazilia

„RIDICAŢI-VĂ ochii şi priviţi holdele, care sînt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte plată şi strînge roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel care seamănă şi cel care seceră să se bucure împreună“ (Ioan 4:35, 36). Aceste cuvinte profetice ale lui Isus Cristos au valabilitate astăzi şi în cele mai îndepărtate părţi ale întinsei Brazilii, ţară din America de Sud.

De mai mulţi ani Martorii lui Iehova din Brazilia se bucură de creşteri minunate. În aprilie 1991 o cifră record de 308 973 de secerători ai Regatului au condus 401 574 de studii biblice la domiciliu. Pentru a comemora moartea lui Isus, cel care a început secerişul, la 30 martie 1991 s–au adunat în total 897 739 de persoane.

În pofida acestor rezultate minunate, o parte din cîmp aşteaptă încă să fie secerat. Peste cinci milioane de oameni trăiesc în regiuni ale Braziliei, unde Martorii lui Iehova au efectuat lucrarea de predicare într–o foarte mică măsură sau deloc. Ce se întreprinde pentru a extinde secerişul în aceste zone?

Pionierii participă la seceriş

În timpul unei recente perioade de şase luni Filiala Societăţii Watch Tower din Brazilia a trimis proclamatori ai Regatului cu timp integral — 100 de pionieri speciali temporari şi 97 de pionieri regulari — în 97 de oraşe care sînt, în majoritate, în partea estică, mai dens populată a ţării. Proclamatori ai Regatului din diferite congregaţii s–au oferit şi ei voluntar să lucreze în aceste zone pentru perioade mai scurte. În pofida obstacolelor care trebuiau învinse, rezultatele au fost satisfăcătoare.

De exemplu, în São João da Ponte, din statul Minas Gerais, pionierii s–au oprit la uşa unui profesor de religie de la şcoala locală. După ce a auzit mesajul, el a comandat 50 de exemplare ale cărţii Încununează–ţi cu succes tinereţea pentru orele lui de catehism. Un alt profesor le–a spus pionierilor în timp ce plecau: „N–ar trebui să plecaţi, deoarece efectuaţi o lucrare atît de frumoasă aici. Sînteţi singurii care puteţi explica cu claritate Biblia“.

Nu toţi au fost încîntaţi de această lucrare minunată. Să luăm ca exemplu o scrisoare publicată pe prima pagină a unui ziar local (Diário de Montes Claros), sub titlul: „Preot acuzat de incitare la violenţă şi discriminare“. În scrisoare se spunea: „În biserică, [preotul] are obiceiul de a acuza persoanele care urmează alte secte şi religii, chiar dacă clericii locali nu le furnizează credincioşilor o îndrumare adecvată catolică şi creştină asupra evangheliei. În timpul liturghiei el i–a atacat pe miniştrii Martorilor lui Iehova care sînt în oraş, deşi aceştia nu–i tratează cu răutate pe catolici“. Fără să manifeste o asemenea ostilitate, autorul articolului (un teolog) a asistat la cuvîntarea biblică prezentată de pionieri şi a adus alte persoane interesate. Tuturor acestora le–a plăcut întrunirea.

Patru fraţi din Fortaleza au călătorit cu avionul pînă la insula Fernando de Noronha, aflată la 400 km distanţă de ţărm. Cei 1 500 de locuitori ai insulei nu mai primiseră o mărturie adecvată de peste 15 ani. În zece zile, fraţii au plasat 50 de cărţi şi 245 de reviste şi broşuri şi au iniţiat 15 studii biblice la domiciliu. La Comemorarea morţii lui Cristos, care a survenit în timpul vizitei fraţilor, au asistat 12 persoane. Pionierii speră că, în curînd, cu ajutorul lui Iehova, lucrarea va fi ferm stabilită acolo. Unii fraţi s–au gîndit să se mute pe insulă.

Influenţa clerului afectează secerişul

Un grup de proclamatori ai Regatului din congregaţia Arpoador, din Rio de Janeiro s–a oferit voluntar să predice două săptămîni în mai multe oraşe din statul Minas Gerais, la circa 200 km depărtare. Spre încîntarea lor, ei au constatat că localnicii sînt foarte ospitalieri şi amabili. Aceştia aveau obiceiul de a–şi scoate pălăria ori de cîte ori era menţionat Dumnezeu sau numele său — Iehova. Însă, din cauza respectului lor faţă de Dumnezeu, ei au fost influenţaţi cu uşurinţă de către cler.

Într–un oraş, un preot i–a sfătuit pe oameni să nu–i asculte pe Martorii lui Iehova şi nici să asiste la întrunirea pe care planificau să o ţină. El a planificat şi o liturghie specială la aceeaşi oră cu întrunirea şi a anunţat cu voce de tunet liturghia la difuzorul din afara bisericii sale. Însă, în ciuda eforturilor lui, la întrunire au asistat, pe lîngă vizitatori, 29 de localnici.

Dar într–un oraş învecinat situaţia a fost cu totul alta. Acolo preotul le–a spus oamenilor să–i asculte pe Martori cînd vin pe la ei. Drept urmare, la prima întrunire au asistat 168 de persoane. Mai tîrziu preotul le–a spus să acorde atenţie modului în care Martorii lui Iehova celebrează Comemorarea, deoarece, a zis el, „ei o fac aşa cum trebuie“. În timpul celor două săptămîni de predicare a Regatului în zona aceea au fost plasate 1 014 cărţi şi 1 052 de reviste şi broşuri.

Eforturile susţinute au adus binecuvîntări

O lună mai tîrziu 34 de proclamatori ai Regatului au revenit pentru a conduce studiile biblice iniţiate la prima vizită. Bătrînul creştin care conducea această acţiune a scris următoarele: „Era tulburător să vezi persoane interesate întîmpinîndu–ne cu mulţumiri şi lacrimi de bucurie în ochi“. O soră îşi aminteşte că o femeie s–a apropiat de ea şi de alţi Martori într–un mic restaurant „implorîndu–ne cu lacrimi în ochi să venim şi să studiem cu ea“. O altă doamnă a participat de trei ori la studiu în săptămîna în care Martorii au fost acolo. De fiecare dată ea îşi pregătea lecţia şi ne aştepta. Ne–a spus că începuse să se roage la adevăratul Dumnezeu, Iehova. „În inima mea am aşteptat întotdeauna acest lucru“, a adăugat ea.

Ulterior, două pioniere au fost repartizate să se îngrijească de interesul pe care îl manifestau persoanele din zona aceea. Ca şi în secolul I e.n., „aceia care aveau o dispoziţie corectă pentru viaţă eternă au devenit credincioşi“ (Fapte 13:48, NW). Şi, asemenea samaritencei de la fîntîna lui Iacov, căreia Isus i–a depus mărturie, ei au început să discute cu alţii despre ceea ce învăţaseră (Ioan 4:5-30). Astăzi, alături de cele două pioniere sînt încă 6, iar la întrunirile săptămînale asistă în medie 20 de persoane.

Entuziasmaţi de succesul acestei lucrări speciale, 29 de proclamatori din Congregaţia Arpoador s–au dus să predice în oraşul Mutum, aflat la o depărtare de 500 km. „Primirea făcută lor a fost într–adevăr remarcabilă“, a spus bătrînul care conducea grupul. „Majoritatea oamenilor au ascultat cu atîta atenţie şi interes încît au fost iniţiate 170 de studii biblice, şi considerăm că multe dintre acestea vor continua.“ În două săptămîni proclamatorii au predicat în medie 90 de ore fiecare şi au plasat aproape 1 100 de exemplare de publicaţii. O cifră record de 181 persoane au asistat la cuvîntările publice ţinute de fraţi.

Cîteva luni mai tîrziu congregaţia a închiriat o casă frumoasă din centrul Mutum–ului pentru a o folosi drept Sală a Regatului şi drept cămin de pionieri. Din primul raport trimis la Societate de către cele două surori pioniere repartizate în zona aceea, spicuim următoarele: „Întrucît s–au iniţiat deja atît de multe studii, avem nevoie de mai mulţi pionieri. Chiar dacă fraţii din Rio de Janeiro ne ajută o dată pe lună, lucrarea este imensă. Nouă din zece locatari cărora le–am vorbit ne cer să revenim. Avem nevoie de ajutor şi pentru a conduce întrunirile“. Un alt pionier li s–a alăturat recent.

Vieţi transformate

A fost foarte încurajator să vezi cum adevărul a prins rădăcini şi a dat roade minunate. Iată ce a scris o nouă proclamatoare: „Acumularea acestor noi cunoştinţe despre Biblie este cel mai bun lucru pe care l–am trăit. Viaţa mi s–a schimbat în bine şi nu mai am nevoie de sedative. . . . Fie ca Iehova să vă răsplătească pentru tot ce aţi făcut pentru mine“.

O altă femeie a spus: „Mă minunez realmente de modul în care Iehova mi–a deschis ochii. Deşi săptămîna asta mi–a murit bunica, am acum speranţa că o voi revedea. Sper să mă botez, dar mai întîi vreau să fiu bine pregătită. Fie ca Iehova să vă binecuvînteze pentru că aţi venit aici ca să ne arătaţi calea îngustă care duce la viaţă eternă“. Încă o femeie a spus: „Vreau să ştiţi că, în urmă cu o lună, m–am lăsat de fumat. Sînt foarte bucuroasă de revista pe care mi–aţi trimis–o. În ea erau multe lucruri bune care m–au ajutat să procedez astfel“. Cu siguranţă că secerişul oferă motive temeinice de bucurie.

Dar aceste binecuvîntări nu au venit fără strădanii. De exemplu, cînd o doamnă şi fiica ei au început să studieze, preotul local le–a avertizat că, dacă se vor duce la întruniri, le va excomunica. Ele au fost renegate de fostele prietene, dintre care unele le–au reproşat că au înnebunit, deoarece „acest Iehova“ nu apare în Biblia catolică. Întrucît doamna respectivă nu putuse să găsească numele de Iehova în Biblia ei catolică, ea i–a invitat pe vecini să o viziteze în ziua în care avea studiu cu pionierii. O femeie a venit cu Biblia ei catolică, versiunea Paulinas. Cînd a citit numele lui Dumnezeu la nota de subsol de la Exod 6:3, a acceptat un studiu biblic la domiciliul ei.

Participaţi din plin la seceriş

Ce efect a avut asupra lucrătorilor înşişi slujirea într–un teritoriu lucrat rar? Iată ce a spus un proclamator al Regatului: „Această activitate a servit la întărirea credinţei noastre şi a relaţiei cu Iehova şi ne–a ajutat să ne revizuim priorităţile“. Un alt proclamator a declarat: „Acestă perioadă de 14 zile mi–a adîncit iubirea faţă de fraţi, care slujesc ca o singură familie avînd un singur obiectiv: să caute mai mulţi oameni blînzi. Ea m–a făcut să–i iubesc mai mult pe cei care acceptă mesajul nostru — deseori cu lacrimi în ochi — şi care au o sete reală de adevăr. Şi, în primul rînd, am simţit iubirea lui Iehova prin faptul că ne–a dat privilegiul de a–l sluji“.

Un bătrîn care a participat la predicare într–un teritoriu lucrat rar a subliniat deosebirea dintre viaţa de acolo şi viaţa din marile oraşe. El a spus: „Nu pot să nu mă gîndesc cît de mult ar putea fi îmbogăţită viaţa multor fraţi dacă s–ar muta în zonele rurale. Acolo violenţa, practic, nu există. Viaţa în oraşele de mărime mică şi mijlocie este de aşa natură încît îţi permite nu numai să trăieşti dintr–un venit mult mai mic, ci şi să te bucuri de mai multă asociere cu fraţii noştri şi să dedici mai mult timp activităţilor spirituale. Pot oare mai mulţi fraţi pensionari, mai mulţi tineri care au foarte puţine responsabilităţi familiale sau mai mulţi fraţi cărora munca laică le permite să se mute să accepte acest unic privilegiu şi să–şi furnizeze bucurie lor înşişi, lui Iehova şi semenilor lor?“

Acest raport despre teritoriul lucrat rar din Brazilia dovedeşte că sînt albe cîmpurile pentru seceriş. În numai doi ani lucrarea în acest cîmp a dus la constituirea a 191 de noi congregaţii şi grupuri izolate. Mai rămîne mult de făcut, dar, cu siguranţă, Iehova va continua să acorde binecuvîntări pe măsură ce tot mai mulţi proclamatori ai Regatului iau parte la acest seceriş plin de roade. Poţi şi tu să participi mai mult la el?

[Legenda/Harta fotografiei de la pagina 25]

Martori fericiţi din Rio de Janeiro participă la seceriş

[Harta]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

BRAZILIA

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Depunere de mărturie în zonele rurale din Minas Gerais