Raport emoţionant din Uniunea Sovietică
Fericitul deznodămînt a o sută de ani de mărturie
„PENTRU a înregistra Carta Centrului Administrativ al organizaţiilor religioase a «Martorilor lui Iehova din U.R.S.S.»“
Aceasta este traducerea primelor cuvinte ale documentului în limba rusă reprodus pe această pagină. Într-adevăr, cuvintele acestea reprezintă răspunsul la multe rugăciuni. Documentul a fost semnat şi ştampilat de un înalt funcţionar al Ministerului Justiţiei din R.S.F.S.R. (Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă). El se referă la faptul că Martorii lui Iehova sînt o organizaţie religioasă recunoscută în U.R.S.S. Astfel, în istoria lor de o sută de ani în această uriaşă ţară s-a ajuns la un moment hotărîtor.
Un început foarte mic
O sută de ani de istorie? Da. În timpurile moderne, primul predicator al veştii bune cunoscut în această ţară a fost Charles Taze Russell, care a raportat despre o vizită efectuată acolo în 1891. În ediţia din septembrie 1891 a revistei Turnul de veghere al Sionului şi mesagerul prezenţei lui Cristos, el relatează că a călătorit pînă la Chişinău în timpul unui turneu prin Europa. Acolo el l-a întîlnit pe un anume Joseph Rabinowitch, care credea în Cristos şi încerca să le predice familiilor evreieşti din zonă. Russell relatează în detaliu vizita sa la Rabinowitch şi discuţiile lor profunde şi interesante despre Regat.
Vestea bună este auzită din nou
După vizita lui Russell nu s-a mai auzit nimic despre mărturia în ţara care se numeşte acum U.R.S.S., însă aceasta nu înseamnă că nu s-a realizat nimic. În 1927 trei congregaţii din Uniunea Sovietică au trimis la Societate rapoarte despre întrunirile pentru Comemorare. Dar se pare că progresul nu a fost rapid pînă la al doilea război mondial. Acel război a dus la dezrădăcinări şi schimbări dramatice ale multor persoane din Europa. Unul dintre rezultatele neaşteptate ale acestor mişcări au fost pătrunderile masive ale predicatorilor Regatului în Uniunea Sovietică.
De exemplu, ediţia Turnului de veghere din 1 februarie 1946 relatează: „Peste o mie de proclamatori care predicaseră mai înainte în limba ucraineană în partea de răsărit a Poloniei au fost transferaţi în inima Rusiei. . . . Apoi, de asemenea, sute de fraţi care au locuit în Basarabia, odinioară o parte a României, sînt acum locuitori ai Rusiei şi îşi continuă lucrarea de facere de discipoli printre toate naţiunile.“
După aceea, în timpul celui de-al doilea război mondial, mulţi cetăţeni sovietici au suferit în lagărele de concentrare naziste. Pentru unii, aceste experienţe dureroase au dus la binecuvîntări neaşteptate. Un raport afirmă că 300 de tinere rusoaice au fost închise la Ravensbrück. Acolo, ele i-au întîlnit pe Martorii lui Iehova, au reacţionat la adevăr şi au făcut progresele necesare pentru a fi botezate. Lucruri asemănătoare s-au petrecut şi în alte lagăre. Cînd aceşti Martori de curînd botezaţi au fost eliberaţi după război, ei au dus vestea bună a Regatului înapoi în Uniunea Sovietică. Astfel, cel de-al doilea război mondial a dus la o creştere rapidă a numărului predicatorilor Regatului pe teritoriul sovietic. În 1946 s-a apreciat că acolo erau în acţiune 1 600 de vestitori.
Predicarea în închisoare
Închisorile continuau să joace rolul principal în răspîndirea veştii bune în Uniunea Sovietică. După război, autorităţile i-au considerat în mod greşit pe Martori drept o ameninţare şi mulţi dintre ei au fost închişi. Dar acest lucru nu i-a împiedicat să predice. Şi cum să-i fi împiedicat, cînd ei erau convinşi că mesajul despre Regatul lui Dumnezeu este vestea cea mai bună pentru omenire? Astfel, pentru mulţi închisoarea a devenit teritoriul lor şi nenumăraţi deţinuţi care i-au ascultat au reacţionat. Un raport din 1957 spune: „S-a conchis că dintre toţi cei cunoscuţi ca fiind la adevăr astăzi în Rusia, 40% au primit adevărul în închisoare şi în lagăre de concentrare.“
Au fost Martorii descurajaţi de această permanentă ameninţare cu închisoarea? În nici un caz! Un raport din 1964 spune: „Există în acele lagăre Martori ai lui Iehova care sînt acolo pentru a doua sau a treia oară pentru că după ce au fost eliberaţi nu au încetat să predice mesajul.“ Alţii, se spune mai departe, erau criminali condamnaţi la închisoare sau la lagăr şi i-au întîlnit din întîmplare pe Martori în timp ce se aflau acolo. Ei au acceptat adevărul şi au făcut progresele necesare pentru a fi botezaţi înainte de eliberare.
O slăbire a presiunilor
Pe la mijlocul anilor 1960, autorităţile au adoptat o atitudine mai puţin severă faţă de Martori. Probabil că au înţeles că poporul lui Iehova nu reprezintă în nici o privinţă o ameninţare la legea şi ordinea publică. Prin urmare, deşi activităţile acestor creştini umili continuau să fie ilegale, ei au fost supuşi la mai puţine arestări şi percheziţii la domiciliu, şi au fost recunoscători pentru această atenuare a presiunilor. Principala lor dorinţă era să-şi continue viaţa creştină şi să lucreze în mod liniştit, blînd şi paşnic, în măsura în care aceasta depindea de ei. — Romani 12:17-19; 1 Timotei 2:1, 2.
În 1966, toţi cei care au fost exilaţi în Siberia o perioadă lungă de timp au fost eliberaţi şi li s-a permis să meargă oriunde doreau în ţară. Mulţi s-au întors acasă după ani lungi de absenţă, însă unii au ales să rămînă în acest cîmp roditor. Totuşi nu toţi cei care s-au întors au ales să rămînă. O soră, deportată în Siberia cu familia ei cînd era doar o fetiţă, s-a întors cu părinţii ei în vestul Rusiei. Însă a stat numai o scurtă perioadă de timp. Ea iubea atît de mult poporul umil şi ospitalier al Siberiei încît şi-a părăsit familia şi s-a mutat înapoi în est pentru a continua să le predice acelor oameni receptivi.
O experienţă caracteristică acestei perioade se referă la un frate care se mutase dintr-un oraş în altul. După o vreme el a descoperit alţi doi Martori. Toţi trei s-au rugat pentru ajutor şi curînd au luat legătura cu o tînără care frecventa Biserica Ortodoxă Greacă. Ea a acceptat repede adevărul şi i-a dus pe fraţi la alte două persoane interesate — mama ei şi sora ei mai mică. Raportul se încheie astfel: „Actualmente sînt asociate cu aceşti fraţi patruzeci de persoane, dintre care treizeci au învăţat adevărul în cursul ultimelor şase luni.“
Cu toate acestea, Martorii lui Iehova au fost stînjeniţi în activitatea lor de lipsa recunoaşterii legale. Întrunirile se ţineau cu prudenţă. Predicarea era efectuată cu grijă. Închisoarea era în continuare un lucru posibil, dar mărturia deschisă din casă în casă era imposibil de realizat. În pofida acestor lucruri, însă, aceşti fideli creştini sovietici au continuat să îi slujească cu fidelitate Dumnezeului lor şi să fie cetăţeni buni ai ţării lor (Luca 20:25). Exprimîndu-şi sentimentele, unul dintre ei scria: „Este un mare privilegiu să suporţi toate testele şi să-i rămîi fidel lui Iehova Dumnezeu, să-l lauzi pe Dumnezeu mereu în viaţa ta ca să dobîndeşti viaţă de la Iehova prin Isus Cristos.“ Ce exemple minunate de răbdare şi fidelitate au fost aceşti Martori sovietici!
În sfîrşit legalizarea!
În 1988 lucrurile au început să se schimbe în ţările asociate Uniunii Sovietice. A început să predomine un climat de mai mare libertate, iar ţările care interziseseră activităţile Martorilor lui Iehova au început să adopte noi politici. Polonia, Ungaria, România şi alte ţări le-au acordat acestor creştini sinceri recunoaşterea legală, permiţîndu-le să acţioneze în mod deschis fără teamă de represalii. Cît de fericiţi au fost aceşti ultimi trei ani în Europa răsăriteană! Cum au profitat fraţii de acolo de proaspăta lor libertate pentru a răspîndi mesajul paşnic al Regatului! Şi cît s-au bucurat Martorii lui Iehova din restul lumii împreună cu ei!
Martorii sovietici au tras deja foloase din înmulţirea libertăţilor lor. Mii — unii tocmai de pe ţărmul Asiei de la Pacific — au asistat la istoricele congrese din Polonia din 1989 şi din nou în 1990, cînd 17 454 de Martori din Uniunea Sovietică au fost prezenţi în Varşovia. Ce amintiri au purtat spre casă! Cei mai mulţi nu s-au închinat niciodată împreună cu mai mult de o mînă de fraţi creştini. Acum s-au aflat în mulţimi de zeci de mii!
Ei s-au întors într-o Uniune Sovietică ce devenea din ce în ce mai tolerantă. Martorii din întreaga lume priveau şi se întrebau: Cînd vor fi legalizaţi Martorii lui Iehova în Uniunea Sovietică? Ei bine, aceasta s-a întîmplat în 1991 — exact după o sută de ani de la vizita făcută acolo de Charles Taze Russell! La 27 martie 1991, „Centrul Administrativ al Organizaţiilor Religioase a Martorilor lui Iehova din U.R.S.S.“ a fost înregistrat într-un document semnat la Moscova de către ministrul justiţiei al R.S.F.S.R. Ce fel de libertate li s-a acordat Martorilor?
Carta juridică a corporaţiei recent înregistrate include: „Scopul Organizaţiei Religioase este de a desfăşura lucrarea religioasă care constă în a face cunoscut numele lui Iehova Dumnezeu şi mijloacele sale iubitoare pentru omenire prin intermediul Regatului său ceresc încredinţat lui Isus Cristos.“
Cum se va face aceasta? Mijloacele enumerate includ predicarea în public şi vizitarea locuinţelor oamenilor; predarea adevărurilor biblice persoanelor care doresc să asculte; conducerea de studii biblice gratuite cu ajutorul publicaţiilor de studiere a Bibliei; şi aranjamente în vederea traducerii, importării, editării, tipăririi şi distribuirii Bibliilor.
Documentul schiţează şi organizarea Martorilor sub conducerea Corpului de Guvernare, inclusiv a congregaţiilor şi a corpurilor de bătrîni, a unui Comitet [de Filială] care prezidează, alcătuit din şapte membri, la nivel de ţară, precum şi a supraveghetorilor de circumscripţie şi de district.
Este limpede că Martorii lui Iehova pot să acţioneze acum în Uniunea Sovietică tot atît de liber şi deschis ca şi cei din multe alte ţări. Imaginaţi-vă bucuria a cinci dintre cei şapte membri ai Comitetului care prezidează şi a bătrînilor din cinci congregaţii vechi, care au avut privilegiul de a semna acest document istoric şi de a-l vedea parafat de către şeful Departamentului de Înregistrare a Asociaţiilor Publice şi Religioase! În mod potrivit, au fost de asemenea prezenţi Milton Henschel şi Theodore Jaracz din Corpul de Guvernare pentru a asista la acest eveniment memorabil. Dintre acele grupuri aprobate de R.S.F.S.R., Martorii lui Iehova au fost primii care au obţinut documentul oficial de înregistrare. Ce răsplată pentru acei fideli fraţi ruşi după atîţia ani de perseverenţă răbdătoare!
Martorii lui Iehova de pretutindeni sînt recunoscători autorităţilor sovietice care au acordat această legalizare. Ei îi mulţumesc din toată inima îndeosebi lui Iehova pentru noua libertate a fraţilor lor sovietici. Ei se bucură împreună cu fraţii Martori din U.R.S.S. şi din alte ţări ale Europei răsăritene care pot să îi slujească acum lui Iehova Dumnezeu într-un mod mult mai deschis. Fie ca Iehova să-i binecuvînteze din abundenţă în timp ce îşi folosesc din plin această libertate pentru a lăuda sfîntul său nume.
[Legenda fotografiei de la pagina 9]
Kremlinul din Moscova
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Delegaţi ruşi la un congres din 1990 ţinut în afara Uniunii Sovietice