Umblaţi cum sînteţi instruiţi de Iehova

„Instruieşte–mă, o, Iehova, despre calea ta. Eu voi umbla în adevărul tău. Uneşte–mi inima ca să se teamă de numele tău.“ — PSALM 86:11, NW.

1, 2. Ce îi determină pe Martorii lui Iehova să refuze transfuziile de sînge?

„POATE CĂ Martorii lui Iehova au dreptate să refuze folosirea produselor din sînge, deoarece este adevărat că, prin sîngele transfuzat, se pot transmite o serie importantă de agenţi patogeni.“ — Le Quotidien du Médecin, 15 decembrie 1987.

² Unii care au citit acest comentariu au considerat, poate, că Martorii lui Iehova au avut pur şi simplu noroc că au refuzat transfuziile de sînge cu mult timp înainte ca să se cunoască în general cît de periculoase, ba chiar mortale, sînt acestea. Dar poziţia pe care Martorii lui Iehova au adoptat–o cu privire la sînge nu este accidentală, nici o regulă inventată de vreo sectă stranie sau o poziţie care izvorăşte din teama că sîngele nu este sigur. Dimpotrivă, Martorii lui Iehova refuză sîngele din cauza hotărîrii lor de a umbla ascultător înaintea Marelui lor Instructor — Dumnezeu.

3. a) Cum simţea David dependenţa sa de Iehova? b) Ce rezultat aştepta nerăbdător David datorită încrederii lui în Dumnezeu?

³ Regele David, care se simţea dependent de Dumnezeu, era hotărît să se lase instruit de el şi să «umble în adevărul său» (Psalm 86:11). David a fost cîndva sfătuit că, dacă evita să se facă vinovat de sînge în ochii lui Dumnezeu, «sufletul său putea dovedi că este înfăşurat în punga vieţii cu Iehova» (1 Samuel 25:21, 22, 25, 29, NW). Aşa cum oamenii înfăşurau obiectele de valoare pentru a le ocroti şi păstra, tot aşa viaţa lui David putea fi ocrotită şi păstrată de Dumnezeu. Acceptînd sfatul înţelept, David nu căuta salvarea prin eforturi personale, ci se încredea în Acela căruia îi datora viaţa: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sînt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta.“ — Psalm 16:11.

4. De ce voia David să fie instruit de Iehova?

⁴ Avînd această atitudine, David nu considera că putea alege personal care legi divine erau valabile sau trebuiau să fie ascultate, ci atitudinea sa era aceasta: „Instruieşte–mă, o, Iehova, pe calea ta şi condu–mă pe cărarea corectitudinii.“ „Instruieşte–mă, o, Iehova, despre calea ta. Eu voi umbla în adevărul tău. Uneşte–mi inima ca să se teamă de numele tău. Te laud, o, Iehova, Dumnezeul meu, cu toată inima“ (Psalm 27:11; 86:11, 12, NW). Uneori, a umbla în adevăr înaintea lui Dumnezeu ar putea să pară un lucru incomod sau un mare sacrificiu, însă David voia să fie instruit pe drumul cel drept şi să umble pe el.

Instruiţi asupra sîngelui

5. Ce cunoştea, desigur, David despre poziţia lui Dumnezeu faţă de sînge?

⁵ Este demn de remarcat că, începînd din copilărie, David fusese învăţat concepţia lui Dumnezeu despre sînge, concepţie care nu era un mister religios. Cînd Legea era citită poporului, David auzea, probabil, următoarele: „[Sufletul] trupului este în sînge. Vi l–am dat pe altar, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre, căci sîngele face ispăşire pentru suflet. De aceea am zis fiilor lui Israel: «Nimeni dintre voi să nu mănînce sînge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănînce sînge.»“ — Levitic 17:11, 12; Deuteronom 4:10; 31:11.

6. În ce sens era permanent necesar ca slujitorii lui Dumnezeu să fie instruiţi referitor la sînge?

⁶ Cît timp Dumnezeu a folosit poporul Israel drept congregaţie a sa, cei care voiau să–i placă lui trebuiau instruiţi asupra sîngelui. Generaţie după generaţie de băieţi şi fete israelite au fost instruite aşa. Dar avea să continue o astfel de instruire şi după ce Dumnezeu a acceptat congregaţia de creştini constituind–o ca «Israel al lui Dumnezeu»? (Galateni 6:16) Bineînţeles. Concepţia lui Dumnezeu despre sînge nu s–a schimbat (Maleahi 3:6). Poziţia sa declarată cu privire la interzicerea utilizării greşite a sîngelui a existat înainte de intrarea în vigoare a legămîntului Legii şi a continuat şi după ce Legea a încetat. — Geneza 9:3, 4; Fapte 15:28, 29.

7. De ce este important pentru noi să fim instruiţi de Dumnezeu asupra sîngelui

⁷ Respectul faţă de sînge este punctul esenţial al creştinismului. «Dar nu este aceasta o exagerare?» ar putea întreba unii. Totuşi, ce altceva constituie punctul esenţial al creştinismului dacă nu jertfa lui Isus? Iar apostolul Pavel a scris: „Prin intermediul lui [Isus] avem eliberarea prin răscumpărare, în virtutea sîngelui acestuia, da, iertarea geşelilor noastre, potrivit bogăţiei bunătăţii sale nemeritate“ (Efeseni 1:7, NW). The Inspired Letters (Scrisorile inspirate), traduse în limba engleză de Frank C. Laubach, redau acest verset astfel: „Sîngele lui Cristos a plătit pentru noi, iar acum noi îi aparţinem Lui.“

8. Cum depind membrii «marii mulţimi» de sînge pentru a căpăta viaţă?

⁸ Toţi cei care speră să supravieţuiască iminentului «mare necaz» şi să se bucure de binecuvîntările lui Dumnezeu pe un pămînt paradiziac depind în acest sens de sîngele vărsat al lui Isus. Apocalips 7:9-14 îi descrie, vorbind despre ei retrospectiv: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare; ei şi–au spălat hainele şi le–au albit în sîngele Mielului.“ Observaţi limbajul folosit: textul nu spune că aceştia care sînt salvaţi din necazul cel mare «l–au acceptat pe Isus» sau «şi–au pus credinţa în el», deşi acestea sînt, cu certitudine, aspecte importante, ci merge un pas mai departe şi spune că ei „şi–au spălat hainele şi le–au albit în sîngele [lui Isus].“ Aceasta deoarece sîngele său are valoare de răscumpărare.

9. De ce ascultarea de Iehova cu privire la sînge este un lucru foarte serios?

⁹ Aprecierea faţă de această valoare îi ajută pe Martorii lui Iehova să ia hotărîrea de a nu întrebuinţa greşit sîngele, chiar dacă un medic afirmă cu sinceritate că o transfuzie de sînge este vitală. Poate el crede că eventualele foloase ale transfuziei cîntăresc mai mult decît riscurile pe care le comportă sîngele propriu–zis. Însă creştinul nu poate ignora un risc mult mai grav — pierdera aprobării lui Dumnezeu din cauza acceptării unei folosiri greşite a sîngelui. Pavel a vorbit odată despre aceia care „practică păcatul în mod voit după ce au primit cunoştinţa exactă a adevărului“. De ce orice păcat de acest fel era atît de grav? Deoarece un astfel de om „a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi . . . a estimat ca fiind de valoare obişnuită sîngele legămîntului prin care a fost sfinţit“. — Evrei 9:16-24; 10:26-29, NW.

Ajută–i pe alţii să fie instruiţi

10. Ce stă în spatele hotărîrii noastre de a ne abţine de la sînge?

¹⁰ Noi, care apreciem jertfa de răscumpărare a lui Isus avem grijă să nu practicăm păcatul şi să nu respingem valoarea sîngelui său, care salvează viaţa. După ce am reflectat la această chestiune, ne dăm seama că fie şi numai recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru viaţă trebuie să ne îndemne să respingem orice compromis referitor la legile sale drepte, de care sîntem siguri că au fost date avîndu–se realmente în vedere cele mai bune interese ale noastre — interese de lungă durată (Deuteronom 6:24; Proverbe 14:27; Ecleziast 8:12). Dar în ce–i priveşte pe copiii noştri?

11–13. Ce concepţie greşită despre copiii noştri şi despre sînge au unii pătinţi creştini, şi de ce?

¹¹ Cînd copiii noştri sînt prunci sau prea mici pentru a înţelege, Iehova Dumnezeu îi poate considera curaţi şi demni de a fi acceptaţi pe baza devoţiunii noastre (1 Corinteni 7:14). Astfel, poate că, într–adevăr, minorii dintr–o familie creştină nu au înţeles şi nu au făcut încă o alegere în privinţa ascultării de legea lui Dumnezeu asupra sîngelui. Facem noi, totuşi, ce ne stă în putinţă pentru a–i instrui în această chestiune de importanţă vitală? Părinţii creştini ar trebui să analizeze cu seriozitate acest lucru, deoarece unii dintre ei par să aibă o atitudine greşită faţă de copiii lor şi faţă de sînge. Se pare că unii consideră că nu ar putea realmente să controleze dacă copiilor lor minori li se administrează o transfuzie de sînge. De unde provine această concepţie greşită?

¹² Multe ţări au legi sau instituţii guvernamentale pentru protejarea copiilor neglijaţi sau maltrataţi. Copiii Martorilor lui Iehova nu sînt nici neglijaţi, nici maltrataţi dacă părinţii lor decid să nu permită fiului lor iubit sau fiicei lor iubite să li se administreze sînge, dar cer totodată să se folosească tratamente alternative furnizate de medicina modernă. Chiar din punct de vedere medical, dacă se are în vedere pericolele recunoscute ale terapiei prin transfuzie, aceasta nu înseamnă neglijenţă sau maltratare, ci exercitarea dreptului de a cîntări riscurile şi apoi de a alege tratamentul.a Şi totuşi, unii din personalul medical au recurs la prevederile legale, solicitînd autorizare pentru a impune cu forţa o transfuzie nedorită.

¹³ Fiind conştienţi că personalul medical poate obţine cu uşurinţă sprijinul instanţei pentru administrarea transfuziei la un minor, unii părinţi ar putea crede că problema le scapă de sub control şi că ei nu mai pot face sau nu mai este nevoie să facă nimic. Cît de greşită este această concepţie! — Proverbe 22:3.

14. Cum au fost David şi Timotei instruiţi în copilărie?

¹⁴ Am văzut că David a fost instruit pe calea lui Dumnezeu începînd din copilărie. Lucrul acesta l–a înzestrat ca să considere viaţa ca dar de la Dumnezeu şi să ştie că sîngele reprezintă viaţa. (Compară cu 2 Samuel 23:14-17.) Timotei a fost instruit pe calea lui Dumnezeu încă „din pruncie“ (2 Timotei 3:14, 15). Nu sînteţi de acord că David şi Timotei, cu toate că nu ajunseseră încă la ceea ce este considerat astăzi drept vîrsta adultă legală, s–au putut, în mod sigur, exprima cu competenţă asupra unor chestiuni care implică voinţa lui Dumnezeu? În mod similar, copiii creştini de azi trebuie instruiţi pe calea lui Dumnezeu cu mult înainte de vîrsta majoratului.

15, 16. a) Ce concepţie s–a dezvoltat în unele locuri cu privirer la drepturile minorilor? b) Ce anume a dus la administrarea de sînge unui minor?

¹⁵ În unele state, unui aşa–zis minor matur i se acordă drepturi similare cu cele ale adulţilor. Pe baza vîrstei sau a gîndirii mature sau a amîndurora, un copil poate fi considerat destul de matur ca să ia singur hotărîri în privinţa tratamentului medical. Chiar şi atunci cînd nu există o lege anume, judecătorii sau oficialităţile pot acorda multă importanţă dorinţelor unui minor care îşi poate exprima clar hotărîrea fermă asupra sîngelui. Şi invers, dacă un minor nu îşi poate exprima clar şi în mod matur convingerile, instanţa ar putea considera că ea trebuie să fie aceea care să hotărască ce pare a fi cel mai bine pentru el, aşa cum ar face–o pentru un bebeluş.

¹⁶ Un tînăr studiase Biblia cu intermitenţe ani în şir, dar nu se botezase. În pofida faptului că mai avea şapte săptămîni pînă la vîrsta la care dobîndea «dreptul de a refuza tratamentul medical pentru sine», spitalul care îl trata de cancer a apelat la o instanţă ca să–i facă transfuzie contrar dorinţelor sale şi ale părinţilor. Conştiinciosul judecător l–a chestionat pe tînăr despre convingerile sale asupra sîngelui şi i–a pus întrebări fundamentale, cum ar fi titlurile primelor cinci cărţi ale Bibliei. Tînărul nu a ştiut titlurile şi nici nu a putut să depună o mărturie convingătoare pentru a dovedi sensul refuzului de sînge. Din nefericire, judecătorul a autorizat transfuzia spunînd: „Refuzul (său) de a consimţi la transfuzii nu se bazează pe o înţelegere matură a propriilor sale convingeri religioase.“

17. Ce poziţie a adoptat o fată referitor la administrarea de sînge, şi care a fost rezultatul?

¹⁷ Dar lucrurile pot avea un alt final pentru cineva bine instruit pe căile lui Dumnezeu şi care umblă activ în adevărul Său. O creştină minoră suferea de aceeaşi formă rară de cancer. Fata şi părinţii ei au înţeles şi au acceptat o chimioterapie modificată din partea unui specialist de la un spital renumit. Totuşi, cazul a fost înaintat tribunalului. Iată ce a scris judecătorul: „D.P. a mărturisit că va face tot posibilul pentru a se opune transfuziei de sînge. Ea considera transfuzia drept o invadare a corpului ei şi o asemăna cu un viol. A cerut instanţei să–i respecte alegerea şi să–i permită să rămînă în continuare la [spital], fără ca instanţa să–i impună transfuzii de sînge.“ Instruirea creştină primită i–a venit în ajutor în acele momente grele. — Vezi chenarul.

18. a) Ce poziţie fermă a luat o fată suferindă asupra primirii de sînge? b) Ce a hotărît judecătorul în privinţa tratamentului ei?

¹⁸ O fată de 12 ani era tratată de leucemie. O instituţie pentru ocrotirea copiilor a înaintat cazul la tribunal pentru a–i impune cu forţa transfuzia de sînge. Iată concluzia judecătorului: „L. a spus instanţei simplu şi clar că, dacă se va încerca să i se transfuzeze sînge, va lupta împotriva acelei transfuzii cu toată puterea de care este capabilă. Ea a spus, şi o cred, că va ţipa şi se va zbate şi va trage afară din braţ aparatul de injectare şi se va strădui să distrugă punga cu sînge de deasupra patului ei. Refuz să oblig acest copil la un asemenea chin . . . În cazul acestui pacient, tratamentul propus de spital se ocupă de boală numai în sens fizic. El nu tratează necesităţile emoţionale şi convingerile religioase ale pacientei.“

Părinţi, instruiţi bine!

19. De ce obligaţie specială trebuie să se achite părinţii faţă de copiii lor?

¹⁹ Asemenea întîmplări au o puternică semnificaţie pentru părinţii care doresc ca toţi membrii familiei lor să trăiască potrivit legii lui Dumnezeu asupra sîngelui. Un motiv pentru care Avraam era prietenul lui Dumnezeu a fost faptul că Dumnezeu ştia că acel patriarh va „porunci fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea DOMNULUI, făcînd ce este drept“ (Geneza 18:19). Nu trebuie ca acest lucru să fie valabil şi pentru părinţii creştini de azi? Dacă eşti părinte, îţi instruieşti copiii dragi să umble pe calea lui Iehova, ca să fie mereu «gata să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei, dar cu blîndeţe şi ce teamă»? — 1 Petru 3:15.

20. Ce trebuie să vrem să ştie şi să creadă copiii noştri despre sînge (Daniel 1:3-14)?

²⁰ Deşi ar fi bine ca minorii noştri să fie informaţi despre pericolele de îmbolnăvire şi despre alte riscuri ale transfuziilor de sînge, instruirea lor în legea dreaptă a lui Dumnezeu asupra sîngelui nu înseamnă în esenţă a încerca să le insuflăm teama de sînge. Dacă, de exemplu, un judecător ar întreba o fată de ce nu vrea să primească sînge iar răspunsul ei ar fi în esenţă că ea consideră sîngele prea riscant sau înfricoşător, care ar putea fi efectul? Judecătorul ar putea trage concluzia că ea este pur şi simplu imatură sau foarte înfricoşată, aşa cum ar putea fi înfricoşată şi de o operaţie de apendicită, plîngînd şi împotrivindu–se, cu toate că înşişi părinţii ei consideră că aceasta îi face foarte bine. De altfel, am văzut mai sus că motivul fundamental al obiecţiei creştinilor la transfuzii nu este că sîngele ar fi poluat, ci că acesta este preţios pentru Dumnezeul şi Furnizorul Vieţii noastre. Copiii noştri trebuie să ştie aceasta, precum şi că eventualele pericole medicale cauzate de sînge dau şi mai multă greutate poziţiei noastre religioase.

21. a) Ce trebuie să înveţe părinţii despre copiii lor şi despre concepţia biblică asupra sîngelui? b) Cum pot părinţii să–şi ajute copiii în legătură cu sîngele?

²¹ Dacă ai copii, eşti sigur că ei pot explica poziţia biblică asupra sîngelui şi sînt de acord cu ea? Cred ei cu adevărat că această atitudine reprezintă voinţa lui Dumnezeu? Sînt ei convinşi că violarea legii lui Dumnezeu este atît de gravă încît ar putea pune în pericol perspectiva vieţii veşnice a unui creştin? Părinţii înţelepţi vor reanaliza aceste chestiuni cu copiii lor, fie că aceştia sînt foarte mici, fie că sînt aproape adulţi. Părinţii pot exersa situaţii în care fiecare tînăr să se confruntă cu întrebările pe care i le–ar putea pune un judecător sau o persoană oficială a spitalului. Scopul nu este de a–l pune pe copil să repete pe de rost fapte sau răspunsuri selectate. Este mai important ca el să ştie ceea ce crede el şi de ce. Desigur, la o înfăţişare la tribunal, părinţii sau altcineva ar putea prezenta informaţii despre riscurile cauzate de sînge şi despre posibilitatea unor tratamente alternative. Însă ceea ce caută, probabil, să afle un judecător sau o persoană oficială din conversaţia cu copiii noştri este dacă ei înţeleg cu maturitate situaţia şi opţiunile lor şi dacă au propriile lor concepţii şi convingeri ferme. — Compară cu 2 Împăraţi 5:1-4.

22. Care poate fi rezultatul veşnic al faptului că sîntem instruiţi de Dumnezeu cu privire la sînge?

²² Cu toţii trebuie să apreciem şi să ţinem cu hotărîre la concepţia lui Dumnezeu despre sînge. În Apocalipsa 1:5, Cristos este prezentat ca fiind acela care «ne iubeşte şi ne–a spălat de păcatele noastre în sîngele Său». Numai acceptînd valoarea sîngelui lui Isus putem obţine o iertare deplină şi durabilă a păcatelor noastre. În Romani 5:9 se spune clar: „Cu atît mai mult acum, fiind îndreptăţiţi prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînie.“ Cît de înţelept este deci pentru noi şi pentru copiii noştri să fim instruiţi de Iehova asupra acestei chestiuni şi să fim hotărîţi să umblăm veşnic pe calea sa!

[Notă de subsol]

Puncte–cheie ale instruirii

◻ Ce atitudine trebuie să avem faţă de faptul că sîntem instruiţi de Iehova?

◻ De ce ascultarea de legea lui Dumnezeu asupra sîngelui este atît de importantă?

◻ De ce este vital ca tinerii să poată explica cu claritate şi fermitate convingerile lor despre sînge?

◻ Cum pot părinţii creştini să–şi ajute copiii să fie bine instruiţi în legea lui Iehova asupra sîngelui?

[Chenarul de la pagina 17]

INSTANŢA A FOST IMPRESIONATĂ

Care a fost hotărîrea tribunalului referitor la cazul D.P., menţionat în paragraful 17?

„Instanţa a fost foarte impresionată de inteligenţa, echilibrul, demnitatea şi tăria acestei tinere de 14 ani şi jumătate. Poate că ea a fost copleşită cînd a aflat că avea o formă de cancer fatală . . . Cu toate acestea, la tribunal a venit să depună mărturie o tînără matură. Ea a lăsat impresia că se concentrase clar asupra sarcinii dificile cu care se confrunta. Asistase la toate şedinţele la care au fost date sfaturi, a consimţit la un plan de tratament, a prezentat o concepţie coerentă asupra modului în care ea, ca fiinţă umană, avea să suporte această dificilă sarcină medicală şi a venit la tribunal cu o cerere mişcătoare: respectaţi–mi hotărîrea . . .!

Pe lîngă maturitate, D.P. a exprimat suficiente motive în sprijinul hotărîrii ei pentru ca tribunalul să o respecte. Ea va fi lezată pe plan spiritual, psihic, moral şi emoţional dacă ar fi supusă unui tratament care ar include transfuzii de sînge. Instanţa va respecta opţiunea ei în privinţa unui plan de tratament.“

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Poate că un judecător sau administratorul unui spital vrea să ştie în ce crede de fapt un tînăr creştin, şi de ce