Continuaţi să umblaţi în lumină şi în iubire

Puncte principale din Întîia Ioan

IEHOVA este Sursa luminii şi a iubirii. Noi trebuie să căutăm la Dumnezeu lumina spirituală (Psalm 43:3). Iar iubirea se numără printre roadele spiritului sfînt. — Galateni 5:22, 23.

Lumina, iubirea şi alte lucruri sînt examinate în prima sacrisoare inspirată a apostolului Ioan, care a fost scrisă probabil în Efes sau în apropierea acestuia în jurul anului 98 e.n. Motivul principal pentru scrierea ei era acela de a–i feri pe creştini de apostazie şi de a–i ajuta să continue să umble în lumină. Deoarece ne confruntăm cu dificultăţi în exercitarea iubirii, a credinţei şi a integrităţii noastre faţă de adevăr, examinarea acestei scrisori ne va fi de un real folos.

«Umblaţi în lumină»

Ioan arată cu claritate că creştinii fideli trebuie să umble în lumină spirituală (1Io 1:1–2:29). El a spus: „Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric“ [nimic rău, imoral, neadevărat sau lipsit de pietate]. Deoarece creştinii unşi cu spirit «umblă în lumină», ei au „părtăşie“ cu Dumnezeu, cu Cristos şi unii cu alţii. Ei au fost de asemenea curăţiţi de păcat prin sîngele lui Isus.

Fie că sîntem creştini unşi şi avem speranţă cerească, fie că aşteptăm cu nerăbdare viaţa eternă pe pămînt, vom continua să beneficiem de jertfa lui Isus numai dacă îi iubim pe fraţii noştri şi nu iubim lumea. Trebuie de asemenea să evităm să ne lăsăm influenţaţi de către apostaţi, cum este „anticristul“ care îl neagă atît pe Tatăl cît şi pe Fiul. Şi să nu uităm niciodată că de viaţa eternă se vor bucura numai aceia care rămîn ataşaţi de adevăr şi practică dreptatea.

Copiii lui Dumnezeu manifestă iubire

Ioan îi identifică apoi pe copiii lui Dumnezeu (3:1–4:21). În primul rînd, ei înfăptuiesc ceea ce este drept. De asemenea ei ascultă porunca lui Iehova Dumnezeu şi anume «să creadă în Numele Fiului Său Isus Cristos şi să se iubească unii pe alţii».

O persoană care îl «cunoaşte pe Dumnezeu» cunoaşte scopurile lui Iehova şi modul în care El îşi exprimă iubirea. Faptul acesta trebuie să o ajute pe acea persoană să manifeste iubire. Într–adevăr, „cine nu iubeşte n–a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste“. Dumnezeu şi–a arătat iubirea atunci cînd „a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noastre“. Dacă Iehova ne–a iubit într–o asemenea măsură, noi sîntem obligaţi să ne iubim unii pe alţii. Da, oricine afirmă că îl iubeşte pe Dumnezeu trebuie să îl iubească şi pe fratele său spiritual.

Credinţa «biruie lumea»

Iubirea îi determină pe copiii lui Dumnezeu să urmeze poruncile sale, însă prin credinţă pot ei să «biruie lumea» (5:1-21). Credinţa noastră în Dumnezeu, în Cuvîntul lui şi în Fiul lui ne permite să «biruim lumea» prin faptul că respingem modul greşit de a gîndi al acesteia şi căile ei, precum şi prin respectarea poruncilor lui Iehova. «Celor care biruie lumea», Dumnezeu le–a dat speranţa vieţii eterne şi le ascultă rugăciunile care sînt în armonie cu voinţa sa. Deoarece „oricine este născut din Dumnezeu“ nu practică păcatul, Satan nu are autoritate asupra unei asemenea persoane. Însă atît cei unşi, cît şi slujitorii lui Iehova care au speranţă pămîntească trebuie să nu uite că „toată lumea zace în puterea Celui Rău“ (NWT).

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 29]

O jertfă de ispăşire: Isus „este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre [ale continuatorilor săi unşi], şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi“, respectiv ale restului omenirii (1 Ioan 2:2 — NWT). Moartea lui a fost o „ispăşire“ (în limba greacă, hi·la·smós, care înseamnă un „mijloc de împăcare“, o „răscumpărare“), însă nu în sensul de a alina sentimentele rănite ale lui Dumnezeu. Mai curînd, jertfa lui Isus împăca, sau satisfăcea, cerinţele justiţiei divine perfecte. Cum? Furnizînd o bază dreaptă şi justă pentru iertarea păcatului, astfel încît Dumnezeu „să fie drept chiar şi atunci cînd declară drept pe omul [în mod inerent păcătos] care are credinţă în Isus“ (Romani 3:23-26, NWT; 5:12). Furnizînd mijlocul pentru o răscumpărare completă a păcatelor omului, jertfa lui Isus a creat omului o condiţie propice sau favorabilă pentru ca acesta să caute şi să ajungă la restabilirea unor relaţii corecte cu Iehova (Efeseni 1:7; Evrei 2:17). Cît de recunoscători trebuie să fim cu toţii pentru aceasta!